Subscribe
Președintele turc Tayyip Erdogan pare să se fi săturat să cucerească Uniunea Europeană pe calea sinuoasă a integrării în blocul comunitar și adoptă metoda calului troian: înființează un partid în Germania cu care va participa la alegerile europarlamentare din iunie. Coincidență sau nu, actul de înființare a unui astfel de partid vine la scurt timp după ce sultanul de la Ankara a anunțat că s-a săturat să aștepte la ușa Uniunii Europene.
„Turcia nu mai așteaptă nimic de la Uniunea Europeană, care ne-a făcut să așteptăm la ușa ei timp de 30 de ani”, a declarat Erdogan, subliniind că nu va „tolera noi cereri sau condiții în procesul de aderare”, o aderare pe care a solicitat-o în 1995.
Partidul politic DAVA – Alianța Democratică pentru Diversitate și Trezire – a fost înființat în ajunul alegerilor europarlamentare și este descris de presa germană ca fiind o ramură a partidului lui Erdogan, AKP din Turcia. Printre fondatorii DAVA, potrivit documentului de înființare a formațiunii politice studiat de revista Bild, se numără un medic din Hamburg înregistrat la Ministerul Federal de Interne german ca susținător al organizației teroriste Hamas, Mustafa Yoldas, un alt medic, Ihsan Unlu, membru al organizației turcești DITIB din Saxonia Inferioară, aflată sub controlul direct al Serviciului turc pentru afaceri religioase, și Fatih Zingal, un avocat din Renania care promovează AKP în Europa încă de când era membru al SPD-ului german. Potrivit Bild, cel mai probabil, liderul DAVA va fi un autoproclamat activist pentru drepturile omului, Teyfik Ozcan. Cei patru vor fi probabil și candidații DAVA pentru buletinul de vot pentru alegeri, susține Bild.
Printre obiectivele enunțate în declarația sa fondatoare, DAVA solicită ca străinilor să li se acorde același statut ca și cetățenilor europeni, să fie acceptați „ca membri cu drepturi depline ai societății europene”, pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor și a dezavantajelor cu care se confruntă persoanele în vârstă, precum și pentru ajutoare guvernamentale suplimentare și „o politică pragmatică și non-ideologică privind refugiații”.
În Germania, înființarea unui partid apropiat de Erdogan este întâmpinată cu îngrijorare, jurnaliștii germani citând politicieni care au declarat acest lucru. Pe fondul temerilor că Turcia și-ar putea impune punctul de vedere în UE, unele voci au cerut chiar ca serviciile de securitate germane să monitorizeze activitățile DAVA și legăturile sale cu Ankara pentru a o împiedica să își exercite influența.
„O aripă a partidului lui Erdogan care să candideze la alegerile de aici este ultimul lucru de care avem nevoie”, a reacționat politicianul german de origine turcă Cem Özdemir, un cunoscut critic al lui Erdogan. Politicienii europeni au toate motivele să se teamă. Șansele de succes ale DAVA în Parlamentul European sunt considerabile dacă luăm în considerare numărul mare de cetățeni turci cu drept de vot în Germania și faptul că în acest stat membru nu există un prag electoral la alegerile europarlamentare.
Potrivit Bild, în Germania trăiesc în prezent 5 milioane de musulmani, dintre care 3 milioane sunt turci, conform ultimelor cifre oficiale. Din cele 5 milioane, 2,5 milioane au drept de vot. Cu toate acestea, numărul lor ar putea crește în viitorul apropiat, odată cu modificarea legii cetățeniei, care va intra în vigoare în aprilie. Conform noilor norme, străinii pot obține un pașaport german după doar cinci ani, față de opt ani în conformitate cu vechea lege, iar în circumstanțe excepționale (cum ar fi faptul că au învățat temeinic limba germană, rezultate remarcabile în educație sau în profesii, sau prin muncă voluntară), ei pot fi naturalizați după doar trei ani. În plus, aceștia nu vor mai fi obligați să renunțe la cetățenia țării lor de origine.
60% dintre turcii din Germania sunt susținători ai lui Erdogan
De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că peste 60% dintre turcii care trăiesc în Germania sunt susținători ai lui Erdogan. Acest lucru a fost demonstrat atât la referendumul constituțional din 2017, în urma căruia Erdogan a transformat Turcia dintr-o republică parlamentară într-una prezidențială, cât și la alegerile prezidențiale din 2018 și 2023. La referendumul din 2017, aproximativ 63% dintre turcii din Germania au votat pentru susținerea planurilor lui Erdogan, în timp ce procentul de susținere a acestuia în Turcia a fost de doar 51%.
Diaspora a fost cea care l-a ajutat pe Tayyip Erdogan să câștige atât alegerile din 2018, cât și cele din 2023. Anul trecut, în Germania, unde se află cea mai mare diasporă turcă, procentul susținătorilor lui Erdogan a crescut cu aproximativ 1% față de alegerile din 2018. Și în alte țări europene cu comunități turcești importante, Erdogan a obținut procente semnificative care l-au menținut în fotoliul prezidențial – de la 51,37% din voturi în Suedia la 71,68% în Austria (țara cu a doua comunitate turcă ca mărime din Europa).
Liderul de la Ankara a atacat Uniunea Europeană după recenta hotărâre a CEDO, amenințând că nu va mai îndeplini nicio cerere „economică sau militară „.
„Dacă nu renunță la unele nedreptăți, cum ar fi impunerea de vize, pe care le folosesc ca o sancțiune latentă, dacă nu își corectează greșelile (…), își vor pierde complet dreptul de a-și exprima așteptările politice, sociale, economice sau militare de la noi”, a avertizat Erdogan.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Turcia după ce un bărbat a fost condamnat pentru apartenență la o organizație armată doar pe baza utilizării unei aplicații de mesagerie criptată, ByLock, una considerată de guvernul turc ca fiind principalul instrument de comunicare al autorilor loviturii de stat eșuate din 2016.
Erdogan a făcut notă discordantă în interiorul NATO
Erdogan nu are doar o relație tensionată cu UE, ci a făcut notă discordantă și în cadrul NATO, unde s-a opus aderării Suediei. Dar, dincolo de disputa sa cu guvernul suedez, Erdogan a încercat să șantajeze Europa, care a susținut candidatura suedeză la NATO, cu veto-ul său. Principala sa problemă cu Suedia era faptul că această țară a oferit azil opozanților regimului de la Ankara, pe care i-a declarat teroriști. După luni de tergiversări, timp în care Erdogan a încercat să obțină nu doar un compromis din partea Suediei, ci și să deblocheze procesul de aderare la UE, parlamentul de la Ankara a ratificat tratatul de aderare la sfârșitul anului trecut.
Turcia și Uniunea Europeană se tolerează reciproc de ani de zile și, deși nu se plac reciproc, există o interdependență între cele două, în principal economică. Dar, în ultima vreme, Ankara a pierdut teren în Uniunea Europeană, Bruxelles-ul devenind și mai distant față de Turcia, nu în ultimul rând din cauza relațiilor cordiale ale lui Erdogan cu Moscova.
Comportamentul autoritar al liderului de la Ankara a oferit politicienilor europeni scuza în ultimii ani pentru a evita să dea un răspuns serios Turciei la cererea sa de aderare. De fapt, Erdogan însuși a fost cel care a oferit Bruxelles-ului „muniția necesară” pentru a opri orice discuție de aderare. În cei 20 de ani de când se află la conducerea Turciei, a arestat jurnaliști și personalități ale opoziției, a reprimat în mod violent demonstrații și, potrivit unor analiști, a gestionat prost economia țării. Mai este și problema Ciprului, la care Turcia nu vrea să renunțe, deoarece se află în conflict permanent cu Grecia, membră a UE.
Cu toate acestea, poziția geostrategică a Turciei și controlul asupra strâmtorilor mediteraneene o fac indezirabilă. Iar acest lucru s-a văzut recent când, invocând Convenția de la Montreaux, a refuzat să permită trecerea prin aceste strâmtori a navelor militare implicate în criza ucraineană. În același timp, datorită aceleiași poziții geostrategice, Turcia este o țară-cheie de tranzit pentru gazoductele de gaze naturale de la est la vest, inclusiv din Caucaz sau Rusia către sudul Europei, Orientul Mijlociu și Africa, ceea ce o transformă într-o punte între regiunile bogate în energie și Europa.