Afacerile cu drone ale Ucrainei și viitorul apărării europene

Decizia Kievului de a deschide exporturile controlate de arme marchează o schimbare strategică: Ucraina nu mai cere doar protecție, ci oferă Europei un model de descurajare, industrie și suveranitate testat pe câmpul de luptă.

Anunțul Ucrainei că va începe să deschidă exporturile de arme prin așa-numitele „acorduri privind dronele” nu ar trebui interpretat ca o simplă decizie comercială. Este un semnal strategic. După mai mult de patru ani de război la scară largă, Kievul încearcă să își transforme avantajul cel mai dureros – experiența de pe câmpul de luptă – în greutate diplomatică, capital industrial și relevanță pe termen lung pentru securitate.

Președintele Volodymyr Zelensky a precizat că deschiderea va fi selectivă și controlată. Forțele ucrainene vor avea prioritate față de producția internă și numai surplusul de capacitate va fi disponibil pentru export. Vor fi excluse țările care cooperează cu Rusia, iar Ministerul ucrainean de Externe, serviciile de informații și Serviciul de Securitate vor avea sarcina de a identifica statele către care exporturile ar trebui să fie interzise. Scopul este evident: Ucraina dorește să își monetizeze și să își internaționalizeze inovarea în domeniul apărării fără a permite ca tehnologiile sale să cadă în mâinile Rusiei .

Pentru europeni, semnificația profundă este următoarea: Ucraina încearcă să treacă de la statutul de beneficiar de securitate la cel de furnizor de securitate. Această transformare este importantă pentru viitorul apărării europene.

Războiul a arătat că puterea militară modernă nu se mai măsoară doar prin tancuri, avioane și sisteme de rachete de vârf. Ea se măsoară, de asemenea, prin capacitatea de a produce ieftin, de a se adapta rapid și de a înlocui pierderile la o viteză industrială. Sectorul dronelor din Ucraina s-a dezvoltat în cele mai dure condiții posibile: presiune rusă constantă, război electronic, atacuri cu rachete, uzură pe câmpul de luptă și feedback operațional urgent de pe front. Acest lucru a produs un ecosistem imperfect, expus și sub presiune, dar neobișnuit de receptiv.

Reuters raportează că Zelensky a folosit expertiza Ucrainei în domeniul dronelor pentru a consolida legăturile diplomatice cu partenerii din Orientul Mijlociu și Europa, în timp ce analiștii remarcă faptul că Kievul se prezintă mai degrabă ca un avantaj decât ca o responsabilitate într-un moment în care sprijinul american pare mai puțin previzibil. Acest aspect nu ar trebui subestimat. Europa nu își mai poate construi arhitectura de securitate pornind de la premisa că Washingtonul va umple întotdeauna orice gol, va furniza orice sistem și va absorbi orice șoc strategic.

Prin urmare, o politică europeană de apărare serioasă trebuie să tragă trei învățăminte din cazul ucrainean.

În primul rând, capacitatea industrială de apărare nu este o categorie birocratică. Este suveranitate. Un continent care nu poate produce la scară largă muniții, drone, componente de apărare aeriană și sisteme de luptă electronică nu își poate apăra în mod credibil frontierele sau interesele. Experiența Ucrainei arată că inovarea pe timp de război nu depinde doar de laboratoare, ci de mii de ingineri, mici producători și operatori de pe câmpul de luptă conectați într-o buclă de reacție rapidă.

În al doilea rând, Europa trebuie să înceteze să trateze Ucraina doar ca pe un teatru de război și să înceapă să o trateze ca pe un partener industrial de apărare. Producătorii ucraineni afirmă că dețin capacități excedentare, în timp ce Zelensky a vorbit despre un surplus de producție de 50% în unele categorii de arme. Dacă sunt controlate în mod corespunzător, producția comună, acordarea de licențe, formarea și schimbul tehnologic cu aliații europeni ar putea consolida atât rezistența Ucrainei, cât și descurajarea Europei.

În al treilea rând, revoluția dronelor nu este o problemă de nișă. Ea este în prezent esențială pentru războiul terestru, apărarea aeriană, securitatea maritimă și protecția infrastructurii. Raportul Kyiv Independent privind dronele ucrainene low-cost cu rază medie de acțiune arată clar logica: sistemele ieftine, produse rapid, pot epuiza apărarea aeriană inamică și pot modifica economia războiului. Adversarii Europei înțeleg acest lucru. Europa trebuie să înțeleagă și ea.

O lectură conservatoare a acestei evoluții începe cu realismul. Pacea nu este păstrată prin declarații, ci prin forță credibilă. Apărarea Europei nu poate fi externalizată la nesfârșit și nici nu poate fi construită pe dependență, lentă reglementare și fragmentare industrială. Suveranitatea națională, cooperarea în cadrul alianțelor și competitivitatea tehnologică nu sunt principii opuse; în domeniul apărării, acestea se consolidează reciproc.

„Afacerile cu drone” ale Ucrainei sunt, prin urmare, mai mult decât un mecanism de export. Ele reprezintă un test pentru a vedea dacă Europa este capabilă să învețe din război în timp ce războiul încă remodelează continentul. Kievul oferă ceva rar: sisteme, metode și expertiză testate împotriva armatei ruse în condiții reale. Europa nu ar trebui să romanțeze acest lucru. Ucraina se confruntă încă cu riscuri legate de controlul exporturilor, constrângeri de producție și pericolul de a promite prea mult. Dar ar fi o neglijență strategică să ignorăm această oportunitate.

Viitoarea bază de apărare europeană nu va fi construită doar la Paris, Berlin, Roma sau Varșovia. Ea poate fi construită și la Kiev, Harkov, Dnipro și Lviv. Dacă Europa dorește suveranitate, trebuie să investească în cei care o apără deja.