Subscribe
Alegerile anticipate din Japonia, convocate și desfășurate ca un plebiscit personal, s-au transformat într-o învestire politică completă pentru Sanae Takaichi. Coaliția de guvernare condusă de Partidul Liberal Democrat a obținut un rezultat covârșitor în camera inferioară: PDL a obținut 316 locuri din 465, o cifră care, împreună cu aliatul său Ishin, oferă o supermajoritate capabilă să fixeze agenda și să garanteze stabilitatea într-o perioadă de tensiuni economice și internaționale.
În cadrul acestui mandat consolidat, Roma este printre capitalele europene care au înțeles cel mai rapid semnificația politică a momentului. În ultimele luni, Meloni și Takaichi au deschis deja un canal direct: o convorbire oficială în noiembrie și apoi o întâlnire față în față în ianuarie la Tokyo, cu un angajament comun de a aprofunda cooperarea în domeniul economiei și al securității și de a acționa ca parteneri „care gândesc la fel” în apărarea unei ordini internaționale bazate pe reguli și stabilitate. După numărarea voturilor, Meloni și-a trimis felicitările, prezentând rezultatul drept o nouă consolidare a parteneriatului bilateral.
Dar întrebarea principală – de ce a câștigat cu adevărat Takaichi – are mai puțin de-a face cu diplomația decât cu sinteza politică pe care a oferit-o unui electorat sătul de jumătăți de măsură. Japonia s-a prezentat la urne sub presiunea inflației alimentare și a salariilor considerate în general ca fiind în urma costului vieții. Takaichi a ales un mesaj simplu, lizibil și imediat, construind campania în jurul promisiunii unei ușurări tangibile: printre cele mai populare promisiuni s-a numărat suspendarea temporară a taxei pe consum aplicate alimentelor, prezentată ca un răspuns direct la una dintre cele mai răspândite angoase cotidiene. Propunerea a stârnit, de asemenea, îngrijorarea piețelor cu privire la traiectoria datoriei Japoniei, dar, din punct de vedere politic, a vorbit limbajul concretului și al urgenței.
În ceea ce privește a doua axă – securitatea – Takaichi a făcut ceea ce mulți lideri din democrațiile mature ezită să facă: a susținut deschis necesitatea unei țări mai pregătite și mai hotărâte. În condițiile în care China se afirmă din ce în ce mai mult, iar Taiwanul este un punct sensibil, prim-ministrul a transformat apărarea dintr-un tabu într-o prioritate, promițând o poziție militară mai puternică și o poziție mai dură față de Beijing. Este o schimbare care a agravat fricțiunile regionale, dar pe plan intern a funcționat ca un semnal de credibilitate: alegătorii au recompensat liderul care a numit riscul și a explicat cum intenționează să îl înfrunte.
Al treilea factor este metodologic, iar în politică acesta contează adesea la fel de mult ca și substanța. Convocarea unor alegeri anticipate a fost un pariu calculat: în loc să alunece în rutina managerială și în eroziunea treptată, Takaichi a cerut un mandat clar „acum”, transformând votul într-o decizie da sau nu privind conducerea. Într-un peisaj în care forțele opoziției rămân fragmentate și incapabile să se prezinte ca o alternativă credibilă de guvernare, mișcarea a amplificat efectul de „bandwagon”: alegătorii care caută stabilitate susțin de obicei singurul proiect care o promite fără rezerve.
În cele din urmă, există un element cultural care este prea adesea respins ca un simplu stil, când este vorba de politică în forma sa cea mai pură. Takaichi a modernizat limbajul fără a moderniza-progresiv doctrina de bază. Ea a utilizat codurile de comunicare contemporane mai bine decât rivalii săi și a făcut ca leadership-ul să fie vizibil, prezent, chiar atractiv pentru segmentele mai tinere, păstrând în același timp o poziție conservatoare în ceea ce privește identitatea, imigrația și ordinea publică. Cu alte cuvinte, ea a arătat că se poate vorbi prezentului fără a renunța la ideea de stat, de frontiere și de interes național.
Acesta este motivul profund din spatele victoriei sale: nu doar o schimbare de imagine, ci un răspuns conservator la o epocă a nesiguranței – mai puțină ambiguitate, protecție economică mai bine direcționată, mai multă descurajare și mai multă hotărâre. Japonia nu a ales doar un prim-ministru; a ales o direcție.