Meloni îndeamnă Europa să pună industria în centrul politicii economice

Adresându-se liderilor din mediul de afaceri la Milano, prim-ministrul Italiei solicită modificări ale sistemului de tranzacționare a emisiilor de carbon, o mai mare flexibilitate fiscală și sprijin fiscal pentru investițiile în software-ul de tip cloud.

Viitorul industrial al Italiei depinde de deciziile luate mult dincolo de porțile fabricilor sale. Acesta a fost argumentul central pe care Giorgia Meloni l-a prezentat liderilor din mediul de afaceri la Milano, unde a făcut legătura între prețurile energiei, normele bugetare europene și inteligența artificială, ajungând la o cerință mai amplă: politica economică trebuie să ofere companiilor spațiu de manevră pentru a concura.

În cadrul discursului ținut în fața adunării Assolombarda, prim-ministrul a prezentat Italia ca pe un partener european angajat, pregătit să conteste politicile pe care le consideră dăunătoare. Ea a susținut că, în calitate de membru fondator al proiectului european, Italia are atât autoritatea, cât și responsabilitatea de a-și exprima opinia atunci când sistemul nu își îndeplinește obiectivele.

Cea mai aspră critică a sa a vizat Sistemul UE de comercializare a cotelor de emisii (ETS). Meloni a afirmat că acest sistem majorează costurile energetice, creează disparități între statele membre și îi pune pe producătorii europeni într-o poziție dezavantajoasă față de concurenții care își desfășoară activitatea în condiții de cerințe de mediu mai puțin stricte.

Ea a ilustrat problema prin exemplul închiderii unei oțelării din Lombardia. Dacă producția acesteia este înlocuită cu importuri din țări cu standarde de mediu mai scăzute, a susținut ea, Italia pierde locuri de muncă și lanțuri de aprovizionare industriale, în timp ce la nivel mondial nu se înregistrează nicio reducere a emisiilor. În viziunea ei, acest rezultat subminează atât ambițiile climatice, cât și securitatea economică.

Pentru Meloni, autonomia strategică necesită, prin urmare, o bază industrială concretă: oțelării, turnătorii și uzine chimice. Protejarea acestei capacități înseamnă adoptarea unor soluții energetice durabile, alături de negocierile de la Bruxelles, despre care ea a recunoscut că vor fi dificile. Ea a avertizat că, dacă se va rămâne dependent de măsuri de urgență, întreprinderile vor rămâne expuse la șocuri succesive.

Aceleași presiuni internaționale stau la baza apelului său pentru o mai mare flexibilitate în ceea ce privește normele fiscale europene. Meloni a menționat criza din Iran, închiderea Strâmtorii Hormuz și instabilitatea din Marea Roșie ca factori care determină creșterea costurilor energiei, materiilor prime și transporturilor.

Potrivit prim-ministrului, aceste evoluții alimentează inflația, pe care guvernele naționale nu o pot controla, dar pe care trebuie totuși să o absoarbă. Familiile se confruntă cu prețuri mai mari, producătorii se confruntă cu costuri în creștere, iar finanțele publice sunt supuse unor presiuni suplimentare.

Ea a afirmat că planificarea bugetară a Italiei se bazase pe o inflație de 1,8%. În prezent, inflația fiind mai ridicată, cheltuielile legate automat de prețuri prin lege cresc fără ca miniștrii să aprobe vreo nouă politică. Aceste miliarde suplimentare sunt totuși luate în calcul la limitele europene de cheltuieli, reducând resursele disponibile pentru investiții, întreprinderi și creștere economică.

Meloni a declarat că ministrul Economiei, Giancarlo Giorgetti, a ridicat această problemă în cadrul Ecofin și că ea însăși o va prezenta Consiliului European. Ea a prezentat flexibilitatea propusă ca un răspuns practic la șocurile externe.

Evaluarea sa privind economia Italiei a îmbinat optimismul cu prudența. Creșterea economică din 2026 ar putea ajunge la 1%, a afirmat ea, situându-se la nivelul marilor economii europene și depășind previziunile. Deși expansiunea a rămas prea slabă, ea a susținut că economia a rezistat unor condiții extrem de dificile.

Ea a atribuit această reziliență companiilor și angajaților acestora, descriind inițiativa antreprenorială drept o sursă majoră a reputației internaționale a Italiei. În viziunea sa, statul ar trebui să sprijine industria în calitate de partener, ajutând firmele să-și transforme ambițiile în investiții și producție.

Această abordare a stat la baza și anunțului său privind tehnologia. Meloni a declarat că ea și Giorgetti pregătesc o măsură fiscală în cadrul legii bugetare pentru a încuraja investițiile în software-ul accesat prin contracte de tip cloud. Ea a prezentat această măsură ca un pas suplimentar, în continuarea investiției de 1 miliard de euro pusă la dispoziție în temeiul legii naționale italiene privind inteligența artificială pentru întreprinderile care dezvoltă inteligență artificială, securitate cibernetică și tehnologii facilitatoare.

Pe lângă sprijinul acordat adoptării acestei tehnologii, ea a solicitat instituirea urgentă a unei guvernanțe globale în domeniul inteligenței artificiale, amintind de decizia Italiei de a plasa acest subiect în centrul președinției sale la G7 și de a-l implica pe Papa Francisc în discuție.

Mesajul său privind viitorul buget pe termen lung al Europei a urmat aceeași logică industrială. Italia susține finanțarea noilor priorități, inclusiv a competitivității, a afirmat ea, dar se opune finanțării acestora prin reduceri ale fondurilor destinate politicii de coeziune sau politicii agricole.

Aceste programe, a susținut ea, pun bazele competitivității, în loc să intre în concurență cu aceasta. Producția alimentară, în special, reprezintă o sursă existentă de autonomie europeană. În ceea ce privește energia, cheltuielile publice și tehnologia, mesajul lui Meloni a fost consecvent: ambițiile Europei trebuie să fie însoțite de politici care să susțină capacitatea productivă necesară pentru a le realiza în anii următori.

Alessandro Fiorentino