Subscribe
Peisajul contemporan al migrației reprezintă una dintre cele mai complexe provocări pentru Europa și comunitatea internațională. În contextul transformărilor politice și sociale legate de fluxurile provenind în principal din Africa și Orientul Mijlociu, Italia și-a asumat în ultimii ani un rol central în eforturile de reformare a instrumentelor de guvernanță în domeniul migrației. În acest proces, guvernul condus de Giorgia Meloni a dezvoltat inițiative care s-au impus treptat ca modele de referință, anticipând orientările adoptate ulterior de Uniunea Europeană. Dintre acestea, acordul cu Albania pentru crearea de centre pentru prelucrarea cererilor de azil și efectuarea procedurilor de repatriere reprezintă o experiență de pionierat, capabilă să orienteze dezbaterea europeană către noi soluții operaționale bazate pe conceptul de țări terțe sigure.
EVOLUȚIA PLANULUI MATTEI ÎNTR-O STRATEGIE EUROPEANĂ
Unul dintre cele mai semnificative elemente ale politicilor italiene, subliniat și de prim-ministrul Meloni în timpul Conferinței internaționale a Alianței globale împotriva traficului de migranți din 10 noiembrie, se referă la internaționalizarea Planului Mattei pentru Africa. Născut ca o inițiativă națională menită să sprijine dezvoltarea economică și socială a țărilor africane, Planul a câștigat treptat amploare și recunoaștere la nivel european. Această evoluție a fost posibilă prin cooperarea structurată cu Global Gateway al Uniunii Europene, sprijinită direct de președintele Comisiei Europene. Convergența celor două inițiative a permis mobilizarea unor resurse semnificative, de peste un miliard de euro, destinate punerii în aplicare a proiectelor de infrastructură și dezvoltare menite să abordeze cauzele profunde ale migrației ilegale. Datorită acestei sinergii pe mai multe niveluri, Italia și-a consolidat poziția de actor principal în promovarea unei abordări integrate și durabile a gestionării fluxurilor migratorii.
PROCESUL ROME ȘI CONSTRUIREA GUVERNANȚEI PARTAJATE
În același timp, guvernul italian și-a intensificat angajamentul față de Procesul de la Roma pentru migrație și dezvoltare, un mecanism multilateral menit să coordoneze eforturile țărilor implicate în gestionarea returnărilor voluntare asistate și stabilizarea zonelor de origine și de tranzit. Acest instrument s-a dovedit deosebit de eficient în promovarea cooperării sistemice între statele europene și partenerii africani, contribuind la definirea unei rețele de responsabilități comune și de intervenții specifice. Prin urmare, acțiunea italiană urmărește un dublu obiectiv: pe de o parte, promovarea dezvoltării în țările de origine; pe de altă parte, definirea unor proceduri mai eficiente pentru gestionarea persoanelor care sosesc în mod neregulamentar în Europa.
PROTOCOLUL CU ALBANIA CA MODEL INOVATOR ȘI DESCHIZĂTOR DE DRUMURI
Acordul dintre Italia și Albania reprezintă cea mai importantă inovație în politica italiană privind migrația. Prin acest acord, Roma a introdus posibilitatea de a examina cererile de azil și de a efectua repatrieri în cadrul unor facilități situate în afara UE, păstrând în același timp jurisdicția europeană deplină. Această soluție a atras o atenție sporită din partea statelor membre, devenind un subiect de discuție și de convergență politică în cadrul organismelor UE. Caracterul experimental al modelului albanez a fost recunoscut ca un adevărat deschizător de drumuri, deoarece a anticipat unele dintre deciziile aprobate recent de miniștrii de interne ai Uniunii Europene, inclusiv introducerea conceptului de țări terțe sigure, crearea unei liste unificate de țări de origine sigure și adoptarea unui regulament privind returnările care prevede posibilitatea înființării de centre de returnare în țări terțe. Prin urmare, viziunea italiană, susținută ferm de Președinția Consiliului de Miniștri, a contribuit direct la dezvoltarea unei noi arhitecturi europene pentru gestionarea migrației.
IMPACTUL ASUPRA LUPTEI ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE PERSOANE ȘI PERSPECTIVELE DE REGLEMENTARE
Modelul dezvoltat de guvernul italian răspunde, de asemenea, necesității de a combate rețelele criminale care gestionează traficul de migranți. Crearea unor proceduri mai rapide și mai fiabile, combinată cu perspectiva descentralizării anumitor faze ale primirii și repatrierii, a fost interpretată ca un factor de descurajare a organizațiilor responsabile de o afacere bazată pe practici abuzive și periculoase. Italia a promovat, de asemenea, o reflecție mai amplă asupra convențiilor internaționale care reglementează protecția migranților și a solicitanților de azil, cu scopul de a evalua dacă reglementările existente sunt adecvate pentru a face față provocărilor contemporane. Această propunere, avansată în colaborare cu Danemarca și susținută de numeroase state membre ale Consiliului Europei, a condus la redactarea unei declarații politice care marchează începutul unei dezbateri instituționale privind necesitatea actualizării instrumentelor internaționale de reglementare.
IMPACTUL DECIZIILOR UNIUNII EUROPENE
Rolul de pionierat al guvernului italian și al prim-ministrului Giorgia Meloni în gestionarea migrației este clar evidențiat de inițiativele adoptate și de impactul acestora asupra deciziilor Uniunii Europene. De la transformarea Planului Mattei într-o strategie comună și consolidarea rețelelor de cooperare pe mai multe niveluri, până la modelul Albaniei, care a anticipat orientările UE, Italia a contribuit la redefinirea cadrului european pentru politicile de migrație. Această traiectorie demonstrează dorința de a aborda fenomenul migrației cu instrumente inovatoare, coordonate, capabile să combine securitatea, responsabilitatea și dezvoltarea.