SUA şi blocul comunitar european înăspresc sancţiunile la adresa Iranului

La o săptămână după primul atac asumat al Iranului asupra Israelului, replica acestuia din urmă – preconizată de analiştii militari – încă nu a avut loc. Însă mai multe ţări – printre care SUA şi blocul comunitar european – şi-au anunţat deja intenţiile de a înăspri sancţiunile la adresa Teheranului. După “decapitarea” programului de rachete al Teheranului, urmează, foarte posibil, embargoul asupra petrolului iranian.

Scenariile privind evoluţia conflictului dintre Israel şi Iran variază de la un atac tactic israelian asupra a ceea ce este considerat programul nuclear al Iranului şi până la o extindere pe scară şi mai largă a războiului care există deja, de peste şase luni, în Orientul Mijlociu. Cert este că, în timp ce promit sancţiuni drastice la adresa Teheranului, liderii mondiali, inclusiv cel de la Casa Albă – care a promis sprijinul său “de fier” Israelului – îl îndeamnă pe acesta la reţinere În tot acest timp, pentru “înfrânarea şi slăbirea Iranului”, la solicitarea Israelului, Corpul Gardienilor Revoluţiei Islamice (IRGC), adică forţele de elită ale armatei iraniene, ar putea fi declarate organizaţie teroristă de statele lumii. Acest lucru l-a făcut deja Casa Albă în 2019, sub mandatul lui Donald Trump şi există mai multe ţări – printre care Franţa şi Germania – care s-au exprimat că ar fi necesară o astfel de măsură. Toate aceste sancţiuni sunt necesare nu doar pentru a diminua capacitatea Iranului de a acţiona în războiul din Orientul Mijlociu – direct sau prin proxy, organizaţiile teroriste care au lansat atacuri, în ultimele luni asupra Israelului – ci şi de a-l împiedica să mai ajute Rusia în războiul acesteia împotriva Ucrainei.

Conflictul din Orientul Mijlociu ia amploare

Pe 13 aprilie, Teheranul a lansat 200 de rachete asupra Ierusalimului, majoritatea interceptate înainte de a lovi teritoriul israelian. Acesta este, practic, primul atac direct al Iranului asupra Israelului şi, conform autorităţilor de la Teheran, este o ripostă la atacul asupra consulatului iranian din Siria, în care au murit şapte membri ai Gărzilor Revoluţionare (IRGC), printre care şi doi generali. Atacul de la Damasc, comis pe 1 aprilie, nu a fost asumat de Israel. După atacul Iranului din 13 aprilie, a urmat un un altul, lansat de Hezbolah, în nordul teritoriului şi un contraatac – neconfirmat de Teheran – asupra Isfahanului, zonă a Iranului, în care se află o puternică bază militară şi o centrală nucleară. Fiecare dintre acestea a avut efecte limitate şi fără pierderi de vieţi omeneşti şi, deşi au fost descrise ca demonstraţii de forţă din partea unuia sau celuilalt dintre actorii implicaţi în conflict, par mai degrabă un şir de răzbunări succesive. Şeful Statului Major al armatei israeliene, general-locotenentul Herzi Halevi, a anunţat că atacul iranian nu va rămâne fără răspuns, însă Israelul pare să fi contracarat deocamdată doar cu o puternică ofensivă diplomatică. Preşedintele iranian Ebrahim Raisi a transmis că Teheranul consideră episodul încheiat dacă Israelul nu ripostează şi a ameninţat cu un “răspuns sever, extins şi dureros” împotriva oricărei acţiuni împotriva intereselor statului islamist. Atât SUA – principalul aliat al Israelului, cât şi Federaţia Rusă – un aliat al Teheranului, au îndemnat la reţinere.

“Israelul să accepte victoria” a spus preşedintele american Joe Biden.

„Vladimir Putin şi-a exprimat speranţa că toate părţile vor da dovadă de reţinere rezonabilă şi vor preveni o nouă rundă de confruntare plină de consecinţe catastrofale pentru întreaga regiune”, a declarat Kremlinul.

În ce priveşte atacul Iranului asupra Israelului, mass-media de stat de la Teheran a susţinut că a fost o operaţiune vindicativă, pe care o consideră de succes. Iranul susţine că a dorit să-şi demonstreze forţa, nu să exercite forţă. Cu alte cuvinte, a vrut să arate că este capabil să contracareze sistemele de apărare israeliene fără a recurge la aliaţii din regiune.

De altfel, acesta este şi scopul principal al programului de rachete iranian, care reprezintă un arsenal de descurajare şi atac, preventiv şi de răspuns. Teheranul a optat să dezvolte rachete balistice şi de croazieră ca principal mijloc de descurajare a adversarilor săi în condiţiile în care are forţe terestre şi navale cu capacităţi limitate şi forţe aeriene foarte reduse cantitativ şi calitativ. Însă programul de rachete este şi o componentă a programului nuclear al Iranului, deoarece pentru a avea bomba nucleară operaţionalizată eficient ai nevoie şi de platforme de lansare care să asigure transportul la ţintă al acesteia, respectiv rachetele balistice şi de croazieră, susţin experţii. Acest program de rachete al Iranului a fost obiectul unora dintre cele mai dure sancţiuni impuse Teheranului în ultimul deceniu.

Iranul a fost acuzat în repetate rânduri de grave încălcări ale drepturilor omului, prin îngrădirea dreptului la liberă exprimare şi la întrunire paşnică, precum şi prin discriminarea sistemică a femeilor atât în viaţa publică, cât şi cea privată, dar I s-a imputat şi faptul că se înarmează excesiv, fiind criticată lipsa sa de transparenţă în privinţa planurilor sale în acest domeniu. De la embargoul asupra livrărilor de arme şi până la monitorizarea băncilor iraniene pentru ca acestea să nu se implice în finanţarea programului nuclear, sancţiuni au fost impuse Teheranului sistematic în cadrul Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ultimele sancţiuni – emise pentru a se proteja securitatea din zonă şi din afara ei – au vizat livrarea de echipamente, bunuri, tehnologie şi componente de rachete balistice. Uniunea Europeană a aquiesat la aceste sancţiuni din 2011. De atunci, resticţiile au fost înnoite şi, chiar înnăsprite pe măsură ce expirau.

După atacul Iranului asupra Israelului – preţul petrolului a înregistrat creşteri semnificative

După atacul Iranului, Israelul şi-a îndemnat aliaţii să sancţioneze programul de rachete iranian, în contexul în care restricţiile impuse de ONU au expirat în octombrie anul trecut. Unele state – printre care SUA, Marea Britanie şi UE – au menţinut aceste restricţii şi chiar le-au înăsprit. De asemenea, şeful diplomaţiei israeliene, Eli Cohen, a cerut ca Garda Revoluţionarilor – o puternică forţă nu doar militară, ci şi economică din Iran – să fie declarată organizaţiei teroristă. Dacă SUA au făcut deja acest lucru din 2019, alte state – ca Marea Britanie încă ezită. Printre statele cele mai hotărâte să aquieseze la această măsură este principalul aliat european al Israelului, Germania.

Consilierul pentru Securitate Naţională al SUA, Jake Sullivan, a menţionat că noile sancţiuni ce se doresc impuse Teheranului vor viza programul său de rachete, Gărzile Revoluţionare şi Ministerul iranian al Apărării, şi a subliniat că exemplul SUA va fi urmat de aliaţii şi partenerii săi, care vor veni cu propriile sancţiuni.

O a doua componentă importantă a sancţiunilor ce va urma ar putea fi petrolul, a susţinut secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen.

„Nu ne previzualizăm instrumentele de sancţiuni. Dar, în discuţiile pe care le-am avut, toate opţiunile pentru a întrerupe finanţarea terorismului din Iran continuă să fie pe masă. În mod clar, Iranul continuă să exporte o parte din petrol. Este posibil să putem face mai mult”, declara recent secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen.

De altfel, după atacul din 13 aprilie, preţul petrolului a înregistrat creşteri semnificative. Janet Yellen a subliniat că, deja, sancţiunile impuse de SUA prevăd un embargou aproape total în ce priveşte schimburile comerciale cu Iranul, măsuri care au fost luate pentru a izola Iranul şi pentru a slăbi capacitatea acestuia de a finanţa grupurile proxy şi de a sprijini Rusia în războiul din Ucraina.

Şi țările Uniunii Europene analizează impunerea de noi sancţiuni Iranului. Şeful diplomaţiei europene, Joseph Borrell, a declarat, recent, că unele state membre au cerut deja extinderea sancţiunilor existente. După o videoconferinţă cu miniştrii de externe ai statelor membre, Borrell a transmis presei că va trimite Serviciului European de Acţiune Externă o solicitare de începere a demersurilor legate de impunerea unor noi măsuri restrictive. Conform şefului diplomaţiei europene, ar urma să se extindă restricţia privind furnizarea de drone Rusiei şi de rachete – şi eventual chiar privind aprovizionarea – interpuşilor din regiunea Orientului Mijlociu. Germania şi Franţa, dar şi alte ţări membre au susţinut deja public aceste propuneri, a adăugat Joseph Borell.