Subscribe
Giorgia Meloni, prim-ministrul Italiei, spune că este de acord cu Donald Trump în privința Venezuelei, dar nu este de acord cu el în privința Groenlandei. Îi împărtășesc opinia în ambele cazuri. Noi, cei din Islanda, suntem cei mai apropiați vecini ai Groenlandei, iar eu însumi am scris câte ceva în limba engleză despre această insulă extraordinară: o lucrare despre discuția din Statele Unite din 1867 privind cumpărarea Groenlandei și a Islandei și scurta biografie a unei islandeze aventuroase, Gudrid Thorbjornsdaughter, care a mers cu tatăl ei în Groenlanda la sfârșitul secolului al X-lea și apoi cu soțul ei în America de Nord. Ar trebui să se clarifice situația cu privire la vecinul nostru.
1815: Groenlanda trece la Danemarca
Groenlanda a fost colonizată din Islanda în 985. Coloniștii au format mici comunități agricole în partea de sud-vest a insulei. Ei au adoptat creștinismul în anul 1000 și au jurat credință regelui norvegian în 1261. Dar la începutul secolului al XV-lea, islandezii și alți europeni au pierdut contactul cu Groenlanda. Comunitățile au dispărut, probabil ca urmare a răcirii globale, sau poate că au fost distruse de inuiții care au migrat din America de Nord în secolul al XIV-lea. Când misionarii norvegieni și danezi au sosit la începutul secolului al XVIII-lea, au găsit doar câțiva inuiți.
La acea vreme, regele danez era și rege al Norvegiei și, prin urmare, rege al posesiunilor norvegiene din Atlanticul de Nord, inclusiv al Groenlandei. Dar s-a aflat de partea greșită în războaiele napoleoniene și a trebuit să cedeze Norvegia Suediei prin Tratatul de la Kiel din 1814. Negociatorul suedez de la Kiel pare să nu fi știut că insulele din Atlanticul de Nord fuseseră mult timp tributare regelui norvegian. Dar probabil că Marea Britanie a fost cea care a dus la acest rezultat: Aceasta dorea ca Marina Regală să domine Atlanticul de Nord, astfel încât o putere slabă precum Danemarca era preferabilă uneia mai puternice precum Suedia-Norvegia.
1940: Americanii obțin controlul asupra Groenlandei
În 1867, după ce Statele Unite au cumpărat Alaska de la Rusia, au dorit, de asemenea, să cumpere Indiile de Vest daneze de la Danemarca. Congresul a respins înțelegerea privind Indiile de Vest. Secretarul de stat expansionist, William Seward, a pregătit, de asemenea, un raport privind achiziționarea Groenlandei și Islandei de la Danemarca, însă Congresul a respins în râs orice idee de a cumpăra ghețarii groenlandezi fără valoare și gheizerele islandeze.
La începutul anilor 1930, Norvegia a revendicat Groenlanda de Est, însă Curtea Internațională de Justiție de la Haga a decis că Danemarca deținea suveranitatea asupra întregii Groenlande în temeiul Tratatului de la Kiel din 1815. Norvegia a acceptat hotărârea. În primăvara anului 1940, naziștii au ocupat Danemarca. Ambasadorul danez la Washington DC, Henrik Kauffmann, a refuzat însă să le recunoască autoritatea. De unul singur, acesta a permis Statelor Unite să stabilească baze militare în Groenlanda, care, prin urmare, au fost, de fapt, controlate de americani în timpul războiului. Guvernul danez a protestat vehement, l-a demis pe Kauffmann și l-a acuzat de înaltă trădare. Atât Kauffmann, cât și guvernul american au ignorat acest lucru. Desigur, după înfrângerea naziștilor, sentința împotriva lui Kauffmann a fost revocată.
De la autoreglementare la independență
La scurt timp după încheierea războiului, guvernul american a propus în secret achiziționarea Groenlandei de la Danemarca. Oferta a fost refuzată, dar Danemarca a permis Statelor Unite să mențină baze militare în Groenlanda. În timpul Războiului Rece, în Groenlanda existau mai multe baze americane, dar acum există doar una. În 2009, Groenlanda a obținut autonomie, Danemarca păstrând controlul asupra afacerilor externe.
Următorul pas logic este ca Groenlanda să devină un stat independent și suveran și să negocieze un tratat de apărare cu Statele Unite, în timp ce ar putea intra într-o uniune personală cu regele danez și și-ar menține calitatea de membru al Consiliului Nordic. Acest lucru ar trebui să fie acceptabil atât pentru Statele Unite, cât și pentru Danemarca și, cel mai important, pentru groenlandezi. Groenlanda le aparține.