
Țara noastră atinge Franța, reduce decalajul față de Germania și depășește media zonei euro: redresarea post-Covid dă roade
Într-un context internațional marcat de instabilitate geopolitică, inflație persistentă și incertitudini macroeconomice, Italia apare ca un caz surprinzător și pozitiv în cadrul zonei euro. Cele mai recente date furnizate de Comisia Europeană, cuprinse în previziunile economice de primăvară, oferă motive de reflecție încurajatoare: PIB-ul italian pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, a ajuns la cel al Franței. Un obiectiv departe de a fi evident, care marchează un punct de cotitură pentru economia italiană și reprezintă un semn de vitalitate după decenii de stagnare.
PIB pe cap de locuitor: o măsură mai reală a bunăstării
PIB-ul pe cap de locuitor ajustat în funcție de puterea de cumpărare reprezintă un indicator mai realist al bogăției reale a cetățenilor, deoarece ia în considerare costul vieții și dinamica demografică, elemente care denaturează adesea comparațiile între state. Din această perspectivă, progresul Italiei capătă o valoare și mai semnificativă. În 2020, diferența dintre PIB-ul pe cap de locuitor italian și cel francez era de 10,1 %. În prezent, acest decalaj s-a redus complet, Italia atingând unul dintre principalele repere europene. Dar asta nu este tot: în aceeași perioadă de timp, decalajul față de Germania s-a redus aproape la jumătate, de la 24,3% la 13,9%. Și mai simbolică este depășirea mediei zonei euro, depășită cu 1,1%. O cifră care portretizează o țară capabilă să reacționeze cu determinare la criza pandemică, consolidându-și poziția în Europa.
O redresare determinată de ocuparea forței de muncă
Printre factorii care au contribuit la această creștere se remarcă piața muncii. Italia a înregistrat o creștere semnificativă a nivelului de ocupare a forței de muncă în ultimii doi ani, atingând noi recorduri. Un rezultat care nu numai că a avut un impact direct asupra venitului disponibil al gospodăriilor, dar a stimulat, de asemenea, consumul intern, un element crucial într-o economie cu o puternică componentă de producție și servicii precum cea italiană. Este adevărat, după cum subliniază analiștii, că productivitatea pe angajat rămâne o problemă nerezolvată: produsul pe lucrător în Italia rămâne mai scăzut decât în alte țări europene. Dar direcția este stabilită, iar semnalele sunt reconfortante. Dinamismul pieței muncii reprezintă un atu fundamental pentru a face față provocărilor viitoare, începând cu inovarea tehnologică și tranziția ecologică. Stabilitatea socială rezultată contribuie, de asemenea, la consolidarea coeziunii sistemului național.
Italia este mai bună decât Spania și se apropie de Germania
Dacă ne uităm la comparația cu alte țări europene mari, cifrele vorbesc de la sine. Astăzi, fiecare italian produce, la putere de cumpărare egală, cu 6,2% mai mult decât fiecare spaniol. Un avantaj care în 2020 a fost și mai pronunțat (+13,1%), dar care în anii anteriori a fost aproape zero (+5,9% în 2015). Spania a alergat mult, dar Italia a reușit să își consolideze poziția. Iar recuperarea față de Germania, chiar dacă este încă incompletă, este evidentă: reducerea unui decalaj de peste zece puncte în cinci ani nu este o realizare mică, mai ales având în vedere dificultățile structurale bine cunoscute ale țării noastre.
Provocările sunt încă deschise, dar direcția este cea bună
Cu siguranță, nu lipsesc umbrele în imaginea de ansamblu. Nivelul datoriei publice rămâne foarte ridicat și reprezintă o frână structurală pentru politica economică. În plus, PIB-ul global al Italiei nu a recuperat încă nivelurile de dinaintea crizei din 2008, iar bunăstarea generală rămâne departe de vârfurile atinse la începutul mileniului. Cu toate acestea, este corect să acordăm credit acolo unde este meritat. Italia a demonstrat că poate reacționa energic la una dintre cele mai dure crize din istoria sa recentă, recuperând competitivitatea și bunăstarea relativă. Depășirea Franței în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor nu este doar o victorie simbolică: este o dovadă a unui țesut economic care, în ciuda a mii de dificultăți, este încă capabil să surprindă și să crească. Acum, consolidarea acestor rezultate prin reforme structurale eficiente poate face cu adevărat diferența pentru viitor.