Subscribe
O instituție a Uniunii Europene ar putea să se implice, pentru prima dată, în disputa dintre România și Federația Rusă pentru tezaurul pe care aceasta din urmă refuză să îl restituie poporului român de aproape 100 de ani. Parlamentul European ar putea discuta în câteva zile un proiect de rezoluție, promovat de mai mulți eurodeputați români, care, dacă va fi adoptat, ar putea deveni un instrument important pentru ca România, după încheierea războiului din Ucraina, să obțină aurul pe care Moscova a uitat să îl restituie.
Aurul românesc din Rusia valorează 2 miliarde de euro
Potrivit experților de la Banca Națională a României, aurul românesc blocat în prezent la Moscova valorează puțin peste 2 miliarde de euro. Textul rezoluției este încă în curs de negociere între grupurile politice, dar introducerea ei pe agenda următoarei reuniuni de la Strasbourg este un semnal că Bruxelles-ul acordă în sfârșit atenție acestei probleme românești, pe care încearcă de ani de zile să o aducă în atenția opiniei publice internaționale. În 1995, când Rusia a aderat la Consiliul Europei, România și alte state comuniste au înaintat propuneri pentru returnarea obiectelor de valoare confiscate de fosta Uniune Sovietică. Comisia pentru afaceri juridice și drepturile omului a Consiliului a decis că aceste probleme ar trebui să fie rezolvate între statele membre în cauză. Anterior, România a încercat să includă problema tezaurului într-un tratat bilateral cu noua Federație Rusă, dar nu a reușit. De atunci – și mai ales în ultimii ani – statul român, prin Banca Națională, a desfășurat o campanie de conștientizare, atât pe plan intern, cât și internațional, a acestei datorii pe care Rusia o are față de România.
Rusia nu recunoaște documentele semnate în 1916
Recent, în sprijinul inițiativei europarlamentarilor români, Banca Națională a României a organizat o expoziție la Parlamentul European pe această temă, inclusiv copii ale documentelor care atestă cererea României. Cu acest prilej, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că aceste documente arată că „tezaurul BNR trimis la Moscova, depozitat într-o țară aliată, împreună cu toate documentele relevante, în baza unui acord internațional, recunoscut și validat de istorie, reprezintă un caz unic în care rezerva monetară de aur este încredințată cu toate documentele oficiale și garanțiile de depozit conform cărora ar urma să fie restituită oricând la cererea proprietarului, numai că depozitarul nu și-a respectat apoi aceste obligații, asumate conform tuturor normelor și cutumelor internaționale”.
Potrivit guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, România a prezentat părții ruse, în cadrul Comisiei mixte pentru studierea problemelor legate de relațiile bilaterale, înființată în 2003, problema Tezaurului sechestrat la Moscova în 1916-1917 și documentele care dovedesc valabilitatea cererii. Potrivit guvernatorului BNR, rușii au recunoscut atunci că aurul românesc a fost trimis la Moscova și au acceptat că documentele prezentate sunt valabile. Dar negocierile pe această temă nu au progresat, iar activitatea comisiei a fost în cele din urmă oprită. Potrivit guvernatorului Isărescu, care are documentele justificative în cutia de valori de la Banca Națională, România are o pretenție istorică și legală la depozitul de aur evacuat la Moscova în 1916-1917. Mugur Isărescu a mai amintit că în 1995, după aderarea la Consiliul Europei, Federația Rusă nu a acceptat nici măcar să poarte discuții la nivel de experți cu celelalte state care au depus la Moscova diverse obiecte de valoare în timpul Primului Război Mondial, sub pretextul că pregătește o lege în acest sens. Cu toate acestea, Duma de Stat din Moscova a respins ulterior proiectul de lege.
Dosarul Tezaurului, care se află în cutia de valori de la BNR, a fost transmis de la un guvernator la altul din 1922, inclusiv în perioada comunistă. Chestiunea Trezoreriei României nu apare în niciunul dintre tratatele bilaterale semnate între România și Rusia din 1990 încoace. Primul tratat, semnat de primul președinte postcomunist al României, Ion Iliescu, și de Mihail Gorbaciov, primul președinte al Rusiei democratice, nu conține niciun cuvânt despre tezaurul sechestrat la Moscova. În cadrul negocierilor pentru un al doilea tratat între miniștrii de externe ai celor două țări – Teodor Meleșcanu și Evgheni Primakov – între 1995 și 1996, subiectul tezaurului a fost unul dintre cele două puncte asupra cărora cele două părți nu au reușit să ajungă la un acord. Al doilea subiect a fost Pactul Ribbentrop-Molotov. Negocierile au fost înghețate până în 2003, când fostul președinte român, Ion Iliescu, și Vladimir Putin au semnat noul tratat privind „relațiile de prietenie și cooperare între România și Federația Rusă”.
Bijuteriile Reginei Maria a României – confiscate în Rusia
Între 1916-1917, România a încredințat Imperiului Rus aurul Băncii Naționale, în valoare de 314,5 milioane de lei la acea vreme, și bijuteriile Reginei Maria, în valoare de 7 milioane de lei. Aceste obiecte de valoare au fost evacuate de pe teritoriul românesc de teama trupelor Puterilor Centrale, care avansau periculos spre București spre sfârșitul anului 1916, cu aproape două treimi din România cucerită. În total, 1.740 de cutii cu valori românești au fost transferate la Moscova în mai multe transporturi și depozitate la Kremlin, în Sala Armelor, în compartimentul rezervat sucursalei Mosova a Băncii de Stat a Rusiei. Potrivit unor estimări recente, valoarea actuală a acestui tezaur este de 2 miliarde de euro. Potrivit lui Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a Rusiei și expert pe tema tezaurului, acesta se ridică la 93,4 tone de aur fin în monede și lingouri. Cristian Păunescu a explicat pentru Jurnalul Național că aurul a fost trimis la Moscova în baza unui acord semnat între reprezentanții autorităților statului român și cei ai Imperiului Rus. Potrivit reprezentantului BNR, documentația este completă, iar actele sunt în stare bună.
România nu a fost singura țară care a luat decizia de a-și transfera comorile către un alt stat în timpul unui război. Multe țări au făcut acest lucru în vremuri dificile, în încercarea de a-și proteja bogăția de invadatori. Spre deosebire de România, însă, alte țări au ales destinații mai sigure – și în mod evident mai inspirate – pentru comorile lor.
O parte din comorile sechestrate la Moscova – opere de artă și comori istorice – au fost restituite României de către fosta URSS în 1935, 1956 și 2008. Dar nu și aurul. Motivul? Rusia a considerat și consideră în continuare că România are o datorie față de ea, nu invers. La sfârșitul anului trecut, după ce România a adus problema tezaurului în atenția opiniei publice internaționale, Rusia a răspuns cu un documentar realizat de postul de televiziune militar rus Zvesda. Documentarul susține că, în 1965, când fostul secretar general al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu, la prima lor întâlnire cu liderul comunist al URSS, Leonid Brejnev, i-a cerut aur, acesta i-a răspuns: „Ce aur? Noi nu știm de niciun aur. Ce fel de aur este?”.
„Brejnev a spus, conform protocolului românesc al întâlnirii, că românii datorau Uniunii Sovietice mai mult decât datoram noi românilor. Românii ne datorează din 1917 circa 300 de milioane de dolari, deci circa 274 de tone de aur.” – „Iar pagubele pe care românii le-au cauzat Uniunii Sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial, potrivit lui Brejnev, se ridicau la o sumă de 100 de ori mai mare decât cea despre care vorbim astăzi. Despăgubirile plătite de România către URSS, în comparație cu valoarea pagubelor, au fost doar simbolice”.
„Până nu demult, partea română scotea regulat această pisică moartă de la naftalină, cum spunem noi”, a reacționat ambasadorul rus la București, Valeri Kuzmin, care a citat, în același ton cu documentarul, întâlnirea dintre Nicolae Ceaușescu și Leonid Brejnev.
„Partea rusă este încă convinsă că în perioada sovietică România și-a recuperat toate operele de artă și valorile istorice. În ceea ce privește aurul, valoarea acestuia a fost inclusă în suma despăgubirilor datorate de România URSS după cel de-al Doilea Război Mondial. Documentele de arhivă arată că, în general, România avea încă o datorie față de Uniunea Sovietică”, se arată în documentarul televiziunii armatei ruse, citat de Digi24.ro.
În timpul Primului Război Mondial, pentru a proteja tezaurul românesc de posibile pierderi sau jafuri în fața invaziei germane, autoritățile române au luat măsuri speciale pentru a-l transfera într-un loc sigur. Această operațiune s-a desfășurat în două etape distincte. În vara anului 1916, în timp ce trupele germane se apropiau de București, guvernul român a decis să transfere o parte semnificativă a tezaurului într-un loc mai sigur. Prima etapă a constat în transportarea valorilor de la Banca Națională a României la Craiova și apoi la Alexandria. Această mișcare a fost menită să pună activele în afara pericolului direct de invazie. După ocuparea Bucureștiului de către trupele germane în decembrie 1916, a fost pusă în aplicare o a doua etapă a transferului de comori. O mare parte din aur și alte obiecte de valoare au fost încărcate în trenuri și transportate la Iași, care devenise capitala provizorie a României sub controlul Puterilor Aliate. De la Iași, tezaurul României a ajuns la Moscova. Această mișcare a avut loc sub supravegherea atentă a oficialilor români și a trupelor aliate.