Comisia a elaborat cu siguranță această strategie privind competitivitatea având în vedere așa-numitul raport Draghi, care demonstrează ceea ce știam deja: raportul Draghi a fost comandat de birocrațiile de la Bruxelles care l-au folosit ca alibi pentru a nu-și cere scuze, ceea ce ar trebui să facă, pentru cel puțin cinci ani pierduți din istoria Uniunii Europene. Este izbitor faptul că se spune că sunt urmărite două obiective: i) identificarea schimbărilor necesare în politici pentru a le adapta la realitate și dezvoltarea de noi modalități de colaborare pentru a crește viteza de luare a deciziilor, ii) simplificarea cadrelor și a normelor și depășirea fragmentării. Spun izbitor pentru că este ceea ce reformiștii, conservatorii și patrioții europeni cer de zeci de ani și primesc acuzații de negatori, turbo-capitaliști sau neoliberali. Insist însă că, în opinia mea, iar precedentele îmi susțin interpretarea, este vorba doar de vorbe goale, deoarece întreaga abordare se bazează pe aprobarea de noi reglementări în domenii precum inteligența artificială, cloud-ul, informatica cuantică, biotehnologia și industria spațială. În loc să reglementeze, aceștia ar trebui să elimine „wokismul” universităților, cotele de gen sau de rasă, pentru a promova meritul, capacitatea și ingeniozitatea; și să lase să curgă un torent proaspăt de idei și proiecte. Dar dacă birocrații și parlamentarii sunt cei care vor stabili cadrul, vă pot asigura că vom face din nou aceleași greșeli și vom pierde încă cinci ani.
Unul dintre cele mai controversate puncte ale strategiei, care este, de asemenea, în contradicție cu abordarea teoretică, este faptul că nu dă înapoi cu privire la obiectivele climatice, ci le reafirmă. Obiectivul de reducere cu 90 % a emisiilor de carbon până în 2040 este menținut, ceea ce ne pune pe noi, europenii, sub aceleași constrângeri.
Știm din Statele Unite și China că aceste noi tehnologii și producția industrială de calitate sunt deosebit de mari consumatoare de energie, fără ca energia eoliană și solară să fie surse suficiente, stabile, constante, permanente. Ori ne angajăm în favoarea energiei nucleare, a energiei hidraulice (în contradicție cu abordările Regulamentului privind restaurarea naturii), a gazului și a petrolului, ori vom fi definitiv excluși din competiția internațională. Documentul prezentat reiterează – nu ne așteptam la mai puțin – anunțul făcut de Ursula Von der Leyen în discursul său de inaugurare privind aprobarea unui Pact industrial curat; un fel de Green Deal 2.0 pentru decarbonizarea industriei grele, cum ar fi metalurgia sau chimia; ceea ce nu este de bun augur pentru industria europeană. Poate că unul dintre punctele în care documentul Comisiei Europene provoacă cea mai mare indignare este atunci când, în ceea ce privește sectorul auto, se afirmă că va fi lansat un dialog strategic cu sectorul pentru a stimula infrastructura de reîncărcare și promovarea vehiculului electric. În primul rând, pentru că nu a fost deschis niciun dialog cu sectorul pentru a aproba directiva care a convenit interzicerea vehiculelor cu motor cu combustie, ci mai degrabă sectorul a fost impus în numele Agendei 2030; și în al doilea rând, pentru că este clar că cetățenii, consumatorii și cumpărătorii europeni au decis că nu doresc vehicule electrice; astfel, ceea ce ne putem imagina sunt sume uriașe de bani publici pentru a finanța companiile auto și a le acoperi pierderile sau pentru a aduce o reducere a prețurilor pentru a stimula achiziționarea de vehicule electrice, ceea ce înseamnă că europenii vor plăti de două sau trei ori pentru această tranziție, prin taxe, prin datorii, prin preț.
Idei precum crearea unei flote corporative ecologice par a fi mai degrabă propuneri ale vânzătorilor de ulei de șarpe decât abordări serioase pentru rezolvarea problemei producției, ocupării forței de muncă și transportului în Europa. Am foarte puțină încredere; nici măcar în unele dintre companiile care s-au predat puterii extraordinare a lui Von der Leyen în timpul ultimului mandat și care, aproape sigur, așteaptă acum doar să le fie subvenționată linia de jos.