Criza din învățământul din România este o criză economică

Aproape jumătate dintre tinerii de 15 ani din România nu sunt capabili să înțeleagă în mod fiabil un text de lungime moderată. Aceasta este concluzia studiului PISA 2025 publicată luna aceasta: 48% dintre elevii români se situează sub nivelul 2 la citire, în creștere față de 41,7% în 2022. La matematică, procentul este de 52%. La științe, 46%. Mai grav încă, 38,5% se situează sub pragul minim în toate cele trei domenii simultan, aproape dublu față de media OCDE.

Într-un singur an școlar, aproximativ 15 900 de copii au părăsit învățământul primar și gimnazial. Din cohorta care a început clasa pregătitoare în anul școlar 2015–2016, doar 89,7 % au absolvit clasa a VIII-a la timp. În România rurală, procentul scade la 80,3 %. Rata abandonului școlar timpuriu în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani se situează la 15,5 %, față de o medie a UE de 9,1 %. În rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani, 19,2 % nu lucrează și nu urmează niciun program de învățământ sau formare profesională, aceasta fiind cea mai ridicată rată a tinerilor NEET din Uniune. O analiză recentă a OCDE a estimat ponderea tinerilor NEET cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani la 23 %, față de 14 % în UE. Aceste cifre indică o capacitate de angajare mai redusă, baze de impozitare mai subțiri și cheltuieli sociale mai mari. Procentul celor care au absolvit studiile superioare în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani este de 23,2 %, față de 44,1 % în UE. Doar 7,2 % dintre absolvenții recenți ai învățământului profesional au beneficiat de o adevărată formare la locul de muncă, față de 65,2 % în UE. Absolvenții de liceu câștigă cu aproximativ 18 % mai puțin decât salariul mediu național. Un sistem care nu reușește să învețe elevii să citească și să calculeze nu doar că dezamăgește părinții, ci creează dependență.

Cheltuielile publice pentru educație au reprezentat 2,4 % din PIB în 2023, față de 4 % la nivelul țărilor membre ale OCDE. România cheltuiește 3.783 de dolari pe elev de învățământ primar, în timp ce media OCDE este de 12.893 de dolari. În școlile primare, 86 % din cheltuielile curente sunt destinate salariilor, rămânând puțini bani pentru cărți, laboratoare, transport, mese sau orele suplimentare care reduc efectiv decalajele. Între 2022 și 2024 s-au alocat și cheltuit peste 2,2 miliarde de euro pentru educație, însă rezultatele la citire au scăzut cu 16 puncte, iar ponderea elevilor sub pragul minim la toate cele trei discipline a crescut. Tablele interactive nu îl învață pe un copil să urmărească un raționament dacă profesorul este epuizat, clasa este supraaglomerată, iar programa școlară se schimbă în continuu înainte ca cineva să fi fost pregătit să o predea. Statutul socioeconomic explică 21,7 % din variația rezultatelor la științe în România, aproape dublu față de media OCDE. Diferența dintre elevii avantajați și cei defavorizați este de 122 de puncte. Școala la care înveți reprezintă cel puțin jumătate din variația rezultatelor la științe. Un copil dintr-o comună rurală săracă nu concurează pe aceeași linie de start cu un copil dintr-un liceu urban cu personal didactic adecvat.

Și totuși, în dimineața în care aceste cifre apar pe toate site-urile de știri, România încă nu are un guvern cu puteri depline. Cabinetul Bolojan a căzut în luna mai. Două încercări de investitură au eșuat. Un al treilea candidat, Siegfried Mureșan, încearcă să impună în Parlament o listă minoritară PNL–USR–UDMR fără a avea voturile necesare. PSD și AUR au declarat că nu o vor susține. Guvernarea interimară nu este o strategie de guvernare. Ministerul Educației face parte din această derivă. Mihai Dimian, ministru din martie și propus din nou pe lista lui Mureșan, a primit un aviz negativ din partea comisiilor parlamentare comune pentru educație pe 29 septembrie. Senatori din mai multe partide au afirmat că programul pe care l-a prezentat era vag, necuantificat și interschimbabil.
Argumentul AUR privind educația este destul de simplu: să nu mai experimentăm pe seama copiilor, să readucem profesorul în centrul atenției și să evaluăm rezultatele, nu conferințele de presă.

Senatoarea Luminița Păucean-Fernandes a profitat de publicarea rezultatelor PISA pentru a adresa ministerului întrebările la care ar fi trebuit să existe deja răspunsuri: un plan multianual de reducere a analfabetismului funcțional, însoțit de indicatori; o evaluare sinceră a celor 2,2 miliarde de euro; o strategie pentru școlile din mediul rural și cele defavorizate care să depășească simpla alocare de fonduri; precum și trecerea de la învățarea mecanică la gândirea critică și la o alfabetizare utilă.
Silviu Gurlui, deputat din partea AUR, a susținut că noul cadru de învățământ liceal nu ar trebui impus înainte ca profesorii să fie pregătiți, manualele să fie adaptate, iar părinții și universitățile să fie consultate. Reformele elaborate exclusiv la București tind să se transforme în haos în sălile de clasă din toată România.

Măsurile concrete ale partidului: un singur examen național de admitere la liceu, în locul examenelor paralele la nivel de școală, care îi avantajează pe cei care cunosc deja sistemul. Anularea creșterii numărului de elevi din clase și a modificărilor privind volumul de muncă al cadrelor didactice introduse prin Legea educației Bolojan din august 2025. Reducerea normei de predare, astfel încât profesorii să poată preda cu adevărat, nu doar să supraviețuiască orarului. Generalizarea mesei calde în învățământul primar și gimnazial. Menținerea examenului național de capacitate, în loc de desființarea singurului standard comun care mai există. Protejarea bonusului de carieră pentru profesori, în loc de a-i trata pe aceștia ca fiind prima sursă de economii. Să se coreleze finanțarea cercetării cu un credit fiscal previzibil și să se conecteze profilurile din ciclul liceal la locuri de muncă reale, nu la prezentări PowerPoint despre „locurile de muncă ale viitorului”. Uniformele școlare, pe care AUR le promovează de ani de zile, reprezintă o componentă mai mică a aceleiași idei: mai puține marcaje vizibile între clase, mai puțină intimidare, o identitate școlară comună.

România cunoaște deja prețul întârzierii. Fiecare an de analfabetism funcțional reprezintă un an în care tinerii nu pot înțelege cu încredere un contract, o fișă de siguranță sau un buletin de vot. Fiecare tânăr NEET este o persoană pe care piața muncii nu a preluat-o și pe care bugetul trebuie să o întrețină în continuare. Cifrele OCDE și Eurostat nu reprezintă o insultă la adresa copiilor români. Ele constituie un verdict asupra adulților care au condus sistemul în timp ce se certau pe tema coalițiilor de guvernare.