Propaganda rusă în Balcani: informare, dezinformare și știri false

Conflictul dintre Rusia și Ucraina durează deja de aproape un an. În ultimele douăsprezece luni, modul de acțiune și impactul propagandei rusești în țările implicate direct și indirect în conflict au fost analizate pe larg. O mare atenție a fost acordată informației, mijloacelor de comunicare care furnizează servicii de comunicare și impactului generat asupra diferitelor comunități. Rezultatul este o imagine complexă, uneori confuză, care permite totuși reflecții importante asupra modului în care noile mijloace de comunicare sunt capabile să stârnească consens chiar și în fața narațiunilor distorsionate și a știrilor false. În Balcani, de exemplu, există diferite considerații care trebuie făcute: fiecare țară, fie din cauza istoriei sale, fie din cauza pachetului zilnic de informații furnizate, a reacționat diferit la propagandă. Depinde foarte mult de modul în care se utilizează mass-media, de modul în care protagoniștii spun „adevărul”, de dorința de a aprofunda informațiile primite și așa mai departe. De asemenea, trebuie deschisă o paranteză înainte de a trece la o examinare aprofundată a impactului pe care propaganda rusă l-a avut în Balcani în ultima perioadă. În fiecare zi circulă o cantitate nedeterminată de știri: rețelele de socializare au accelerat procesul de difuzare, determinând utilizatorii să fie nevoiți să urmărească știrile. Criticile apar atunci când, confruntându-se cu informații adesea incomplete sau cel puțin nu foarte detaliate, utilizatorii devin destabilizați și se străduiesc să obțină o imagine de ansamblu clară și precisă. Prin urmare, este ușor de înțeles cum, datorită vitezei cu care se intră în contact cu știrile și a lipsei de expertiză cu care acestea sunt răspândite, producția de știri false a găsit un teren fertil. Pe scurt, nu a fost niciodată mai ușor să insufli îndoiala. Ceea ce este surprinzător este faptul că toate acestea se întâmplă adesea chiar și în contexte ultramoderne, unde rata de școlarizare este predominant ridicată și unde societatea se îndreaptă într-un ritm rapid spre metavers. Paradoxul anilor 2000: neputința ființelor umane, care se consideră pregătite, dar care, în fața noului care avansează, se trezesc fără suflu din cauza vitezei cu care avansează viața.

Propaganda rusă prin mass-media: cum au reacționat țările din Balcani

Așadar, noul avansează. Totuși, dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă astăzi în țări precum Rusia și Ucraina, se pare că trecerea timpului s-a oprit; sau

mai degrabă, că ceasul a fost derulat din nou. Având în vedere că în 2023 există încă multe conflicte în lume, pierderea de vieți omenești este încă parte a luptei pentru putere, fie ea economică sau geopolitică. Cu toate acestea, există poate un factor agravant în comparație cu trecutul: posibilitatea de a ajunge la mulți oameni datorită generalizării dispozitivelor digitale mobile și a containerelor web care permit circulația foarte rapidă a știrilor.

Rusia și Ucraina sunt în război de un an. Pe lângă atrocitățile și durerea comunicate în mod constant de mass-media, mai există și altceva: există o proliferare a știrilor care, în mod deliberat sau neintenționat, creează un conflict ucrainean alternativ.

În Serbia, de exemplu, propaganda a început chiar înainte de izbucnirea conflictului. Știm despre el datorită unui raport fals difuzat de mass-media – aproape în întregime controlată de stat – cu două zile înainte de începerea războiului. Ziarele au scris clar, pentru a nu exista niciun dubiu, că Ucraina lui Zelenski a atacat deja Rusia lui Putin. Un raport fals acceptat pe scară largă ca un adevăr incontestabil, deoarece instituțiile, precum și o mare parte a populației sârbe consideră Kremlinul o alternativă binevenită la Uniunea Europeană. Un fenomen asemănător are loc și în Bulgaria. De fapt, serviciile secrete bulgare au făcut cunoscut faptul că politicieni, personalități publice și jurnaliști lucrează (unii cu un profit financiar considerabil) într-un mod minuțios și specific, tocmai pentru ca un mesaj să ajungă la destinație: Rusia luptă pentru libertate. În Bulgaria, după izbucnirea conflictului, numărul publicațiilor pe această temă a crescut de la aproximativ 39 la 397 pe zi, iar de multe ori mass-media bulgară reproduce integral conținutul oficial al mass-media rusești. Dar care a fost rezultatul? Care a fost reacția populației? Potrivit rezultatelor sondajului Eurobarometru al Parlamentului European, publicat în primăvara anului 2022, Bulgaria este țara cu cel mai mare procent de cetățeni cu o atitudine pozitivă față de Rusia. Putem face un argument similar, dar poate din motive diferite, atunci când vorbim despre propaganda rusă în Ungaria. Dependența de energia rusă a însemnat că Ungaria a trebuit să evite să împiedice difuzarea de știri selecționate, pro-rusești sau tendențioase despre conflict. Ungaria a aprobat sancțiunile impuse Rusiei, dar, potrivit purtătorului de cuvânt al guvernului, Peter Szijjarto, după cum a relatat Russia Today: „Nu suntem în poziția de a rupe unitatea europeană în aceste probleme… ne-am regăsit”. Jurnalistul l-a întrebat pe Szijjarto de ce Ungaria nu a votat „nu” la sancțiuni; un răspuns direct nu ar fi fost posibil. La polul opus se află Croația, care a luat măsuri antirusești în domeniul comunicării încă de la izbucnirea conflictului. Acest lucru a fost, de asemenea, în

în conformitate cu directivele emise de Comisia Europeană cu privire la blocarea și interzicerea surselor media rusești în țările europene. Combaterea dezinformării pe această temă a însemnat evitarea mesajelor distorsionate sau neadevărate transmise de diferitele canale media. Un ultim caz relevant poate fi cel al României. Din punct de vedere geografic, nu este o țară balcanică, dar are o tradiție îndelungată de influență rusă în contextul socio-politic și cultural și joacă un rol strategic în raport cu națiunile vecine. Propaganda rusă în România a început în anii ’40, dar astăzi, odată cu izbucnirea conflictului și cu multe sisteme digitale în joc, s-a constatat că cea mai mare parte a populației se informează prin intermediul televiziunii și, potrivit unui sondaj realizat de INSCOP, 55% dintre persoanele sub 44 de ani sunt conștiente că sunt expuse la știri false. Cu toate acestea, există, de asemenea, un procent de 42,6 % de persoane care consideră că nu au fost expuse la știri false: un număr îngrijorător care pare să fie în creștere. Este adevărat că în România nu se vorbește aproape deloc limba rusă, dar lipsa de conștientizare în ceea ce privește informația – care provine de la televizor, radio și social media – este un factor negativ semnificativ. În concluzie, chiar dacă motivele pentru susținerea propagandei rusești în unele țări din Balcani sunt diferite, rezultatul este același: dezinformarea. Chiar și în timpul pandemiei Covid-19 s-a putut vedea cum crearea de știri, videoclipuri, imagini și declarații editate cu artă a putut duce la un adevărat război, aducându-i pe mulți să se îndoiască de tot până la a striga conspirație și a nu mai avea încredere în instituții, în medicină și în mass-media. A miza pe frică, pe lipsa de cunoștințe și pe posibilitatea de a pierde totul – ca în cazul Ungariei, unde inflația a ajuns la 22% – poate fi o strategie de succes. Propaganda se bazează pe generarea de confuzie, iar aducerea ordinii poate fi văzută ca punct de plecare pentru a stopa fenomenul.