Subscribe
Într-o vineri de la începutul lunii octombrie 2026, lichidatorul judiciar CITR a anunțat că șantierul naval Damen Shipyards Mangalia a fost adjudecat companiei Rheinmetall Real Estate Romania pentru suma de 138,03 milioane de euro, fără TVA. Suma este cu aproximativ 46 de milioane de euro mai mică decât evaluarea inițială de circa 184 de milioane de euro, care a stat la baza încercărilor anterioare de vânzare.
Problemele șantierului naval nu au apărut brusc. Damen Shipyards Mangalia, deținută în proporție de 51% de statul român, restul de 49% fiind deținut de grupul olandez, care deținea și controlul operațional, a intrat în insolvență în iunie 2024. Creditorii au respins un plan de reorganizare, iar Tribunalul din Constanța a pronunțat falimentul în aprilie 2026. Până în vară, ultimii dintre cei aproximativ 1.011 angajați primiseră preavize de concediere. Licitațiile anterioare, la prețuri mai ridicate, nu au atras oferte serioase. Abia după ce procedura a fost modificată pentru a permite un preț de pornire de 75% din valoarea de evaluare a apărut un cumpărător. Rheinmetall, care se abținuse de la rundele anterioare, a achiziționat activul care include trei docuri uscate, cheiuri, hale, ateliere și stocuri.
Guvernul a salutat rezultatul. Reprezentanții de la Palatul Victoria l-au descris ca pe un pas important către relansarea unuia dintre cele mai importante active industriale ale României, după ani de dificultăți financiare și pierderi de locuri de muncă. Aceștia au legat achiziția direct de negocierile din cadrul programului european SAFE. Un contract în valoare de aproximativ 920 de milioane de euro (fără TVA) vizează două nave de patrulare offshore și două nave de sprijin pentru scafandri, livrarea fiind prevăzută până în 2030. Miniștrii au prezentat acordul ca fiind în serviciul securității Mării Negre, consolidând flancul estic al NATO și deschizând calea către transferul de tehnologie și producția locală, în locul importurilor pure.
AUR vede o altă succesiune a evenimentelor. Într-o declarație emisă a doua zi după vânzare, partidul a acuzat guvernul că a gestionat defectuos situația șantierului naval, permițând ca una dintre capacitățile industriale strategice cheie ale României să ajungă în faliment și apoi să fie vândută la un preț mult redus, fără garanții concrete pentru viitorul său. Diferența de aproximativ 46 de milioane de euro, susține AUR, necesită explicații publice: evaluările utilizate, condițiile licitațiilor succesive, justificarea reducerii de preț și verificarea respectării legii de către instituțiile competente. Comisiile specializate ale AUR au solicitat guvernului să precizeze cine poartă responsabilitatea, ce investiții și locuri de muncă sunt garantate efectiv și ce beneficii concrete va obține industria românească.
Partidul a insistat asupra acestor aspecte și în trecut. În primăvara anului 2025, deputatul Dan Tănasă a depus o întrebare parlamentară prin care solicita clarificări cu privire la perspectivele șantierului, negocierile în curs cu investitorii și situația a sute de muncitori aflați la acea vreme în șomaj tehnic. Ministerul Economiei a răspuns în mai 2025, însă falimentul ulterior și vânzarea la preț redus au subliniat, în opinia AUR, mai degrabă decât să rezolve preocupările anterioare. Formațiunea nu respinge investițiile străine ca atare. Ea insistă asupra faptului că România are nevoie de un șantier naval funcțional, de specialiști păstrați, de furnizori locali și de comenzi pe termen lung. Un plan public de relansare ar trebui să precizeze valoarea investițiilor suplimentare, calendarul reluării activității, numărul de locuri de muncă, ponderea contractelor civile și militare, angajamentele privind transferul de tehnologie și obligațiile noului operator. Se solicită, de asemenea, clarificări cu privire la utilizarea terenurilor publice și la creanțele salariale restante care încă fac obiectul procedurii de faliment. În ceea ce privește pachetul naval de 920 de milioane de euro, AUR dorește detalii cu privire la cât din lucrări se vor desfășura efectiv în România, ce capacități de producție și întreținere vor fi construite sau modernizate și cum vor participa furnizorii români. Modernizarea armatei, susține partidul, trebuie să fie însoțită de dezvoltarea industriei naționale de apărare.
Acest context mai larg al achizițiilor publice face deja obiectul unei anchete oficiale. La începutul lunii septembrie 2026, AUR a depus o plângere penală la Direcția Națională Anticorupție (DNA) cu privire la posibile nereguli în pregătirea, selectarea operatorilor economici, negocierea, atribuirea, finanțarea și execuția proiectelor din cadrul programului SAFE al României. Programul oferă României acces la o finanțare prin împrumuturi din partea UE de până la 16,68 miliarde de euro. Printre aspectele specifice ridicate se numără concentrarea contractelor de mare valoare către grupul Rheinmetall, totalizând aproximativ 5,7 miliarde de euro în cadrul mai multor acorduri, precum și întrebări privind modul în care au fost elaborate caietele de sarcini, ce furnizori alternativi au fost luați în considerare, de ce prețurile au variat în timpul negocierilor și ce obligații obligatorii privind producția și transferul de tehnologie au fost asigurate. Plângerea solicită, de asemenea, procurorilor să examineze posibile legături între atribuirea contractelor navale și eventuala tranzacție privind activele din Mangalia, precum și dacă interesele patrimoniale ale statului au fost protejate în mod adecvat. AUR a solicitat ca DNA să obțină planul complet de investiții SAFE și versiunile sale succesive, dosarele complete ale proiectului, rapoartele de necesitate, consultările de piață, ofertele, evaluările și contractele, inclusiv metadatele electronice, pentru a stabili dacă rezultatele au fost efectiv prestabilite sau dacă documentele prezentate instituțiilor europene reflectă cu exactitate deciziile care stau la baza acestora. Printre posibilele infracțiuni invocate se numără abuzul în serviciu, falsul în documente, utilizarea de documente falsificate, declarații false și acte împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Partidul subliniază că solicită o verificare, fără a afirma că infracțiunile au fost deja dovedite.
Guvernul, la rândul său, continuă să prezinte combinația dintre contractele SAFE și vânzarea șantierului naval ca pe o strategie industrială coerentă: echipamente pentru Marina Militară a României, locuri de muncă menținute sau create pe plan intern și o cale de ieșire din faliment pentru un amplasament strategic. Dacă această cale se va concretiza depinde de detaliile încă nepublicate privind volumul investițiilor, crearea de locuri de muncă, conținutul local și mecanismele de aplicare. Până când aceste cifre și termene nu vor fi puse pe masă, diferența dintre o operațiune de salvare și o cedare la preț redus a unui activ industrial național rămâne o chestiune de interpretări concurente și, în cazul AUR, de o anchetă a DNA în curs privind cadrul mai larg care a făcut posibilă vânzarea.