fbpx

Lipsă de adăposturi pentru bărbați în Irlanda în caz de violență domestică

Sănătate - februarie 3, 2025
Absența cronică și persistentă în Irlanda a unor adăposturi cu cazare pentru bărbații victime ale violenței domestice (DV) reflectă un deficit la fel de îngrozitor în multe state membre ale UE.
Acest vid infrastructural, care contribuie la lipsa de opțiuni de protecție sau de salvare a vieții atunci când nevoia de un adăpost sigur apare în momente de mare suferință și rău pentru victimă, reprezintă efectiv o altă formă de abuz.
Această lipsă de spații dedicate este egalată doar de o lipsă critică de cercetare axată în mod specific pe impactul emoțional, fizic și psihologic al violenței domestice asupra bărbaților irlandezi, care este definită aici în conformitate cu Convenția de la Istanbul ca fiind „toate actele de violență fizică, sexuală, psihologică sau economică care au loc în cadrul familiei sau al unității domestice sau între foști sau actuali soți sau parteneri, indiferent dacă autorul împarte sau a împărțit sau nu același domiciliu cu victima”.
În 2023, Melissa Corbally, PhD School of Nursing and Midwifery, Trinity College Dublin, Benjamin Alexander Hine, PhD School of Human and Social Sciences, University of West London, Londra, Regatul Unit Barry Kestell, PhD School of Nursing, Psychotherapy and Community Health, Dublin City University au încercat să abordeze această lacună majoră în cercetarea academică.
Cu toate acestea, în timp ce această cercetare intitulată Caracteristicile bărbaților care solicită ajutor de la o linie irlandeză de asistență pentru abuzuri domestice: Studiul MENCALLHELP a fost util, se bazează, de asemenea, pe o înțelegere profund contestată a instrumentelor conceptuale legate de colonizare, religie și fluiditatea rolurilor de gen.
În ceea ce privește cercetarea efectuată pe insula Irlanda, putem menționa Male Experiences of Intimate Partner Violence: Studiul ME-IPV.
Cu toate acestea, după cum remarcă autorii, dificultatea constă în faptul că, deși violența între parteneri intimi are multe dintre caracteristicile definiției violenței domestice („orice act de „violență fizică, violență sexuală, hărțuire și agresiune psihologică (inclusiv tactici coercitive) din partea unui partener intim actual sau anterior”), aceasta trebuie privită ca o categorie distinctă.
Motivul invocat este acela că VPI este specifică unui partener intim, în timp ce violența domestică poate include, strict vorbind, și abuzul asupra copilului/părinților și fraților.
Cu toate acestea, studiul Universității Queens oferă informații esențiale care contribuie enorm la înțelegerea impactului violenței asupra bărbaților la nivel de copii și adulți.
Revenind la problema specifică a absenței serviciilor bazate pe cazare, nu se poate sublinia prea mult cât de sumbră este situația în Irlanda în ceea ce privește adăposturile pentru victimele de sex masculin (și copiii acestora).
În timp ce Tusla, agenția pentru copii și familie a statului irlandez, finanțează peste 60 de organizații din sectorul comunitar și de voluntariat care oferă servicii specializate de sprijin victimelor violenței domestice, sexuale și de gen, inclusiv peste 20 de refugii pentru femei și copii, nu există niciun serviciu de cazare finanțat de stat destinat exclusiv victimelor de sex masculin ale violenței domestice.
Până în prezent, Irlanda s-a apropiat cel mai mult de furnizarea unui astfel de serviciu bazat pe cazare prin implementarea de scurtă durată, în 2021, de către Safe Ireland (organismul național de dezvoltare și coordonare care lucrează pentru eradicarea violenței domestice), în colaborare cu Airbnb, a unor nopți gratuite de cazare de urgență la hotel pentru victimele de sex masculin și feminin (Operațiunea Ruby). Însă această acțiune s-a încheiat în iulie 2022.
Deși au existat rapoarte conform cărora rezultatele operațiunii Ruby vor fi utilizate pentru a explora noi opțiuni de cazare de urgență și modul în care acestea ar putea fi integrate în gama completă de servicii de criză și de cazare sigură necesare victimelor și supraviețuitorilor violenței domestice, rezultatele practice în ceea ce privește serviciile de cazare după trei ani sunt descurajante.
Acest lucru a condus la critici severe din partea militanților, deoarece Tusla a subliniat în mod repetat că recunoaște importanța existenței unor servicii disponibile și receptive în domeniul violenței domestice și de gen (DSGBV) „pentru persoanele de toate genurile”, acceptând în același timp că statul irlandez și agențiile sale statutare trebuie să ia în considerare accesul la o locuință sigură pentru bărbații care fug de violența domestică.
Pentru a începe să abordeze acest proces, Tusla a declarat că, inițial, se va concentra pe dezvoltarea unor căi de acces la o locuință sigură pentru bărbații aflați în 2022 în zona Dublin. Se aștepta ca acest lucru să fie extins „odată ce poate fi stabilită o abordare eficientă”.
O astfel de abordare eficientă nu a apărut, în ciuda angajamentelor la cele mai înalte niveluri ale guvernului irlandez de a „se asigura că victimele vor primi un serviciu complet prin crearea unor trasee locale integrate clare pentru femeile și bărbații victime ale violenței domestice.
Acest angajament a fost prevăzut în cea de-a treia Strategie națională irlandeză de toleranță zero privind violența domestică, sexuală și bazată pe gen 2022-2026. Uimitoarea lipsă de urgență poate fi observată în detaliile planului de punere în aplicare a strategiei. Acolo s-a precizat clar că, deși aceste „servicii complete” vor face parte din planul general de furnizare a serviciilor, care va fi elaborat și conceput împreună cu sectorul, ele vor rămâne o „prioritate pe termen mediu”.
Această lipsă de urgență practică este greu de înțeles având în vedere amploarea problemei pentru victimele de sex masculin ale violenței domestice. Cu toate acestea, și aici ne confruntăm cu lipsa unor date statistice actuale și solide.
Acest lucru a fost semnalat de organizații precum Men’s Aid, unul dintre puținele ONG-uri din Irlanda dedicate sprijinirii victimelor de sex masculin ale violenței domestice.
Studiul a mai sugerat că aproximativ 88 000 de bărbați și 213 000 de femei din Irlanda au fost abuzați grav de un partener la un moment dat în viața lor.
Ca răspuns la această afirmație, Men’s Aid subliniază în mod evident că citarea unei cercetări vechi de 16 ani nu ne informează cu privire la prevalența actuală, reală în comunitățile noastre și că trebuie comandate cercetări suplimentare pentru a oferi informații recente, actualizate și valoroase, necesare pentru a înțelege mai bine nevoile anumitor grupuri, inclusiv ale bărbaților.
De asemenea, Men’s Aid a criticat puternic Tusla și, în special, cea mai recentă revizuire a furnizării de cazare pentru victimele violenței domestice.
Potrivit organizației Men’s Aid, există „mari îngrijorări cu privire la lacunele în ceea ce privește furnizarea de servicii pentru miile de victime care sunt bărbați”.
Preocupări similare au fost exprimate cu privire la nivelul scăzut al serviciilor disponibile pentru victimele de sex masculin din Irlanda de Nord. Strategia privind abuzurile domestice și sexuale a administrației Stormont a confirmat recent că aproape o cincime din victimele abuzurilor domestice din Irlanda de Nord sunt bărbați.
Cu toate acestea, la fel ca în Republica Irlanda, nu există adăposturi pentru bărbații victime ale abuzurilor domestice.
BBC a relatat că Geraldine Hanna, comisarul desemnat al Irlandei de Nord pentru victimele infracțiunilor, a descris această situație ca fiind „profund îngrijorătoare”.
De asemenea, ea ar fi informat mass-media din Ulster că există o nevoie clară de politici și procese „care să abordeze nevoile unice ale bărbaților și băieților și să evidențieze potențialele lacune în furnizarea de servicii, în special în zonele rurale”.
Dna Hanna a continuat să afirme că există încă o „stigmatizare zdrobitoare” a bărbaților care raportează abuzuri domestice, care se reflectă în răspunsul pe care îl primesc atunci când cer ajutor.”
Toată literatura disponibilă indică o evaluare similară a experienței victimelor de sex masculin pe întreaga insulă a Irlandei.
În concluzie. Ceea ce ar trebui să reiasă clar din această scurtă trecere în revistă este că, deși există numeroase strategii naționale și internaționale menite să pună capăt flagelului violenței domestice și de gen, marea majoritate a dezbaterilor pe această temă continuă să se concentreze predominant pe experiența femeilor ca victime ale acestei infracțiuni. Acest lucru este perfect de înțeles până la un anumit punct.
Majoritatea victimelor sunt într-adevăr femei. Rămâne însă faptul că există un număr semnificativ de victime de sex masculin care au nevoie de sprijin specific, direcționat, pentru a răspunde nevoilor lor specifice, iar acest lucru nu se întâmplă nici pe departe la scara la care ar trebui să se întâmple.
Atât timp cât această situație prevalează, victimele de sex masculin și, într-adevăr, copiii acestora vor continua, în mod efectiv, chiar dacă involuntar, să fie priviți ca un aspect secundar sau ca un simplu „subgrup” de victime care urmează să fie luate în considerare într-un moment nespecificat în viitor.
Bărbații aflați în aceste situații nu au nevoie de mai multă retorică. Ei au nevoie de servicii bazate pe cazare. Un eșec în furnizarea acestora ar putea foarte bine să facă diferența între viață și moarte. Irlanda și UE trebuie să reacționeze în consecință.