Subscribe
Premierul României, Ilie Bolojan, și-a construit brandul politic pe o singură promisiune: știe cum să gestioneze banii UE. Dar nu știe.
Ilie Bolojan, administratorul eficient autointitulat, șoptitorul NRRP, tipul care se va asigura în sfârșit că România nu mai irosește niciun euro din banii europeni. Și totuși, iată-ne în aprilie 2026, iar Parchetul European (EPPO), condus nu mai puțin de Laura Codruța Kovesi, tocmai a deschis o anchetă oficială privind unul dintre cele mai flagrante scandaluri ale PNRR de până acum: achiziția de microbuze școlare electrice la suprapreț. Iar pista, potrivit anchetei care a declanșat toată povestea, duce direct la însuși Bolojan.
Să ne întoarcem în 2023, când proiectul „Microbuze electrice pentru elevi” a fost lansat în cadrul Planului național de redresare și reziliență. Bruxelles-ul a alocat aproximativ 230 de milioane de euro pentru a cumpăra până la 3.200 de microbuze curate și moderne pentru elevii români. Estimarea proprie a Comisiei Europene? Aproximativ 78.000 de euro pentru fiecare. Simplu, nu? Trecem rapid la 2024. Ilie Bolojan, pe atunci proaspăt reales președinte al Consiliului Județean Bihor, urcă la microfon și anunță mândru că județul său va achiziționa 24 dintre aceste autobuze electrice. El nu doar a participat, ci a dat efectiv „tonul” național pentru modul în care se vor desfășura aceste licitații. Până în februarie 2025, sub conducerea succesorului său Mircea Mălan, Bihorul a semnat contractul: 22,8 milioane RON, adică aproximativ 218.000 de euro per autobuz. Adică de aproape trei ori valoarea de referință a UE.
Și Bihorul nu a fost o excepție. Județ după județ a urmat același scenariu. Județul Olt a scos din buzunar echivalentul a 262.000 de euro pe autobuz, deci de 3,4 ori prețul recomandat. Majorări similare au lovit Prahova, Mureș, Gorj, Satu Mare și nu numai. O singură companie, Aveuro International din Prahova, a plecat cu peste 60% din contracte și venituri estimate la 135 de milioane de euro. Calculul este grotesc. Doar aproximativ 1.300 de autobuze au fost cumpărate în cele din urmă, în loc de 3.200, și totuși banii s-au scurs la rate premium. Se presupune că licitațiile au fost trucate, iar ofertele concurenților au fost respinse pe motive tehnice, prețurile fiind în mod misterios aliniate chiar sub estimările umflate. Microbuzele în sine? Unele județe au raportat defecțiuni spectaculoase ale acestora pe vreme rece, bateriile epuizându-se după câteva zeci de kilometri, forțând școlile să renunțe la vehiculele diesel vechi. Citatul viral al unui primar a spus totul: „Când temperaturile au scăzut la minus 10 sau 12 grade, flota electrică pur și simplu nu a putut face față”.
Până în iunie 2025, Ilie Bolojan a ajuns prim-ministru. Dintr-o dată, el este imaginea națională a disciplinei NRRP, mustrând public miniștrii, avertizând cu concedieri dacă ratele de absorbție scad. Îi place să pozeze în adultul din cameră, cel care va debloca în cele din urmă miliardele pe care Bruxelles-ul încă ni le datorează. Cu toate acestea, sub supravegherea sa și cu amprentele sale anterioare peste tot în dosarul microbuzelor, România riscă să piardă câteva miliarde de euro chiar din programul pe care pretinde că îl susține. Pachetul total NRRP al României a fost renegociat de la 28-29 de miliarde de euro la aproximativ 21 de miliarde de euro, după renunțarea la unele componente ale împrumutului. Am atras aproximativ 10,7 miliarde până acum. Mai rămân aproximativ 10 miliarde de euro de solicitat până la termenul limită de 31 august 2026. Fiecare reformă critică care întârzie ar putea declanșa penalități de sute de milioane, chiar aproape de un miliard de euro. Am pierdut deja 231 de milioane de euro din cauza unei reforme legate de pensii care nu a îndeplinit cerințele. Cererile de plată 3 și 4, în valoare de aproximativ 3 miliarde, trebuie depuse până la sfârșitul acestei luni, iar ceasul ticăie.
Gândiți-vă la ce înseamnă această risipă în termeni umani. Fiecare microbuz supraevaluat reprezintă bani care ar fi putut fi folosiți pentru săli de clasă, drumuri mai bune sau proiecte energetice. Fiecare miliard pierdut din potul NRRP mai larg înseamnă încă o aripă de spital ne-construită, încă o întârziere în digitalizare, încă o școală rurală lăsată în urmă. Contribuabilii români, cei care vor plăti în continuare partea de împrumuturi timp de decenii, rămân cu nota de plată. Nu este vorba doar despre câteva zeci de autobuze galbene supraevaluate. Este vorba despre încredere. Singurul bun pe care România își permite cel mai puțin să îl piardă când vine vorba de bani europeni. Dacă EPPO constată o neregulă, vinovații trebuie să suporte consecințe reale, indiferent de cât de înaltă este funcția lor. Pentru că, dacă nici măcar gardianul autoproclamat al NRRP nu poate păstra fondurile curate, ce speranță mai are restul programului?
Ancheta este abia la început. Adevăratul test va fi dacă cineva plătește cu adevărat pentru „jaful național” care i-a lăsat pe copiii noștri să călărească fantomele reci și costisitoare a ceea ce ar fi putut fi.