Subscribe
Coridorul Vertical de Gaze Naturale, un proiect strategic major pentru securitatea energetică a a statelor din Europea Centrală și de Sud-Est, se confruntă, la aproape trei ani de la demararea sa, în ciuda sprijinului politic și financiar declarat din partea Uniunii Europene și al SUA cu obstacole semnificative în implementare. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest proiect trebuie să răspundem la întrebarea: ce este acest Coridor Vertical? Ei bine, Coridorul Vertical este un sistem integrat de conducte care ar permite transportul de gaze naturale dinspre Grecia (prin terminale de GNL din Alexandroupolis), via Bulgaria și România, către Moldova, Ucraina, Ungaria și Slovacia. Scopul acestui proiect de infrastructura energetică este reducerea dependenței Europei de gazul provenit din Federația Rusă, în contextul tensiunilor geopolitice amplificate după invadarea Ucrainei.
La finalul anului 2022, s-a anunțat semnarea unui acord de colaborare între Grecia, Bulgaria, România și Ungaria, prin care s-a demarat inițiativa de construire a unui sistem integrat de conducte, denumit ulterior Coridorul Vertical de Gaze Naturale. Într-un context marcat de criza energetică amplificată de conflictul dintre Rusia și Ucraina, a dependenței Ungariei și Slovaciei de gazul rusesc, eliminarea dependenței de gazul rusesc a devenit o prioritate strategică pentru Uniunea Europeană.
Acest coridor, denumit și “Vertical Gas Corridor”, este proiectat să se întindă pe o lungime de peste 1.000 de kilometri, având capacitatea de a inversa fluxul gazelor naturale – de la sursele situate la sud (Grecia) către punctele de consum din nord (Ungaria Slovacia,Moldova și nu în ultimul rând Ucraina). Scopul este consolidarea securității energetice pentru statele din Europa Centrală și de Sud-Est. Alături de Grecia, Bulgaria, România și Ungaria, în proiect s-au implicat și Slovacia, Moldova și Ucraina, iar finanțarea este sprijinită financiar și de Statele Unite, prin intermediul agenției USAID. Cu toate că inițial proiectul a fost primit cu entuziasm și a generat declarații optimiste din partea oficialităților, el întâmpină dificultăți majore, asemănătoare unei „legende urbane”, din cauza incertitudinilor geopolitice și a faptului că Europa încă beneficiază de gazul rusesc la prețuri competitive, furnizat prin Turcia și conducta Turkstream.
Din partea Greciei, responsabilitatea revine companiilor DESFA SA (operatorul sistemului național de gaze elen) și Gastrade, care se ocupă de transportul gazelor naturale lichefiate (GNL) preluate de la stația FSRU din Alexandroupoli. De asemenea, consorțiul ICGB, ce gestionează conducta de interconectare Greco-Bulgară (IGB), reunește, pe picior de egalitate, compania de stat bulgară BEH și operatorul public din Grecia DEPA, în colaborare cu compania italiană Edison. În Bulgaria, operatorul de stat Bulgartransgaz este responsabil de administrarea rețelei naționale, iar în celelalte țări se implică operatorii naționali de transport al gazelor.
Cu câteva zile înaintea Târgului Internațional de la Salonic din 2024, reprezentanții operatorilor Coridorului Vertical s-au reunit ( la Salonic) pentru a reafirma necesitatea exploatării optime a infrastructurii existente și a identifica soluții pentru depășirea blocajelor de pe traseul Coridorului Vertical. În ciuda unei declarații comune semnate de nouă companii, nu se remarcă menționarea faptului că testul de piață efectuat în iulie pentru Grecia a generat un interes aproape inexistent – potențialii beneficiari nu au rezervat capacitatea pentru următorii 15 ani. Critici din diverse regiuni subliniază, de asemenea, reticența importatorilor de gaze, ceea ce aduce un plus de incertitudine în evoluția proiectului.
În ciuda acestor semnale dezamăgitoare, operatorii sunt de părere că realizarea Coridorului Vertical rămâne esențială, descriind inițiativa ca fiind de o importanță strategică majoră care depășește fluctuațiile de pe piața pe termen scurt. În acest context, privirile se îndreaptă spre Comisia Europeană, de la care operatorii solicită o finanțare de 50% prin intermediul programului Repower EU, în scopul reducerii dependenței de combustibilii fosili rusesc și realizării tranziției ecologice. La sfârșutul anului trecut, mai exact în luna octombrie, operatorii de gaze ai statelor implicate în proiect s-au reunit la Budapesta, în cadrul inițiativei CESEC pentru interconectarea energetică a Europei Centrale și de Est, scopul întțlnirii fiind o zezbatere privind detaliile finanțării Coridorului Vertical.
Costurile și bugetul lucrărilor Coridorului Vertical
Deși suma exactă pentru modernizarea sistemelor de transport nu a fost anunțată oficial, estimările privind costul total al lucrărilor este de aproximativ 450 de milioane de euro. Totodată, în Bulgaria s-au făcut anunțuri privind investiții de peste 300 de milioane de euro, sugerând că bugetul final ar putea fi și mai mare. În acest cadru, operatorii de gaze așteaptă din partea Comisiei Europeane o contribție semnificativă la finanțare, reducând costurile de tranziție energetică.
Originea și evoluția proiectului
Primele discuții privind crearea Coridorului Vertical de Gaze Naturale au fost inițiate încă din anul 2014 de trei state: Grecia, Bulgaria și România. De atunci, inițiativa a trecut prin numeroase momente dificile, iar conducta interconectoră IGB, de 182 km, inaugurată în 2022, reprezintă doar un segment finalizat al proiectului. În această ecuație, cel mai fervent susținător al proiectului Coridorului Vertical este Bulgaria, prin operatorul de stat Bulgartransgaz. Bulgartransgaz își dorește ca această rută de pe teritoriul bulgar să devină o alternativă a traseului actual al gazelor rusești către Europa de Vest, folosind surse alternative din SUA, Qatar, Egipt și alte țări.
După acordul din toamna anului 2023 ( după întâlnirea de la Salonic din octombrie), operatorii de gaze a statelor implicate în proiect au planificat ca, în iulie 2024, să se efectueze simultan teste de piață printre companiile care importă și comercializează gaze, pentru a evalua disponibilitatea de a utiliza capacitățile suplimentare preconizate. Pe baza rezultatelor acestor teste urma a se lua o decizie privind investiția suplimentară pentru extinderea racordurilor. Astfel, într-o mișcare contestată, Bulgartransgaz (BTG) a decis să treacă la construcție fără a efectua un test de piață, investind în jur de 600 milioane BGN (echivalentul a 306 milioane de euro, fără TVA) fără a avea contracte de furnizare semnate. Bulgartransgaz a argumentat decizia că, fiind vorba de capacități permanente, nu este necesară rezervarea pe termen lung.
În același timp, consorțiul ICGB, responsabil de conducta greco-bulgară, și-a manifestat un interes mai scăzut decât cel prevăzut inițial. Una dintre explicații a fost că situația ar putea deveni mai clară odată cu punerea în funcțiune a stației FSRU de la Alexandroupoli, însă probleme tehnice, precum scurgerile de la conducta ce leagă platforma plutitoare de zona terestră, au determinat amânarea operării acesteia.
România a sistat investiția în Coridorul Vertical
La nivelul României, studiul de piață, efectuat de Transgaz ( operatorul național de gaze) a dat rezultate negative din cauza lipsei de interes comercial pentru volume suplimentare de gaze, ceea ce a dus la anularea procedurii privind investiția, iar viitoarele măsuri pe care ar urma a le lua statul român rămân în continuare necunoscute. În Slovacia, proiectul a primit atenție abia odată cu aderarea la inițiativă, la începutul anului 2024. Cu toate acestea operatorii de gaze slovaci nu au demarat încă acțiuni concrete pentru întărirea legăturii cu România. În Ungaria, care încă se bazează pe gazul natural rusesc, nu s-au înregistrat din partea autorităților semnale de mobilizare intensă, iar Moldova și Ucraina s-au alăturat relativ recent proiectului. Deși Bulgaria și-a arătat intenția să înceapă aprovizionarea acestor țări ( Ucraina, Moldova Slovacia, Ungaria) după întreruperea tranzitului gazelor rusești prin Ucraina, aceste planuri au rămas la stadiul dorințelor neîmplinite. În mod particular, Bulgaria este singura țară care pune în practică extinderea infrastructurii și creșterea capacității rețelei de transport a gazelor. Cu toate că acest lucru presupune investiții majore, există riscul ca rezultatele să nu fie profitabile. Analiștii fac o paralelă cu o situație asemănătoare cu privire la contractul încheiat cu compania turcă BOTAŞ, prin care Bulgaria a rezervat anual o capacitate considerabilă de gaze, însă nu a reușit să valorifice acea oportunitate, rezultând costuri ridicate fără utilizare efectivă. Însă operatorul de gaze BTG este optimist și prevede că situația se va schimba odată cu oprirea tranzitului gazelor rusești prin Ucraina, moment în care gazele naturale vor fi redirecționate către Europa de Vest, dinspre Grecia și Turcia, prin infrastructura bulgară.
În Grecia, proiectul de dezvoltare a terminalelor de regazificare pentru GNL (destinate alimentării Coridorului Vertical ) avansează, deși într-un ritm mai lent, iar îngrijorările legate de profitabilitate persistă. La o conferință organizată de The Economist, Maria Rita Galli (directorul DESFA) a evidențiat că volatilitatea pieței, amplificată de prezența gazului rusesc la prețuri reduse în regiunea Mării Mediterane, creează dificultăți în asumarea angajamentelor pe termen lung pentru proiecte de infrastructură. Totodată, proiectul Coridorului Vertical se arată a fi capabil să mărească capacitatea conductei Greco-Bulgare, de la 3 la 5 miliarde de metri cubi anual, iar Gastrade, în colaborare cu Bulgartransgaz, intenționează să dezvolte un al doilea terminal plutitor la Alexandroupoli.
În Bulgaria, se lucrează la creșterea capacității transportului prin optimizarea a trei segmente ale rețelei: două puncte de intrare preluate din Grecia (conductele Koulata-Siderokastro și Komotini-Stara Zagora) și o legătură de ieșire la granița cu România (zona Kardam-Negru Vodă). Cel mai ambițios plan al bulgarilor vizează extinderea conductei către România, cu scopul de a dubla capacitatea la 10 miliarde de metri cubi pe an, proiect în care se implică parteneri americani și austrieci. Cu toate acestea, chiar și aici, interesul manifestat în cadrul testelor de piață pentru extinderea capacităților a fost surprinzător de scăzut, pe fondul unui mediu de piață imprevizibil și al prețurilor competitive ale gazelor furnizate din Turcia. Mai mult, Bulgaria prevede o creștere de 50% a capacității de import de gaze din Grecia începând cu ianuarie 2026, ceea ce ar determina ridicarea capacității anuale la 8 miliarde de metri cubi.
Îndrumarea de la Comisia Europeană și perspectivele strategice
Potrivit ultimelor discuții și întâlniri, Comisia Europeană și țările participante la proiectul Coridorului Vertical încearcă să identifice soluții sustenabile pentru reluarea proiectului, vizând finalizarea inițiativei până în anul 2030, într-un moment în care strategia europeană se axează pe reducerea dependenței de gazul rusesc până în 2027. Dacă proiectul va fi implementat, Grecia ar putea deveni un veritabil punct de referință energetic, asigurând transmiterea gazelor către Ucraina, Ungaria și Slovacia, în special prin terminalul GNL de la Alexandroupoli. Astfel, Coridorul Vertical ar deschide accesul la noi piețe și ar stimula creșterea economică și dezvoltarea unor perspective geopolitice de amploare.
La trei ani de la invadarea Ucrainei de către Rusia și întreruperea fluxurilor prin teritoriul ucrainean, Comisia Europeană rămâne convinsă de importanța proiectului, insistând ca soluțiile să se bazeze pe utilizarea infrastructurii existente și pe programe de dezvoltare pe termen lung, care să permită în prezent tranzitul a circa 10 miliarde de metri cubi de gaz, cantitate care, în condiții optime, ar putea fi extinsă la 20–25 miliarde de metri cubi anual. Cu toate acestea, un impediment major îl reprezintă nivelul ridicat al taxelor de tranzit aplicate de România și Republica Moldova, care crește semnificativ costurile de tranzit și face ca întregul proiect să devină din punct de vedere economic neviabil. Pe lângă aceasta, discuțiile au inclus și posibilitatea de extindere a conductei interconectoare din Grecia în Bulgaria, de la 3 la 5 miliarde de metri cubi, iar ICGB se află în căutarea unor parteneri investiționali pentru a asigura o finanțare sustenabilă. Această creștere a capacității ar contribui și la diversificarea surselor de aprovizionare, incluzând GNL-ul suplimentar de la terminalele grecești și resursele din zona caspică, toate acestea într-un context global de instabilitate geopolitică.
Pe plan administrativ, eforturile Bruxelles-ului se concentrează pe o serie de intervenții destinate să facă coridorul operațional, în special prin armonizarea tarifelor între diversele state, astfel încât diferențele actuale ( mai notabile în cazul României și al Republicii Moldova ) să nu împiedice realizarea proiectului. Comisia Europeană a reafirmat intenția de a continua cu demersurile pentru implementarea „Coridorului Vertical”, limitându-se la utilizarea infrastructurii de gaze deja existentă și la integrarea altor facilități care vor apărea în cadrul programelor de dezvoltare pe zece ani.
În concluzie, proiectul are ca scop crearea unei rute alternative de transport al gazelor naturale, de la Grecia, prin Bulgaria și România, către Moldova, Ucraina, Ungaria și Slovacia. Totuși, tarifele de tranzit impuse de România și Moldova, costurile ridicate ale transportului de la sud către nord și investițiile masive necesare pentru extinderea infrastructurii constituie principalele piedici în îndeplinirea cu succes a proietului. Inițiativa reunește operatori de gaze din șapte țări – DESFA și Gastrade din Grecia, Bulgartransgaz și ICGB din Bulgaria, Transgaz din România, FGSZ din Ungaria, Eustream din Slovacia, VMTG din Moldova și GTSOU din Ucraina – cu scopul de a transforma pe termen lung traficul de gaze într-un volum de până la 25 miliarde de metri cubi anual, chiar dacă în prezent se transportă doar 10 miliarde, la costuri considerabile.
În final, România se dovedește a fi atât o verigă crucială, cât și un obstacol în implementarea Coridorului Vertical, datorită tarifelor de tranzit ridicate impuse, care cresc costurile și întârzie evoluția proiectului. Această situație afectează întregul traseu, care urmează să se ramifice ulterior: pe o parte, spre Ungaria și Slovacia, și pe cealaltă, spre Moldova și Ucraina.