Sfârșitul pub-ului irlandez?

Pub-ul irlandez, odinioară o piatră de temelie a vieții sociale a țării, este supus unui atac care se extinde rapid asupra viabilității existenței sale, numărul închiderilor crescând într-un ritm alarmant. Acest lucru nu numai că a erodat rolul lor de locuri în care tradițiile sociale și culturale esențiale erau exprimate, susținute și menținute, dar a avut și un impact devastator asupra vitalității economice a sectorului, după cum reiese dintr-un raport recent al Drinks Industry Group of Ireland (DIGI).

Acest raport arată că 2 119 pub-uri, adică aproximativ unul din patru, au fost închise din 2005, cu o medie de 112 închideri pe an.

Această tendință, care este deosebit de acută în zonele rurale, amenință nu numai patrimoniul cultural al Irlandei, ci și economia sa bazată pe turism.

Raportul DIGI, întocmit de economistul Anthony Foley, prezintă o imagine dură. Între 2005 și 2024, numărul de licențe pentru cârciumi din Irlanda a scăzut de la 8 617 la 6 498, o scădere de 24,6%. Comitatele rurale au fost cele mai afectate, Limerick înregistrând o reducere de 37,2% a numărului de pub-uri, urmat de Offaly (34,1%), Cork (32,7%) și Roscommon (32,3%).

Dublin, în schimb, a înregistrat o scădere modestă de 1,7 %, subliniind diviziunea urban-rural. Din 2019, rata de închidere s-a accelerat, ajungând la o medie de 128 de pub-uri pe an, cu 600 până la 1 000 de închideri prevăzute în următorul deceniu fără intervenție.

Cu toate acestea, criza se pregătește de ceva timp, după cum demonstrează prezentarea Asociației irlandeze a producătorilor de vinuri licențiați (LVA) către Comisia comună Oireachtas pentru media, turism, arte, cultură, sport și Gaeltacht din 23 martie 2021.

LVA a subliniat la acel moment că, în timp ce comerțul licențiat din Dublin, care reprezintă 30% din piața irlandeză de băuturi alcoolice la domiciliu și care avea 12 000 de angajați înainte de Covid, s-a confruntat cu provocări fără precedent în timpul pandemiei.

Pub-urile tradiționale „umede”, barurile de noapte și cluburile de noapte au fost închise timp de 372 de zile până în martie 2021, nefiind permisă nicio activitate comercială de la 15 martie 2020. Pub-urile care servesc mâncare s-au descurcat ceva mai bine, funcționând timp de doar 105 zile (28 % din timp) între martie 2020 și martie 2021, suportând trei închideri și limite restrictive de comercializare în aer liber. LVA a estimat în mod corect că, fără un sprijin guvernamental semnificativ, multe întreprinderi se vor confrunta cu închideri care se vor întinde pe o perioadă de cel puțin 15 luni până în iunie 2021.

Cu toate acestea, criza închiderii pub-urilor din Irlanda nu este un fenomen izolat. Ea reflectă tendințe europene mai ample, deși cu o intensitate unică. În întreaga UE, pub-urile și barurile tradiționale se confruntă cu presiuni din partea schimbării obiceiurilor consumatorilor, a creșterii costurilor și a sarcinilor de reglementare.

În Regatul Unit, British Beer and Pub Association a raportat 29 000 de închideri de baruri între 2000 și 2020, cu o medie de 1 450 pe an, care este proporțional mai mare decât rata Irlandei, având în vedere populația mai numeroasă a Regatului Unit. În Germania, numărul berăriilor tradiționale a scăzut cu aproximativ 10% din 2000, generațiile tinere preferând viața de noapte urbană sau consumul la domiciliu.

Cu toate acestea, rata de închidere de 24,6% înregistrată de Irlanda în 19 ani este deosebit de ridicată în comparație cu țări precum Spania, unde sectorul barurilor și restaurantelor s-a contractat cu aproximativ 15% într-o perioadă similară, sau Franța, unde închiderile au fost mai puțin severe, de aproximativ 12%.

Un factor-cheie care diferențiază Irlanda și care este repetat până la saturație de către industria de băuturi și de alcool slab alcoolizat este acciza sa, care rămâne a doua cea mai mare din UE, după Finlanda.

În Irlanda, acciza la băuturi spirtoase este a treia cea mai ridicată din Europa, cea la vin este cea mai ridicată, iar cea la bere este a doua cea mai ridicată. Această sarcină fiscală, combinată cu o cotă de TVA de 23 %, exercită o presiune imensă asupra pub-urilor, în special asupra celor mici, administrate de familii, din zonele rurale.

În schimb, țări precum Germania și Spania mențin accize mai mici (de exemplu, acciza pe bere din Germania este de aproximativ o cincime din cea din Irlanda), permițând o mai mare flexibilitate operațională pentru întreprinderile din sectorul hotelier. LVA și DIGI susțin că regimul fiscal punitiv al Irlandei exacerbează închiderile, un punct de vedere împărtășit de lideri ai industriei precum Donall O’Keeffe, care solicită o reducere cu 10% a accizelor pentru a susține viabilitatea.

Cu toate acestea, dincolo de perspectiva economică, este important să ne amintim că pub-ul irlandez este mai mult decât un loc în care să bei; este o instituție culturală. Pub-urile au servit de-a lungul timpului ca centre comunitare, promovând legăturile sociale, reducând izolarea și păstrând tradiții precum povestirea, muzica și adunările locale. În zonele rurale, unde populația este mai mică și locurile de socializare sunt rare, pierderea unui pub poate devasta coeziunea comunității.

Economistul Anthony Foley remarcă faptul că cele 6 680 de pub-uri rămase în Irlanda sunt „inima culturală și socială a comunităților lor”, sprijinind relațiile și reducând izolarea. Închiderea lor riscă să fragilizeze țesutul social, în special în comitate precum Limerick și Roscommon, unde peste 30 % din pub-uri au dispărut.

Turismul, un motor economic vital, are de asemenea de suferit. Pub-urile sunt o piatră de temelie a imaginii globale a Irlandei, atrăgând vizitatori care caută experiența autentică a unei halbe de bere într-un cadru istoric confortabil. Comitate precum Kerry (413 pub-uri), Cork (856) și Donegal (334) se bazează foarte mult pe pub-uri pentru a susține infrastructura turistică. Pierderea a 1 937 de pub-uri începând din 2005 diminuează disponibilitatea acestor pietre de hotar culturale, ceea ce poate descuraja vizitatorii. Foley estimează că această reducere echivalează cu „1 937 de localuri mai puțin frecventate de vizitatori pentru a găsi și a beneficia de servicii precum mâncare și divertisment”.

Acestea fiind spuse, prejudiciul economic care apare este grav. Pub-urile sunt întreprinderi mici, adesea de familie, care angajează mii de persoane și contribuie la economiile locale prin achiziții, salarii și taxe.

La nivel național, industria ospitalității sprijină ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și activitatea economică atât în zonele urbane, cât și în cele rurale. Documentul prezentat de LVA în Oireachtas a subliniat acest aspect al rolului sectorului în reducerea șomajului în rândul tinerilor, care a fost o prioritate pentru redresarea post-pandemică.

Cu toate acestea, costurile ridicate de exploatare, exacerbate de politicile guvernamentale, au continuat să amenințe această contribuție. LVA notează că 48% dintre pub-urile din Dublin care servesc mâncare au raportat scăderi ale activității ca urmare a creșterii TVA-ului, iar 70% dintre acestea sunt mai puțin dispuse să angajeze personal nou. Raportul DIGI identifică „costul ridicat al desfășurării activității” drept principalul factor al închiderilor, citând a doua cea mai ridicată rată a accizelor din UE și o rată a TVA de 23 % din Irlanda. Aceste costuri, combinate cu provocările post-Covid, cum ar fi reducerea turismului și schimbarea obiceiurilor de consum (de exemplu, creșterea consumului de alcool acasă), creează o furtună perfectă pentru pub-urile rurale care operează cu marje reduse.

Apelul LVA pentru un sprijin financiar sporit reflectă situația dificilă a sectorului. Aceasta include pledoaria LVA pentru prelungirea cotei de TVA de 9% pentru industria ospitalității până după 2025, pentru a ajuta la redresare. În lipsa unor astfel de măsuri, LVA estimează că pierderea prevăzută a încă 600 până la 1 000 de pub-uri în următorul deceniu ar putea eroda și mai mult vitalitatea economică, în special în regiunile rurale.

nu există nicio îndoială că amploarea crizei necesită un răspuns echilibrat. LVA și DIGI susțin că intervenția guvernului este esențială, în special prin reduceri fiscale. O propunere de reducere cu 10% a accizelor ar putea atenua presiunea asupra barurilor, aliniind regimul fiscal al Irlandei mai aproape de cel al unor țări din UE precum Germania sau Spania.

Reducerea anticipată, dar în niciun caz garantată, a cotei de TVA pentru barurile care servesc mâncare la 9 % în bugetul 2026 reprezintă un pas înainte, însă sunt necesare măsuri mai ample pentru a aborda situația dificilă a barurilor care servesc mâncare, care se confruntă cu închideri prelungite și reglementări mai stricte. Insistența LVA de a elimina „distincția artificială” între pub-urile care servesc mâncare și cele care servesc băuturi alcoolice după vaccinare subliniază necesitatea unui tratament echitabil în întregul sector.

Dincolo de fiscalitate, LVA evidențiază aspecte precum activitatea bancară, litigiile privind contractele de închiriere, păstrarea personalului și formarea profesională, toate acestea necesitând răspunsuri politice coordonate. Scăderea consumului de alcool la nivelurile medii din UE sugerează că accizele ridicate nu se mai justifică, mai ales că acestea afectează în mod disproporționat pub-urile rurale. După cum avertizează Donall O’Keeffe, „odată închise, astfel de pub-uri rareori se redeschid”, ceea ce înseamnă o pierdere permanentă pentru peisajul cultural și economic al Irlandei.

Închiderea a peste 2 100 de pub-uri începând din 2005 reprezintă o pierdere profundă pentru Irlanda. Aceste localuri nu sunt simple afaceri, ci depozite de tradiție, comunitate și activitate economică. Rata accelerată a închiderii post-Covid, în special în zonele rurale, reflectă o confluență a impozitelor ridicate, a sarcinilor de reglementare și a schimbării obiceiurilor sociale.

În comparație cu țările din UE, accizele și ratele TVA punitive din Irlanda agravează criza, plasând sectorul ospitalității într-un dezavantaj competitiv. Dacă nu se iau măsuri rapide prin reduceri fiscale, sprijin financiar și politici echitabile de redeschidere, pierderea preconizată a încă 1 000 de pub-uri ar putea afecta iremediabil patrimoniul cultural și economia turistică a Irlandei.

Guvernul trebuie să acționeze decisiv pentru a păstra această instituție vitală înainte ca alte comunități să își piardă ultima cârciumă rămasă.