Caivano: Când statul câștigă

Era sfârșitul lunii august a anului trecut, iar Italia care se întorcea din vacanța de vară a fost readusă la realitate de un reportaj care avea să zdruncine spiritele tuturor: două fete de 10 și 12 ani erau supuse de ceva timp la violențe din partea unor minori și adulți într-un loc pe care îl cunoaștem cu toții astăzi, dar care la vremea respectivă era cunoscut doar de cei care locuiau acolo, de cei care făcuseră din el o bază pentru infracțiuni și de un preot care nu voia să renunțe: Caivano.
Caivano, sau mai precis Parco Verde di Caivano, este o mică municipalitate din orașul metropolitan Napoli, formată din case sociale, care, în urma cutremurului din anii 1980, a găzduit numeroase familii, catapultate în ceea ce avea să devină un adevărat ghetou în mâinile lumii interlope.
În planurile celor care au construit-o, Caivano ar fi trebuit să fie o insulă fericită pentru ca cei strămutați să o ia de la capăt, cu un centru sportiv, un parc municipal și o serie de proiecte care nu au fost niciodată realizate sau au fost abandonate.
De-a lungul anilor, degradarea a făcut ca acolo să apară case ilegale, să fie ocupate multe apartamente, iar infracționalitatea a devenit stăpâna municipiului fără ca nimeni să încerce să o oprească, mult mai ușor pentru instituțiile locale de la acea vreme să își întoarcă privirea în altă parte. La urma urmei, proliferarea criminalității într-o zonă restrânsă era o pagubă colaterală suportabilă.
Ani mai târziu, Italia post-covidă a decis să schimbe istoria și să predea frâiele țării persoanei care a crezut întotdeauna în renașterea unei națiuni: Giorgia Meloni.
Iar acea spărtură care s-a deschis în cețurile din Caivano cu câteva luni înainte ca guvernul Meloni să se instaleze nu a trecut neobservată.

Dar, așa cum am menționat, există un alt protagonist pozitiv în această poveste, un preot, Don Patriciello.
Maurizio Patriciello este un preot „de stradă”, unul adevărat, autentic, care devine paroh la Caivano și descoperă la sosirea sa că se află într-un loc unde există 13 piețe de trafic de droguri pentru o afacere de 100 de milioane de euro pe an, unde se ard deșeuri de tot felul și unde statul este înlocuit de camorra.
El nu renunță și pentru aceasta suferă intimidări de tot felul, culminând cu un atac asupra parohiei sale în martie 2022. Dar el nu se oprește.
Și astfel ajungem la vara anului 2023, acel sfârșit de august deja povestit, care va fi punctul de cotitură pentru el, pentru Caivano și probabil pentru acea Italie care are nevoie să creadă.
El însuși povestește acel sfârșit de vară, cronicile relatând degradarea și instituțiile care continuă să lipsească… până în octombrie.
Pentru că, odată ce Giorgia Meloni a preluat funcția, a primit un SMS de la Don Patriciello și l-a sunat.
Opt zile mai târziu, noul premier este acolo, alături de el, în acea mică municipalitate uitată de toți, și îi face o promisiune: Caivano nu va mai fi abandonat, ci va deveni un model.
Și, în cele din urmă, poliția a ajuns în Caivano, parcul a fost curățat, ocupanții au fost numărați și delincvenții au fost opriți, iar proiectul de reamenajare totală a zonei a început.
Ieri, 28 mai, a fost redeschis fostul centru sportiv Delphinia din Caivano, în prezența președintelui Consiliului Giorgia Meloni. Structura, aceeași care, într-o stare de neglijență, a fost scena violențelor împotriva celor două fete, a fost complet renovată și reabilitată și va putea fi în sfârșit frecventată de tinerii din zonă.
Mai mult de 50 de mii de metri pătrați, facilități pentru o mare varietate de discipline sportive. Pe lângă piscină, există terenuri de fotbal, tenis și padel. Lângă el se află un parc public care a fost curățat și restaurat de carabinierii de la Departamentul de Silvicultură. Noua bază sportivă va fi administrată de Golden Flames a Poliției de Stat.
Acest lucru era de neconceput cu doar câteva luni în urmă, atât de mult încât Don Patriciello însuși, în timpul discursului de inaugurare de pe scenă, adresându-se premierului care stătea în primul rând și spunându-i „tu” în limba napolitană, i-a spus: „Giorgia „O vveco e nun „o crero””, iar apoi a tradus: „Giorgia ceea ce văd îmi vine greu să cred”.
Iar la inaugurarea structurii, Giorgia Meloni a spus: „Aceasta este una dintre zilele în care munca, problemele, sacrificiile, anxietatea capătă sens în această misiune pe care o îndeplinim. Caivano este unul dintre pariurile mele principale, poate că nu eram pregătită pentru emoția pe care am simțit-o în această dimineață, pentru impactul diferenței. Mesajul este că statul poate face diferența, își poate respecta angajamentele, aici statul și instituțiile s-au comportat așa cum ar trebui să se comporte întotdeauna. Și-au dat seama de o problemă, s-au gândit la un răspuns, au făcut un anunț, iar anunțul nu a căzut în urechi surde, ci a devenit un fapt. Iar acest lucru înseamnă să dai speranță într-un domeniu în care, de foarte multe ori, instituțiile au crezut că nu poate exista nicio speranță. Este un mesaj foarte puternic”.
Un mesaj puternic, un model și o speranță pentru toți italienii care au fost prea des abandonați de instituții. Astăzi, statul este acolo, iar prim-ministrul nostru este pregătit să îi provoace pe cei care nu cred că lucrurile se pot schimba.
În cele din urmă.

Femo