Subscribe
Cândva sceptică în privința energiei nucleare, Italia îmbrățișează acum energia atomică alături de 14 state UE, pe fondul sprijinului tot mai mare din partea Germaniei
Bruxelles – Într-o schimbare majoră pentru politica sa energetică, Italia a aderat oficial la Alianța Nucleară Europeană, trecând de la statutul de observator la cel de membru cu drepturi depline. Anunțul a fost făcut de ministrul energiei, Gilberto Pichetto Fratin, în timpul reuniunii de luni a Consiliului Energie de la Luxemburg. Această mișcare marchează o schimbare de direcție notabilă pentru o țară care a abandonat energia nucleară prin două referendumuri publice – unul în 1987 și altul în 2011.
Acum, când costurile energiei cresc vertiginos și securitatea energetică este amenințată, Italia reevaluează energia nucleară ca opțiune strategică. Prim-ministrul Giorgia Meloni, vorbind la o adunare recentă a Confindustria la Bologna, a subliniat angajamentul guvernului de a „relua calea nucleară, concentrându-se pe cele mai inovatoare tehnologii și pe reactoarele modulare mici”. Alianța Nucleară Europeană a fost inițiată de Franța în februarie 2023, într-un moment în care energia nucleară era încă privită cu scepticism de mulți din Uniunea Europeană. Legislatorii se concentrau foarte mult pe surse regenerabile precum energia eoliană și solară pentru a atinge obiectivele de neutralitate climatică ale blocului pentru 2050. Cu toate acestea, invazia Rusiei în Ucraina și criza energetică rezultată – inclusiv întreruperile în aprovizionarea cu gaze și creșterea prețurilor – au reaprins interesul pentru energia nucleară ca sursă de energie fiabilă, cu emisii reduse de carbon.
Un club din ce în ce mai numeros de susținători ai energiei nucleare
Odată cu aderarea Italiei, Alianța cuprinde acum 14 membri cu drepturi depline: Franța, Bulgaria, Croația, Finlanda, Țările de Jos, Polonia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Suedia, Ungaria, Belgia și acum Italia. Estonia participă în calitate de observator. Spania este absentă, menținând un sector nuclear național, dar a ales să nu se alăture grupului. Austria și Luxemburg se opun ferm energiei nucleare și și-au exprimat dezacordul în cadrul forumurilor UE. Germania, mult timp opozantă fermă a energiei nucleare, a dat recent semne de înmuiere a poziției sale. Deși nu intenționează să își redeschidă centralele nucleare, noul guvern condus de cancelarul Friedrich Merz a semnalat dorința de a sprijini tratamentul egal al energiei nucleare și al energiei regenerabile în cadrul legislației UE. Această schimbare pragmatică reflectă o conștientizare europeană mai largă: fără energia nucleară, obiectivele ambițioase de decarbonizare ale UE ar putea fi de neatins.
Energia nucleară ca pilon al tranziției energetice
Obiectivul principal al Alianței este de a poziționa energia nucleară ca un pilon central al tranziției Europei către o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon. Membrii săi pledează pentru un acces mai larg la finanțarea publică și privată a proiectelor nucleare, inclusiv a tehnologiilor de ultimă oră, cum ar fi reactoarele modulare mici (SMR) și reactoarele modulare avansate (AMR). Aceste sisteme de nouă generație sunt considerate mai flexibile, scalabile și mai sigure decât centralele nucleare tradiționale. Țări precum Suedia subliniază valoarea energiei nucleare ca sursă de energie stabilă care completează intermitența surselor regenerabile de energie. Pentru multe țări din Europa de Nord și de Est, energia nucleară nu este doar o soluție pentru climă, ci și o componentă esențială a independenței energetice.
Costuri ridicate și angajamente pe termen lung
Relansarea energiei nucleare nu este lipsită de provocări. Comisia Europeană estimează că realizarea ambițiilor nucleare ale statelor membre va necesita investiții în valoare de aproximativ 241 de miliarde EUR până în 2050. Acestea includ atât prelungirea ciclurilor de viață ale reactoarelor existente, cât și construirea de noi instalații la scară largă. Decizia Italiei de a adera la Alianță este, prin urmare, mai mult decât simbolică – semnalează disponibilitatea de a se angaja într-o planificare pe termen lung într-un sector în care termenele se întind pe decenii.
Pentru a reuși, guvernul italian va trebui să colaboreze cu publicul și să abordeze scepticismul persistent. Referendumurile anterioare au scos la iveală preocupări profund înrădăcinate cu privire la siguranță, eliminarea deșeurilor și costuri. Pe măsură ce țara revine în arena nucleară, obținerea unui sprijin larg va fi esențială pentru a evita repetarea eșecurilor anterioare. Intrarea Italiei în Alianța Nucleară Europeană este un punct de cotitură în strategia sa energetică. Pe măsură ce continentul se confruntă cu dubla presiune a schimbărilor climatice și a instabilității geopolitice, energia nucleară apare din nou ca o parte viabilă – deși controversată – a soluției. Cu un sprijin tot mai mare în întreaga Europă, inclusiv o schimbare de atitudine din partea Germaniei, Alianța își propune să facă din energia nucleară o piatră de temelie a viitorului energetic al UE.
Alessandro Fiorentino