Subscribe
Alegerile europene sunt tot mai aproape. Articole de toate felurile sunt reproduse și reluate în presa de la Bruxelles și în presa națională din statele membre cu evaluări surprinzătoare – uneori cu concluzii nerezonabile. – posibilitatea ca noul Parlament European să ia o turnură radicală, cu o predominanță a partidelor patriotice, conservatoare sau identitare.
Creșterea exponențială, mai mult decât previzibilă, a unor partide precum Fratelli, VOX sau Rassemblement; intrarea unor noi forțe de dreapta, precum Chega, consolidarea Fidesz sau Lege și Justiție, în ciuda atacurilor presei; posibila pătrundere a altor forțe democratice, pare să zguduie din temelii presa europeană, atât de obișnuită să cânte laudele „marilor coaliții” ale partidelor populare, socialiste și liberale, uneori și cu Verzii.
Evident, în toate analizele lor se omite faptul că dacă aceste partide sunt în creștere, iar în unele cazuri își pot dubla reprezentanții la Bruxelles, este pentru că cetățenii le vor vota. Este o boală a vremurilor noastre să evaluăm o societate ca fiind democratică sau nu în funcție de partidul care guvernează sau câștigă alegerile. Astfel, Polonia radicală și periculoasă a devenit, în mai puțin de câteva luni, un exemplu de funcționare democratică pentru oligarhia de la Bruxelles, doar pentru că Donald Tusk a câștigat; sau mai degrabă, doar pentru că Donald Tusk a reușit să formeze un guvern de coaliție, deși nu a câștigat alegerile.
Evanghelia spune: după roadele lor sau după faptele lor îi veți cunoaște. În politica și în presa de astăzi, este adevărat contrariul. Nu contează faptele. Ceea ce contează este unde sau cu cine te aliniezi; sau unde sau cu cine te fotografiezi.
Într-adevăr, nu încetează să mă uimească faptul că nu există nici măcar jumătate din numărul de articole atunci când un partid radical de stânga sau comunist are un rezultat electoral bun. Presa europeană, cu excepțiile de rigoare, dă dovadă nu numai de un sectarism insuportabil, ci și de o capacitate notorie de manipulare a mesajului. Dar creșterea foarte așteptată a blocului patriotic în Europa este o altă demonstrație a faptului că influența presei tradiționale – televiziune, radio și presă scrisă – este în declin evident. 
Și nu numai pentru tineri. Cred că milioane de europeni se îndepărtează în fiecare zi de opiniile publicate, în principal pentru că ceea ce se publică nu are nimic de-a face cu realitatea trăită de milioane de agricultori sau crescători de animale, mici întreprinzători, polițiști sau profesori, care suferă efectele unor politici care le afectează viața, prosperitatea orașelor, profitabilitatea companiilor și fermelor, insecuritatea pe străzi sau pierderea autorității profesorilor.
Există, cred cu adevărat, o revoltă lentă, dar constantă – uneori tăcută – a unor straturi largi ale societății, a lucrătorilor, a funcționarilor publici, a întreprinzătorilor mici și mijlocii.
Iar acum nu este momentul să stingem această rebeliune. Dimpotrivă, avem o datorie politică și morală de a alimenta flacăra plângerii și de a da o voce milioanelor de europeni care nu se mai văd reprezentați în instituțiile de la Bruxelles, care sunt mai preocupate de promovarea ideologiilor, adesea sectare, decât de securitatea și prosperitatea familiilor europene.
Cu siguranță, mișcarea conservatoare, patriotică și identitară din Europa marchează campania. Să sperăm că aceasta poate marca și politicile de la Bruxelles.
