Exist\u0103 o Europ\u0103 care nu apare \u00een documentele oficiale de la Bruxelles, \u00een cadrul conferin\u021belor interna\u021bionale sau \u00een principalele statistici economice. Este o Europ\u0103 mai veche, dar \u0219i surprinz\u0103tor de contemporan\u0103: Europa clopotni\u021belor, a fanfarelor, a pie\u021belor iluminate, a procesiunilor, a tradi\u021biilor transmise din genera\u021bie \u00een genera\u021bie, a fr\u0103\u021biilor, a meselor preg\u0103tite pentru s\u0103rb\u0103toare \u0219i a re\u021betelor p\u0103strate \u00een familie ca o form\u0103 de memorie. Este Europa care, cel pu\u021bin o dat\u0103 pe an, se adun\u0103 din nou \u00een propria pia\u021b\u0103 \u0219i se recunoa\u0219te \u00eentr-un ritual care precede grani\u021bele politice moderne \u0219i continu\u0103 s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103 \u00een cadrul acestora.<\/p>\n
De la Italia la Spania, de la Portugalia la Grecia, de la Croa\u021bia la Polonia \u0219i prin regiunile catolice din Austria \u0219i sudul Germaniei, exist\u0103 o sensibilitate european\u0103 comun\u0103 care ia forme diferite, dar u\u0219or de recunoscut: s\u0103rb\u0103toarea sf\u00e2ntului patron, s\u0103rb\u0103toarea unui sf\u00e2nt sau, adesea, a Fecioarei Maria, procesiunea, celebrarea religioas\u0103 care devine totodat\u0103 s\u0103rb\u0103toarea unui sat, a unui ora\u0219, a unei comunit\u0103\u021bi.<\/p>
C\u00e2nd vine acea zi, aspectul acestor locuri se schimb\u0103. Str\u0103zile care, pe tot parcursul anului, fac parte din via\u021ba de zi cu zi cap\u0103t\u0103 o solemnitate deosebit\u0103. Ferestrele sunt \u00eempodobite, fa\u021badele sunt cur\u0103\u021bate, iar str\u0103zile sunt str\u0103b\u0103tute de arcade de lumini care, odat\u0103 cu c\u0103derea serii, lumineaz\u0103 motive geometrice deasupra mul\u021bimii. Clopotele bat mai \u00eendelung \u0219i cu o gravitate deosebit\u0103, de parc\u0103 ar dori s\u0103-i cheme nu doar pe cei care tr\u0103iesc ast\u0103zi, ci \u0219i pe cei care i-au precedat. Mirosul de t\u0103m\u00e2ie se r\u0103sp\u00e2nde\u0219te din biserici; \u00een pie\u021be, murmurul mul\u021bimii se amestec\u0103 cu sunetul fanfarei; vocile copiilor se \u00eempletesc cu cele ale b\u0103tr\u00e2nilor.<\/p>\n
Timp de c\u00e2teva ore, spa\u021biul public \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai fie doar un loc de trecere \u0219i redevine ceea ce a fost de secole: inima vizibil\u0103 a unei comunit\u0103\u021bi.<\/p>\n
S\u0103rb\u0103toarea sf\u00e2ntului patron nu este doar un spectacol folcloric \u0219i nici un eveniment turistic care s\u0103 fie privit din exterior. Este un ritual comunitar prin care o comunitate \u00ee\u0219i re\u00eennoie\u0219te propria poveste. \u00cen centrul s\u0103u se afl\u0103 sacrul: liturghia solemn\u0103, rug\u0103ciunile, statuia sf\u00e2ntului patron scoas\u0103 din biseric\u0103 \u0219i \u00eencredin\u021bat\u0103 \u00een m\u00e2inile b\u0103rba\u021bilor care o vor \u00eenso\u021bi pe str\u0103zi. Procesiunea se deplaseaz\u0103 \u00eencet, ritmat\u0103 de pa\u0219ii purt\u0103torilor \u0219i de muzica fanfarei. Balcoanele se umplu de oameni, u\u0219ile caselor r\u0103m\u00e2n deschise, unii \u00ee\u0219i fac semnul crucii, \u00een timp ce al\u021bii privesc \u00een t\u0103cere.<\/p>\n
Imaginile sacre str\u0103bat acelea\u0219i str\u0103zi pe care au p\u0103\u0219it odinioar\u0103 genera\u021bii de bunici \u0219i str\u0103bunici. \u00cen acel moment, trecutul nu este doar amintit: el revine fizic \u00een prezent.<\/p>\n
Iar c\u00e2nd festivalul are loc \u00eentr-un ora\u0219 situat pe malul m\u0103rii, marea \u00eens\u0103\u0219i devine parte integrant\u0103 a liturghiei civice \u0219i religioase a comunit\u0103\u021bii. Statuia sf\u00e2ntului patron este a\u0219ezat\u0103 la bordul unei b\u0103rci, iar o mic\u0103 flot\u0103 de ambarca\u021biuni de pescuit, \u00eempodobite pentru aceast\u0103 ocazie, o urmeaz\u0103 de-a lungul \u021b\u0103rmului. Sirenele b\u0103rcilor r\u0103spund clopotelor de pe \u021b\u0103rm; apa se deschide \u00een fa\u021ba procesiunii, \u00een timp ce oamenii privesc de pe mal, de pe cheiuri, de la ferestre \u0219i de pe terase. Este o imagine profund mediteranean\u0103, dar \u0219i una profund european\u0103: marea care, de milenii, a legat popoare, comer\u021b, limbi \u0219i civiliza\u021bii devine, pentru o zi, parte a memoriei religioase a unei comunit\u0103\u021bi.<\/p>\n
Acela\u0219i lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103, sub forme diferite, \u00een multe alte regiuni ale continentului. Sfin\u021bii, muzica, culorile, arhitectura \u0219i modul \u00een care se traverseaz\u0103 str\u0103zile se pot schimba, dar ceea ce r\u0103m\u00e2ne recognoscibil este aceea\u0219i structur\u0103 spiritual\u0103: o comunitate care \u00ee\u0219i p\u0103r\u0103se\u0219te spa\u021biile private, ocup\u0103 spa\u021biul public \u0219i \u00ee\u0219i reprezint\u0103 propria istorie \u00een cadrul acestuia.<\/p>\n
\u00cen Spania, procesiunile pot transforma cartiere \u00eentregi \u00een scene de intens\u0103 participare popular\u0103; \u00een Polonia, devo\u021biunea marian\u0103 \u0219i marile s\u0103rb\u0103tori religioase mobilizeaz\u0103 ora\u0219e \u00eentregi; \u00een Grecia, festivalurile dedicate sfin\u021bilor patroni sunt str\u00e2ns legate de via\u021ba comunit\u0103\u021bilor locale; \u00een Croa\u021bia \u0219i de-a lungul M\u0103rii Adriatice, s\u0103rb\u0103torile religioase p\u0103streaz\u0103 leg\u0103tura dintre sat, mare \u0219i devo\u021biune; \u00een regiunile alpine din Austria \u0219i sudul Germaniei, festivalurile religioase sunt \u00eenso\u021bite de fanfare, costume tradi\u021bionale, procesiuni \u0219i obiceiuri comunitare str\u0103vechi.<\/p>\n
Acestea nu sunt identit\u0103\u021bi identice, \u0219i ar fi o gre\u0219eal\u0103 s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 le facem s\u0103 fie a\u0219a. Tocmai diversitatea lor este cea care le confer\u0103 caracterul european.<\/p>\n
La urma urmei, Europa nu s-a n\u0103scut din uniformitate. Istoria ei este cea a unei civiliza\u021bii capabile s\u0103 uneasc\u0103 diferen\u021be profunde printr-un \u021besut comun. Cu mult \u00eenainte de apari\u021bia statelor moderne, popula\u021biile europene construiser\u0103 forme de apartenen\u021b\u0103 \u00een jurul unor locuri, sfin\u021bi patroni, tradi\u021bii, meserii, practici de cult \u0219i amintiri comune. S\u0103rb\u0103toarea sf\u00e2ntului patron este una dintre cele mai vizibile urme ale acestei arhitecturi sociale str\u0103vechi.<\/p>\n
Din acest motiv, ea spune ceva important \u0219i despre criza de identitate cu care se confrunt\u0103 Europa \u00een prezent. Problema Europei nu const\u0103 doar \u00een dificult\u0103\u021bile sale economice, \u00een diviziunile sale politice sau \u00een distan\u021ba dintre institu\u021bii \u0219i cet\u0103\u021beni. Exist\u0103, de asemenea, o criz\u0103 mai pu\u021bin vizibil\u0103 a sentimentului de apartenen\u021b\u0103: dificultatea de a r\u0103spunde la \u00eentrebarea ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 te sim\u021bi parte a unei istorii comune.<\/p>\n
O identitate nu poate fi construit\u0103 doar pe baza unor reguli, reglement\u0103ri, indicatori economici sau formule administrative. Institu\u021biile pot organiza convie\u021buirea, dar nu pot crea singure ata\u0219amentul emo\u021bional fa\u021b\u0103 de locuri, oameni \u0219i amintiri care face ca o comunitate s\u0103 fie cu adev\u0103rat vie.<\/p>\n
Aici s\u0103rb\u0103toarea sf\u00e2ntului patron cap\u0103t\u0103 o semnifica\u021bie care dep\u0103\u0219e\u0219te grani\u021bele oric\u0103rei \u021b\u0103ri. Aceasta arat\u0103 c\u0103 identitatea nu este neap\u0103rat ceva ce se proclam\u0103: este ceva ce se tr\u0103ie\u0219te. Se manifest\u0103 prin voluntarul care preg\u0103te\u0219te decora\u021biunile, prin fr\u0103\u021bia care are grij\u0103 de o statuie, prin muzicienii care repet\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eentregi, prin familiile care preg\u0103tesc m\u00e2nc\u0103ruri tradi\u021bionale, prin comercian\u021bi \u0219i v\u00e2rstnici care le povestesc tinerilor cum se s\u0103rb\u0103torea festivalul pe vremea c\u00e2nd erau copii.<\/p>\n
Aceast\u0103 senza\u021bie o simt emigran\u021bii care se \u00eentorc tocmai pentru acele zile, pentru c\u0103 \u0219tiu c\u0103 exist\u0103 un moment \u00een fiecare an \u00een care ora\u0219ul natal nu este doar locul pe care l-au p\u0103r\u0103sit, ci locul de care \u00eenc\u0103 fac parte.<\/p>\n
\u00cen acest sens, festivalul reprezint\u0103 \u0219i un r\u0103spuns extraordinar la singur\u0103tatea contemporan\u0103. \u00centr-o societate \u00een care o parte din ce \u00een ce mai mare a vie\u021bii se desf\u0103\u0219oar\u0103 prin intermediul ecranelor, al platformelor \u0219i al rela\u021biilor mediate de tehnologie, festivalul impune prezen\u021ba fizic\u0103. Trebuie s\u0103 fii prezent fizic. Trebuie s\u0103 mergi al\u0103turi de ceilal\u021bi, s\u0103 stai \u00een aceea\u0219i pia\u021b\u0103, s\u0103 ascul\u021bi aceea\u0219i muzic\u0103, s\u0103 a\u0219tep\u021bi apari\u021bia procesiunii, s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219ti t\u0103cerea unui moment solemn \u0219i, doar c\u00e2teva ore mai t\u00e2rziu, zgomotul vesel al fanfarei \u0219i al mul\u021bimii.<\/p>\n
Comunitatea nu mai este un concept abstract: devine o multitudine de chipuri recognoscibile.<\/p>\n
Chiar \u0219i cea mai simpl\u0103 s\u0103rb\u0103toare con\u021bine o form\u0103 de educa\u021bie civic\u0103 care adesea scap\u0103 marilor teorii politice. O tradi\u021bie supravie\u021buie\u0219te pentru c\u0103 cineva \u00ee\u0219i asum\u0103 responsabilitatea de a o transmite mai departe. Un copil \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 recunoasc\u0103 o melodie pentru c\u0103 a auzit-o pe str\u0103zi; \u00eenva\u021b\u0103 semnifica\u021bia unei procesiuni pentru c\u0103 a v\u0103zut-o al\u0103turi de bunicii s\u0103i; \u00eenva\u021b\u0103 numele unui desert, al unei rug\u0103ciuni, al unui gest, al unei pove\u0219ti pentru c\u0103 cineva i-a transmis aceste lucruri. Cultura, \u00eenainte de a fi studiat\u0103, este tr\u0103it\u0103.<\/p>\n
Acesta este sensul cel mai profund al conserv\u0103rii. A conserva nu \u00eenseamn\u0103 a \u00eemb\u0103ls\u0103ma. O tradi\u021bie cu adev\u0103rat vie nu r\u0103m\u00e2ne nemi\u0219cat\u0103: \u00ee\u0219i schimb\u0103 formele, folose\u0219te noi tehnologii, comunic\u0103 prin intermediul re\u021belelor sociale, prime\u0219te vizitatori \u0219i se deschide c\u0103tre turismul cultural. Dar poate face toate acestea f\u0103r\u0103 a-\u0219i pierde esen\u021ba.<\/p>\n
Modernitatea, a\u0219adar, nu trebuie neap\u0103rat s\u0103 devin\u0103 sinonim\u0103 cu \u0219tergerea trecutului. Ea poate deveni, de asemenea, mijlocul prin care o comunitate face din nou vizibil ceea ce a mo\u0219tenit.<\/p>\n
Aici putem \u00een\u021belege, de asemenea, leg\u0103tura dintre s\u0103rb\u0103toarea sf\u00e2ntului patron \u0219i principiul subsidiarit\u0103\u021bii. Aproape niciodat\u0103 o s\u0103rb\u0103toare de acest fel nu \u00ee\u0219i are originea de sus. S\u0103rb\u0103toarea prinde contur de jos \u00een sus: prin intermediul asocia\u021biilor, parohiilor, fr\u0103\u021biilor, familiilor, micilor \u00eentreprinderi, voluntarilor, muzicienilor \u0219i me\u0219te\u0219ugarilor. Este o expresie concret\u0103 a acelei societ\u0103\u021bi civile, alc\u0103tuit\u0103 din organisme intermediare \u0219i leg\u0103turi spontane, care a constituit una dintre marile for\u021be istorice ale Europei.<\/p>\n
\u0218i poate c\u0103 tocmai la asta se g\u00e2ndea Edmund Burke c\u00e2nd vorbea despre societate ca despre o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre cei vii, cei mor\u021bi \u0219i cei care urmeaz\u0103 s\u0103 se nasc\u0103. O comunitate nu este doar suma indivizilor prezen\u021bi \u00eentr-un anumit moment. Este continuitate \u00een timp.<\/p>\n
S\u0103rb\u0103toarea sf\u00e2ntului patron face ca aceast\u0103 continuitate s\u0103 fie aproape palpabil\u0103: aceea\u0219i statuie care traverseaz\u0103 ast\u0103zi o strad\u0103 a fost purtat\u0103 pe acelea\u0219i str\u0103zi de b\u0103rba\u021bi \u0219i femei care au disp\u0103rut de mult; aceea\u0219i melodie interpretat\u0103 de fanfar\u0103 a fost ascultat\u0103 de genera\u021biile anterioare; aceea\u0219i re\u021bet\u0103 con\u021bine gesturi \u00eenv\u0103\u021bate de la mame \u0219i bunici; aceea\u0219i pia\u021b\u0103 p\u0103streaz\u0103 amintirea celor care s-au adunat acolo \u00eenaintea noastr\u0103.<\/p>\n
\u0218i totu\u0219i, semnifica\u021bia european\u0103 a acestor tradi\u021bii nu const\u0103 \u00een faptul c\u0103 fiecare comunitate se \u00eenchide \u00een propria identitate local\u0103 restr\u00e2ns\u0103. Dimpotriv\u0103. O persoan\u0103 care \u0219tie de unde provine este adesea mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 ceea ce vine din alt\u0103 parte. A fi \u00eenr\u0103d\u0103cinat nu \u00eenseamn\u0103 neap\u0103rat excludere: poate fi condi\u021bia necesar\u0103 pentru \u00eent\u00e2lnire.<\/p>\n
Cei care au un c\u0103min simbolic pot invita pe altcineva s\u0103-l p\u0103trund\u0103. Cei care \u00ee\u0219i cunosc propria istorie pot asculta istoria altora f\u0103r\u0103 a se sim\u021bi amenin\u021ba\u021bi de existen\u021ba acestora. Aceasta este, probabil, una dintre cele mai importante lec\u021bii pe care festivalurile populare le pot oferi Europei: unitatea nu presupune \u0219tergerea diferen\u021belor, ci, dimpotriv\u0103, permite diferen\u021belor s\u0103 se recunoasc\u0103 ca parte a unei civiliza\u021bii mai vaste.<\/p>\n
O Europ\u0103 cu o con\u0219tiin\u021b\u0103 autentic\u0103 de sine ar putea, prin urmare, s\u0103-\u0219i redescopere unitatea nu doar \u00een capitalele \u0219i institu\u021biile comune, ci \u0219i \u00een extraordinara diversitate a pie\u021belor sale. Ar putea recunoa\u0219te c\u0103 \u00een spatele procesiunii dintr-un mic ora\u0219 italian, al festivalului dintr-un sat spaniol, al s\u0103rb\u0103torii unui sf\u00e2nt patron polonez sau al unei s\u0103rb\u0103tori religioase dintr-o comunitate de pe malul M\u0103rii Adriatice se ascunde aceea\u0219i experien\u021b\u0103 uman\u0103: nevoia de a apar\u021bine unui \u00eentreg care ne precede \u0219i care, cel pu\u021bin \u00een mod ideal, va continua dup\u0103 noi.<\/p>\n
C\u00e2nd se las\u0103 seara, luminile ilumineaz\u0103 fa\u021badele caselor, iar pia\u021ba pare s\u0103 se transforme \u00eentr-un teatru. Fanfara c\u00e2nt\u0103 ultima mar\u0219\u0103, oamenii se adun\u0103 de-a lungul str\u0103zilor, clopotele bat din nou, iar statuia sf\u00e2ntului patron se \u00eentoarce \u00eencet spre biseric\u0103. Pentru o clip\u0103, ora\u0219ul pare s\u0103 se adune \u00een jurul a ceea ce l-a \u021binut unit de genera\u021bii \u00eentregi.<\/p>\n
Apoi \u00eencep artificiile, cerul se lumineaz\u0103, iar mul\u021bimea \u00ee\u0219i \u00eendreapt\u0103 privirea \u00een sus. Dar c\u00e2nd ultimele lumini se sting, ceea ce r\u0103m\u00e2ne nu este doar spectacolul \u00een sine. Ceea ce r\u0103m\u00e2ne este con\u0219tiin\u021ba faptului c\u0103 am luat parte la ceva ce apar\u021bine tuturor \u0219i nim\u0103nui \u00een mod individual, deoarece a fost mo\u0219tenit din trecut \u0219i \u00eencredin\u021bat viitorului.<\/p>\n
\u00cen momente precum acestea, Europa poate s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 c\u0103 identitatea sa nu este nici o inven\u021bie recent\u0103, nici un simplu proiect administrativ. Este o civiliza\u021bie alc\u0103tuit\u0103 din piatr\u0103 \u0219i clopote, din m\u0103ri \u0219i mun\u021bi, din sfin\u021bi \u0219i s\u0103rb\u0103tori, din limbi diferite \u0219i amintiri \u00eempletite; o civiliza\u021bie care a \u00eenv\u0103\u021bat, de-a lungul secolelor, s\u0103 transforme diferen\u021bele \u00een multiple forme ale aceluia\u0219i sentiment de apartenen\u021b\u0103.<\/p>\n
Dac\u0103 Europa dore\u0219te cu adev\u0103rat s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 sentimentul de dezr\u0103d\u0103cinare, poate c\u0103 ar trebui s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 asculte din nou ceea ce vine din comunit\u0103\u021bile sale cele mai mici. Ar trebui s\u0103 priveasc\u0103 mai pu\u021bin de sus \u00een jos \u0219i mai mult de jos \u00een sus. Ar trebui s\u0103 observe ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd o pia\u021b\u0103 se umple de oameni, c\u00e2nd un clopot \u00eei cheam\u0103 laolalt\u0103, c\u00e2nd o fanfar\u0103 \u00eencepe s\u0103 c\u00e2nte, c\u00e2nd se aprind luminile \u0219i o \u00eentreag\u0103 comunitate se recunoa\u0219te pe sine \u00een simbolurile sale.<\/p>\n
Pentru c\u0103, poate, Europa, \u00eenainte de a fi un proiect politic, a fost \u0219i r\u0103m\u00e2ne un mod de via\u021b\u0103. Iar acest mod de via\u021b\u0103, \u00een infinitele sale varia\u021bii locale, continu\u0103 s\u0103 se manifeste ori de c\u00e2te ori un popor se adun\u0103 \u00een propria pia\u021b\u0103, prive\u0219te trecerea sf\u00e2ntului s\u0103u patron \u0219i, pentru c\u00e2teva ore, simte c\u0103 apar\u021bine nu doar unui loc, ci \u0219i unei istorii care vine de departe \u0219i care merit\u0103 s\u0103 fie transmis\u0103 celor care vor veni dup\u0103 noi.<\/p>\n
<\/p>\n<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Exist\u0103 o Europ\u0103 care nu apare \u00een documentele oficiale de la Bruxelles, \u00een cadrul conferin\u021belor interna\u021bionale sau \u00een principalele statistici economice. Este o Europ\u0103 mai veche, dar \u0219i surprinz\u0103tor de contemporan\u0103: Europa clopotni\u021belor, a fanfarelor, a pie\u021belor iluminate, a procesiunilor, a tradi\u021biilor transmise din genera\u021bie \u00een genera\u021bie, a fr\u0103\u021biilor, a meselor preg\u0103tite pentru s\u0103rb\u0103toare \u0219i […]<\/p>\n","protected":false},"author":93,"featured_media":63434,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[183],"tags":[268,3506,1406,3505,3504,3503],"editorial-positions":[],"regions":[],"types":[456],"class_list":["post-63643","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cultura-ro","tag-europe","tag-festivals","tag-identity","tag-patron","tag-squares","tag-streets","types-opinion-ro"],"yoast_head":"\n