fbpx

Europa de apărat

Cultură - decembrie 19, 2023

Protagonistul ECR în Atreju

Recent s-a încheiat Atreju, evenimentul Fratelli d’Italia (ECR), care cuprinde dezbateri pe teme cheie ale actualității politice. A existat un spațiu amplu pentru problemele europene și internaționale, mai ales având în vedere data alegerilor din 9 iunie 2024.

Deosebit de important a fost panelul intitulat „Europa de apărat: motivele conservatorilor împotriva superstatului european”, cu câteva nume sonore printre protagoniști: ministrul italian al afacerilor europene Raffaele Fitto (FdI, ECR), deputații europeni Jorge Buxadé (Vox, ECR), Carlo Fidanza (FdI, ECR), Assita Kanko (N-VA, ECR) și Nicola Procaccini (FdI, ECR), parlamentarul polonez Radosław Fogiel (PiS, ECR) și parlamentarul român George Simion (AUR ).

Carlo Fidanza a jucat rolul de moderator, anticipând însă modul în care Giorgia Meloni a bazat întregul eveniment pe marea activitate la nivel internațional, pornind de la cei trei mari invitați internaționali, precum Elon Musk, Edi Rama (PSSH, S&D) și Rishi Sunak (Tory), demonstrând că menține o linie clară de idei, în timp ce se angajează cu toată lumea cu un ochi ferm spre viitor.

Au luat apoi cuvântul diferiții invitați, subliniind, pe de o parte, experiența pe care au avut-o în țările lor de origine și, pe de altă parte, dezvoltând tema la nivel european. Jorge Buxadé și-a început discursul vorbind despre noul guvern Sánchez, rezultat în urma acordurilor post-electorale: „Un guvern care reprezintă un pericol nu doar pentru Spania, ci și pentru Europa. Modelul propus de Sánchez este un model pe care vor încerca să îl aducă și la nivel comunitar, cu un front al socialiștilor și comuniștilor întărit de o parte a centrului-dreapta. Partidul Popular (PPE) nu dă aceleași răspunsuri ca și noi în ceea ce privește binele comun, apărarea securității, lupta împotriva imigrației ilegale, lupta împotriva lobby-urilor și a marilor multinaționale, iar existența a două partide de dreapta distincte conduce inevitabil stânga să se unească”. „Trebuie să înțelegem – a conchis Buxadé – că pentru noi identitatea națională și europeană este un punct de plecare necesar pentru a atinge obiectivul de a prelua controlul Europei. Pentru ei, în schimb, punctul de plecare este preluarea controlului asupra unui Superstat european, apoi construirea unei identități care să cimenteze acest control”.

Fogiel adaugă la această chestiune amintind cum conservatorii polonezi din PiS au fost, împreună cu conservatorii britanici, fondatorii ECR: „Înainte de noi, fiecare partid sau mișcare de dreapta avea singura posibilitate de a cântări în Parlamentul European la intrarea în PPE. Ne-au numit nebuni pentru că am vrut să rupem status quo-ul, astăzi suntem aici și ne numărăm printre cele mai mari partide europene. Cred că vom crește și mai mult și vom fi al doilea grup după 9 iunie, pentru că suntem singurul grup care oferă soluții la marile crize europene, cum ar fi imigrația. Vom fi un grup puternic pentru că în multe țări, cum ar fi în Italia și Polonia, partidele ECR vor fi primele partide naționale.”

De asemenea, foarte importantă a fost vocea lui Assita Kanko, care a descris în mod clar cum există o luptă pentru drepturile omului chiar și din partea dreptei: „Pentru stânga, nu există femei de dreapta și nu există persoane de culoare de dreapta, în schimb există mulți care cred că sunt ca noi, pentru că pentru noi aceasta este discriminare. Noi ne considerăm cu toții oameni care vor o viață bună și o impozitare corectă care să nu ne facă să plătim pe viață pentru cei care nu vor să muncească. Ca femeie și mamă nu pot lupta decât împotriva ideologiei vrăjite și a islamismului radical, trebuie să lupt împotriva celor care vor să-mi ia libertatea de a fi cine sunt.” Kanko a citat, de asemenea, exemplul propunerii extremei stângi belgiene de a permite purtarea vălului islamic chiar și în cazul fetelor de 8 ani: „Mi se pare rușinos, iar faptul că nici o stângă europeană nu spune nimic despre acest lucru dovedește încercarea lor de a intra în grațiile Frăției Musulmane. Vreau ca copiii mei să trăiască în Europa protejați de Giorgia Meloni și nu conduși de Frăția Musulmană!”.

„Acest eveniment se intitulează „Bine ați revenit la mândria italiană”. Pe bună dreptate sunteți mândri că sunteți italieni, noi suntem mândri că suntem români, împreună trebuie să fim mândri de civilizația noastră, care este latină și creștină”, este incipitul discursului lui George Simion. „Europa noastră este plină de bogăție și frumusețe, rădăcinile se află chiar aici, la Roma, și vedeți necesitatea unei alte Uniuni Europene. Liderul nostru nu este Romano Prodi, nu este Enrico Letta, nu este Elly Schlein, nu este Franz Timmermans, nu este Ursula von der Leyen, ci este Giorgia Meloni, cu care vrem să creăm un guvern de centru-dreapta la Bruxelles, fără a renunța la problemele care ne sunt dragi și câștigând bătăliile pe care le vom întâlni în fața noastră”.

Eurodeputatul Nicola Procaccini a luat apoi cuvântul, dând exemplul „revoluției conservatoare” care a început în Italia la 25 septembrie 2022, când Centrul-Dreapta condus de Frații Italiei a câștigat alegerile politice italiene: „Pe 9 iunie 2024 va avea loc o confruntare între două modele de Europă. Pe de o parte, al nostru, este rezultatul Tratatului de la Roma, votat de toată lumea, cu excepția socialiștilor și comuniștilor, care vede o alianță între națiuni libere și suverane, care au găsit într-o alianță motivul de a fi împreună după secole de războaie. De cealaltă parte, cea a stângii, modelul federalist al Statelor Unite ale Europei, sau un superstat. Ei vor să șteargă statele naționale, dar Italia nu este Alabama și Spania nu este Iowa: ale noastre nu sunt state, sunt națiuni. De aici începe lupta noastră pentru Europa patriei, care trebuie apărată de cei care vor o Uniune Sovietică.”

Provocarea europeană devine și mai importantă dacă ne gândim la numeroasele fonduri ale noii generații a UE: „Am fost printre primele țări care au revizuit PNRR, adaptându-l la noile nevoi și anticipând vremurile”, susține ministrul Fitto. „Imigrația și flexibilitatea resurselor au fost cele două teme aflate în centrul Consiliului European, unde propunerile Guvernului Meloni au fost ascultate cu atenție. Europa de astăzi este incapabilă să înțeleagă nevoile și să ofere soluții: gândiți-vă că abia după invazia rusă în Ucraina ne-am dat seama de ceea ce dreapta europeană denunța de ceva timp, și anume limitele dependenței energetice și ale autonomiei strategice”. De asemenea, un pasaj referitor la propunerile de intrare a Ucrainei și a statelor din Balcani în Uniunea Europeană: „O Europă mai largă nu poate fi construită cu sloganuri, ci trebuie să știm și să înțelegem ce se întâmplă în materie de guvernanță și de utilizare a resurselor. Trăsătura distinctivă a Giorgia Meloni și a dreptei italiene și europene este aceea de a vorbi cu toată lumea și asta vom face cu o voce mai puternică începând cu 9 iunie 2024”.

O serie de idei semnificative pentru a lansa provocarea la adresa unei structuri europene care nu mai răspunde cu capacitate și concretețe la nevoile popoarelor naționale, o provocare pe care trebuie să o câștige toți conservatorii.