Subscribe
Preocupările legate de impactul practicilor comerciale neloiale (PCL), definite în general ca practici care se abat în mod flagrant de la buna conduită comercială, sunt contrare bunei-credințe și corectitudinii și sunt impuse unilateral de un partener comercial altuia, au fost o caracteristică recurentă a dezbaterilor publice și politice între producătorii/furnizorii agricoli și cumpărătorii de produse agricole din UE și Irlanda cel puțin în ultimul deceniu. La nivelul Comisiei Europene, înainte de 2016, s-a considerat că, în timp ce integrarea crescândă a sectorului agroalimentar european pe piețele globale crea oportunități comerciale importante, aceasta ducea, de asemenea, la o expunere mai mare la imperfecțiunile pieței, la volatilitatea prețurilor și la posibilități sporite ca veniturile furnizorilor agricoli să fie afectate negativ de PTU. Astfel, furnizorii au rămas cu puține sau deloc căi de atac sau protecții de reglementare eficiente, ceea ce i-a dezavantajat semnificativ pe piață. În acest context, s-a înțeles, în general, că dezechilibrul de putere în dinamica furnizor/cumpărător favorizează cumpărătorul într-o măsură disproporționată. Furnizorii, adesea mai mici și mai vulnerabili, se confruntau cu dificultăți în negocierea unor condiții echitabile sau în obținerea de despăgubiri în caz de exploatare, ceea ce exacerba și mai mult inegalitățile de venit în cadrul lanțului de aprovizionare agricolă. În efortul de a identifica și de a revizui cele mai frecvente practici comerciale neunitare și de a stabili ce măsuri de protecție pentru agricultori și furnizori ar putea fi introduse pentru a crea o relație comercială echilibrată, Comisia Europeană a creat un grup de experți denumit Grupul operativ pentru piețele agricole. Această decizie a fost luată în urma unei reuniuni a Consiliului European din septembrie 2015, în cadrul căreia a fost subliniată necesitatea urgentă de a aborda aceste aspecte. În cadrul aceleiași reuniuni, irlandezul Phil Hogan, pe atunci comisar european pentru agricultură și dezvoltare rurală, a prezentat un pachet de solidaritate în valoare de 500 de milioane EUR pentru a sprijini piețele agricole din UE care se confruntă cu volatilitate din cauza embargoului rus împotriva importurilor de alimente din UE și a încetinirii cererii din partea Chinei. Grupul consultativ la nivel înalt creat în timpul acestei reuniuni a fost însărcinat cu examinarea funcționării lanțului de aprovizionare și a poziției agricultorilor în cadrul acestuia. În timp, acest grup a fost desemnat oficial drept Grupul operativ pentru piețele agricole. Sarcina grupului operativ a fost de a oferi Comisiei Europene consiliere și expertiză cu privire la funcționarea piețelor agricole și la poziția agricultorilor în cadrul lanțului de aprovizionare. De asemenea, a fost însărcinat să formuleze recomandări și să propună inițiative politice pentru a aborda dezechilibrele și practicile neloiale care afectează producătorii agricoli. Unul dintre cadrele la nivelul Uniunii pentru abordarea practicilor comerciale neloiale care a rezultat din acest proces a fost Directiva UE 2019/633 privind practicile comerciale neloiale (PCN). Această directivă subliniază în mod specific modul în care de protecțiile oferite ar trebui să beneficieze în primul rând producătorii agricoli și persoanele fizice sau juridice care furnizează produse agricole și alimentare, inclusiv organizațiile de producători. De asemenea, directiva stabilește norme minime armonizate pentru lanțul de aprovizionare cu produse agricole și alimentare aplicabile în toate statele membre ale UE, inclusiv în Irlanda. În mod important, directiva clasifică practicile neunitare în două grupe: practicile negre și practicile gri. Printre practicile negre se numără plățile întârziate, modificările unilaterale ale contractelor de furnizare și refuzul de a furniza o confirmare scrisă a contractelor de furnizare. Acestea sunt considerate de-a dreptul inacceptabile și sunt interzise în temeiul directivei.
Practicile gri, pe de altă parte, includ acțiuni precum returnarea produselor perisabile nevândute sau solicitarea furnizorilor de a plăti costurile de marketing, cu excepția cazului în care s-a convenit în mod explicit. Aceste practici sunt permise numai în condiții specifice și cu acord prealabil. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că Irlanda începuse deja să abordeze problema UTP pe plan intern înainte de adoptarea directivei. În 2018, Comisia comună pentru agricultură, alimentație și mediul marin a Parlamentului irlandez a elaborat o contribuție politică privind propunerea legislativă a UE COM (2018)173 – Propunere de directivă privind practicile comerciale neloiale în relațiile dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. Aceasta a condus la aprobarea de către guvernul irlandez a schemei generale și publicarea ulterioară a proiectului de lege privind lanțul de aprovizionare agricolă și alimentară 2022. Acest proces legislativ a fost fundamentat de o consultare publică desfășurată în 2021 cu privire la funcțiile care urmau să fie atribuite unui nou birou, denumit ulterior Ombudsmanul/Regulatorul alimentar național. Punctul culminant al acestor eforturi a fost Legea privind lanțul de aprovizionare agricolă și alimentară din 2023, care a instituit o nouă autoritate statutară independentă, An Rialálaí Agraibhia (Autoritatea de reglementare agroalimentară sau „Autoritatea de reglementare”). Obiectivul acestei noi autorități, în conformitate cu Directiva UE din 2019, este de a promova corectitudinea și transparența în lanțul de aprovizionare cu produse agricole și alimentare din Irlanda. Funcțiile-cheie atribuite autorității de reglementare în temeiul Legii din 2023 includ:
- Echitate și transparență în lanțul de aprovizionare agroalimentară: Autoritatea de reglementare are sarcina de a lua în considerare nevoile și circumstanțele specifice ale sectorului agricol și alimentar, cu un accent deosebit pe agricultură, pescuit și întreprinderile mici din sectorul alimentar.
- Informare și implicare: Autoritatea de reglementare va publica analize ale prețurilor și datelor de piață referitoare la lanțul de aprovizionare agroalimentară, cu scopul de a spori transparența pieței.
- Respectarea legislației privind comerțul neloial: Autoritatea de reglementare este responsabilă de promovarea înțelegerii și respectării legislației privind practicile neloiale în sectorul agroalimentar.
- Punerea în aplicare a legislației privind tranzacțiile neloiale: Autoritatea de reglementare acționează în calitate de autoritate de executare desemnată în temeiul Directivei (UE) 2019/633 și este responsabilă de asigurarea respectării reglementărilor privind practicile neloiale.
Dispozițiile suplimentare ale legii împuternicesc autoritatea de reglementare să emită orientări, să revizuiască codurile de practică și permit ministrului agriculturii să consulte autoritatea de reglementare cu privire la propunerile legislative referitoare la corectitudinea și transparența lanțului de aprovizionare agroalimentară. În ciuda înființării sale recente, autoritatea de reglementare în domeniul agroalimentar a inițiat deja activități semnificative. Acesta a confirmat că a inițiat proceduri judiciare împotriva unei întreprinderi cumpărătoare pentru o presupusă încălcare a practicilor comerciale neloiale. În plus, aceasta a efectuat mai multe inspecții de conformitate la fața locului pentru a se asigura că politicile, procedurile, sistemele și controalele interne ale întreprinderilor îndeplinesc cerințele Legii 2023 și ale regulamentelor asociate. Autoritatea de reglementare a indicat, de asemenea, că aceste inspecții vor continua, punând accentul pe abordări specifice, bazate pe riscuri. Până în prezent, activitățile de punere în aplicare ale autorității de reglementare nu au fost contestate în justiție. Deși crearea autorității de reglementare în domeniul agroalimentar a fost salutată în general ca un pas pozitiv, au existat critici cu privire la legislația care stă la baza funcționării acesteia. Aceste critici se concentrează în principal pe limitările percepute ale mandatului și competențelor sale. De exemplu, în prezent, autoritatea de reglementare nu are autoritatea de a efectua inspecții aleatorii la furnizori și cumpărători pentru a asigura respectarea permanentă a reglementărilor UTP. În plus, au existat preocupări cu privire la capacitatea anumitor întreprinderi, cum ar fi procesatorii de carne, de a bloca accesul la datele privind prețurile pe motive de sensibilitate comercială. Această lipsă de transparență ar putea împiedica eforturile de a detecta și de a aborda manipularea prețurilor în cadrul lanțului de aprovizionare. Un alt motiv de dispută este ritmul relativ lent în care aceste schimbări au fost puse în aplicare. Părțile interesate susțin că înființarea autorității de reglementare și introducerea unor reglementări solide privind UTP ar fi trebuit să aibă loc mult mai devreme, având în vedere provocările de lungă durată cu care se confruntă producătorii agricoli. Criticii subliniază, de asemenea, necesitatea unei vigilențe și a unei aplicări continue pentru a se asigura că autoritatea de reglementare își îndeplinește mandatul în mod eficient și că aceasta evită să devină un „tigru de hârtie” cu un impact practic limitat. În general, consensul este că Legea 2023 și înființarea autorității de reglementare agroalimentară reprezintă etape importante în abordarea practicilor comerciale neloiale în Irlanda. Cu toate acestea, adevărata măsură a succesului său va consta în capacitatea sa de a proteja interesele furnizorilor și ale producătorilor, de a încuraja transparența și de a promova echitatea în întregul lanț de aprovizionare agroalimentară. Pe măsură ce autoritatea de reglementare continuă să își dezvolte operațiunile, acțiunile sale vor fi monitorizate îndeaproape de părțile interesate care speră că aceasta va aduce schimbări semnificative într-un domeniu care a fost mult timp plin de dezechilibre și inechități.