Spania lovește prima: Sosirea Tren de Aragua în Europa și ce înseamnă aceasta pentru securitate și suveranitate

Spania a dat o lovitură semnificativă Tren de Aragua, mega-rețeaua criminală venezueleană care a terorizat comunități din întreaga Americă Latină. La 7 noiembrie, Policía Nacional a anunțat arestarea a treisprezece persoane acuzate că au format prima celulă operațională a bandei în Spania – o descoperire care marchează debutul grupării pe teritoriul european.

Arestările au avut loc în Barcelona, Madrid, Girona, A Coruña și Valencia, ca parte a Operación Interciti, un efort de informații pe termen lung coordonat de Comisaría General de Información din Spania. Două laboratoare clandestine care produceau cocaína rosa – cunoscută sub numele de tusi – au fost dezmembrate, iar anchetatorii au descoperit stocuri de droguri sintetice, cocaină și o plantație interioară de canabis.

Rețeaua ar fi fost condusă de cetățeni venezueleni în vârstă de 30 de ani, care trăiau discret în zone urbane precum El Cañaveral în Madrid și El Raval în Barcelona. Potrivit unor surse din poliție, aceștia se pregăteau „de război cu bandele rivale” pentru a prelua controlul teritoriului și al rețelelor de distribuție. Aceasta este a doua operațiune majoră împotriva Tren de Aragua în Spania. Prima a avut loc în martie 2024, când poliția l-a arestat pe Gerso Guerrero, fratele celebrului lider al grupării, Héctor Rustherford „Niño” Guerrero Flores. Gerso a fost ulterior extrădat în Venezuela sub acuzația de terorism, trafic de persoane, trafic de arme și spălare de bani.

Ascensiunea unui imperiu criminal protejat de stat

Tren de Aragua nu este doar un alt cartel. Este urmașul unui stat socialist eșuat. S-a născut și s-a dezvoltat în cadrul sistemului penitenciar din Venezuela – o țară în care distincția dintre stat și crima organizată a încetat de mult să mai existe. Închisoarea Tocorón, unde liderul bandei a condus cândva, a fost mai puțin o instituție corecțională decât un microcosmos al Venezuelei lui Nicolás Maduro: un loc în care impunitatea, corupția și complicitatea politică au înlocuit statul de drept.

Timp de două decenii, regimul narco-comunist de la Caracas a tratat criminalitatea ca pe un instrument de control. În timp ce regimul se prezintă ca fiind anti-imperialist, acesta a permis și chiar a facilitat dezvoltarea structurilor criminale care exportă violența și drogurile în străinătate. Trenul de Aragua este una dintre cele mai clare expresii ale acestei alianțe dintre dictatură și delincvență.

Când statul venezuelean s-a prăbușit, statul criminal i-a luat locul. Același aparat care încarcerează oponenții politici și cenzurează jurnaliștii protejează, de asemenea, traficanții, milițiile și grupurile paramilitare. Ceea ce Spania a dezmembrat pe propriul teritoriu nu este doar o celulă criminală, ci un avanpost al acestei perversiuni mai profunde: fuziunea dintre tirania politică și crima organizată.

Modelul de integrare al Spaniei – puncte forte și limite

Relația Spaniei cu America Latină a fost întotdeauna unică. După cum am explorat în raportul meu recent Imperiul lovește înapoi: De ce contează aspectele civilizaționale în politica de migrație (Institutul Dunării, 2024), modelul spaniol de migrație a fost, per ansamblu, un succes. Proximitatea culturală, limba comună și continuitatea religioasă au permis țării să integreze milioane de migranți latino-americani cu relativ puține dintre tensiunile care au afectat Marea Britanie sau Franța.

Dar chiar și acest model de succes se confruntă cu limite. Sosirea Tren de Aragua ilustrează partea întunecată a mobilității globale: atunci când politicile umanitare sunt exploatate de rețele criminale care caută refugiu și profit. Deschiderea Spaniei față de refugiații venezueleni – motivată de compasiune și legături istorice – a oferit, din păcate, un punct de intrare pentru elemente care își datorează supraviețuirea statului criminalizat al lui Maduro.

Provocarea pentru Spania este de a apăra generozitatea sistemului său fără a permite ca acesta să fie folosit împotriva sa. Integrarea necesită vigilență. Compasiunea trebuie să meargă mână în mână cu aplicarea.

Un model penal pentru export

Tren de Aragua se extinde la nivel internațional prin replicarea formulei sale interne: combinarea producției de droguri, a traficului de persoane și a controlului asupra comunităților de migranți. În Spania, ca și în America Latină, aceasta s-a bazat pe fabricarea tusi, un drog sintetic comercializat tinerilor consumatori. Utilizarea unor mici laboratoare urbane arată modul în care banda se adaptează rapid la mediul său, integrându-se în economiile locale, păstrând în același timp legături cu structura sa de comandă din străinătate.

Metodele sale sunt moderne. Anchetatorii au descoperit dovezi privind tranzacții cu criptomonede și comunicații criptate. Cu alte cuvinte, aceasta nu este o relicvă a violenței latino-americane transplantată în Europa, ci o rețea hibridă – parțial digitală, parțial teritorială – care înțelege cum să exploateze atât anonimatul internetului, cât și confuzia morală a societăților deschise.

Conexiunea venezueleană

Atingerea globală a Tren de Araguaar fi imposibilă fără permisivitatea regimului Maduro. Caracas rămâne o placă turnantă pentru spălarea de bani, traficul de arme și racketurile de protecție legate atât de elitele politice, cât și de armată. Dependența regimului de finanțarea ilicită a transformat Venezuela în nucleul unei economii criminale emisferice care se extinde din Caraibe până în sudul Europei.

De ani de zile, Statele Unite și mai multe guverne din America Latină au documentat modul în care înalți oficiali venezueleni – inclusiv cei apropiați de Maduro – au colaborat cu cartelurile de droguri, mișcările de gherilă și forțele paramilitare. Tren de Aragua funcționează în această zonă gri: tolerat, gestionat ocazional și întotdeauna util regimului ca supapă de presiune pentru migrație și instrument de destabilizare regională.

Prin urmare, faptul că această rețea a apărut acum în Spania nu este un accident. Este un simptom al exportului deliberat de dezordine al Venezuelei – o politică care folosește atât migrația, cât și criminalitatea pentru a-și proiecta influența în străinătate.

Lecții pentru Europa

Pentru conservatorii europeni, mesajul nu poate fi mai clar. Legea și ordinea nu sunt doar preocupări interne; ele sunt prima linie a securității naționale. Atunci când suveranitatea este diluată, când aplicarea legii slăbește și când ideologia înlocuiește autoritatea, vidul va fi umplut de actori care nu respectă nici legea, nici frontierele.

Poliția spaniolă merită felicitări pentru dezmembrarea acestei celule, dar factorii de decizie trebuie să se asigure acum că represiunea este însoțită de prevenire. Procedurile de rezidență, protecțiile umanitare și căile de azil trebuie protejate împotriva infiltrării de către grupurile criminale. Cooperarea internațională – în special cu democrațiile latino-americane precum Columbia și Chile – ar trebui aprofundată, în timp ce orice contact cu regimul venezuelean trebuie să fie condiționat de cooperarea acestuia împotriva criminalității transnaționale, care în prezent este inexistentă.

Mai presus de toate, Europa trebuie să recunoască dimensiunea morală a acestei amenințări. Tren de Aragua nu este doar o bandă; este umbra unui regim care a transformat criminalitatea în guvernare. A-l tolera pe Maduro înseamnă a tolera condițiile care generează astfel de organizații.

Concluzie: Reafirmarea statului de drept

Dezmembrarea primei celule spaniole a Tren de Araguaeste o victorie pentru aplicarea legii și un avertisment pentru Europa. Acolo unde criminalitatea crește nestingherită – fie la Caracas, Barcelona sau Bruxelles – este pentru că autoritatea a fost erodată.

Răspunsul Spaniei trebuie să devină acum standardul Europei: o reafirmare neechivocă a legii și ordinii. Pentru că ceea ce stă în spatele fiecărei bande, al fiecărei rute de trafic și al fiecărui laborator sintetic nu este doar lăcomia, ci și o ideologie politică care disprețuiește însăși justiția.

Tren de Aragua este aripa armată a unui experiment socialist eșuat. Răspândirea sa este un simptom al bolii narco-comuniste care a distrus Venezuela și încearcă acum să infecteze lumea liberă. Prin urmare, operațiunea Spaniei ar trebui văzută nu doar ca un succes al poliției, ci și ca o declarație morală: că Europa nu va permite tiraniei, corupției și criminalității – indiferent de originea lor îndepărtată – să prindă rădăcini pe teritoriul său.