Criza existențială cu care se confruntă sectorul irlandez al pescuitului

Industria irlandeză a pescuitului, o piatră de temelie a comunităților de coastă ale țării și o parte vitală a structurii culturale și economice a națiunii, se confruntă cu o criză existențială. Pentru foarte mulți, politica comună în domeniul pescuitului (PCP) a Uniunii Europene, împreună cu reducerile cotelor post-Brexit și lipsa percepută a unor acțiuni ferme din partea guvernelor irlandeze succesive, nu au făcut decât să adâncească sentimentul de criză.

De la restricții draconice ale cotelor la sprijin financiar inadecvat și infrastructură marină sub standarde, politicile care guvernează apele irlandeze amenință mijloacele de subzistență ale pescarilor și femeilor, împingând o industrie deja încercată la marginea prăpastiei.

PCP, menită să reglementeze pescuitul în statele membre ale UE, a fost mult timp o sursă de dispută pentru Irlanda. Politica alocă cote pe baza modelelor istorice de pescuit, care favorizează în mod disproporționat țările UE mai mari, cu flote mai industrializate.

Ca urmare, Irlanda, în ciuda zonei sale economice exclusive (ZEE) de 200 de mile care cuprinde unele dintre cele mai bogate zone de pescuit din Europa, rămâne cu o fracțiune din captură. După cum a afirmat liderul unui partid de opoziție irlandez în timpul unei dezbateri parlamentare recente, din cele aproximativ 1,6 milioane de tone de pește extrase anual din apele irlandeze de flotele de pescuit pelagic, Irlandei îi sunt alocate doar 60 000 de tone – o cifră care ilustrează în mod clar inechitatea din centrul PCP.

Acest dezechilibru este agravat de reducerile cotelor post-Brexit, care au erodat și mai mult accesul Irlandei la propriile ape. Într-adevăr, retragerea Regatului Unit din UE a condus la o redistribuire a drepturilor de pescuit, Irlanda suportând o sarcină disproporționată. Dispozițiile adoptate ca parte a Acordului UE-Regatul Unit privind comerțul și cooperarea (TCA), în vigoare din 2021, au remodelat în mod semnificativ gestionarea pescuitului în Atlanticul de Nord-Est. Această politică remodelată a afectat puternic pescuitul irlandez, rapoartele sugerând că cea mai profitabilă cotă pentru Irlanda, macrou, a fost redusă cu 26 % până în 2026, ceea ce echivalează cu o pierdere de 27-28 de milioane EUR. Aceasta a fost o lovitură devastatoare de care pescuitul irlandez nu și-a revenit niciodată, deoarece aproximativ 60% din capturile de macrou ale Irlandei proveneau din apele Regatului Unit, în special din jurul Scoției.

Cât de gravă este situația a fost subliniată recent de politicienii irlandezi din opoziție, unul dintre aceștia indicând un scenariu în care multe nave irlandeze își pot epuiza cotele anuale în câteva săptămâni. Navele costiere mai mici, care reprezintă 91% din flota de pescuit irlandeză, se confruntă cu provocări și mai mari, cotele fiind atât de restrictive, încât mulți pescari continuă să se afle pe marginea ruinei financiare.

Consecințele sunt grave pentru comunitățile de coastă, în special în comitate precum Donegal, Cork și Kerry, care au o lungă istorie a activității de pescuit.

Acest lucru se poate observa cel mai clar în creșterea numărului de nave care sunt scoase din uz. An Bord Iascaigh Mhara (Agenția irlandeză pentru dezvoltarea sectorului fructelor de mare) estimează că, în cadrul programului guvernamental de abandon voluntar permanent, proprietarii de nave cu o capacitate totală de peste 6 700 de tone brute au acceptat oferta de a-și dezafecta navele. An Bord Iascaigh Mhara insistă totuși asupra faptului că acest lucru nu va afecta cota totală a Irlandei, ci va elibera de fapt o cotă estimată la 30 de milioane EUR pentru specii precum creveții, merluciu, rapiță și eglefin pentru navele care rămân în flotă.

Acest argument a fost contestat cu fermitate de operatorii de nave și de reprezentanții politici, care au insistat că descrierea sistemului de dezafectare ca fiind „voluntar” este, în cel mai bun caz, lipsită de sinceritate, ca urmare a deceniilor de decizii politice care au făcut industria practic neviabilă din punct de vedere financiar.

Acest lucru a asigurat, de asemenea, faptul că mulți tineri care au dorit odată să preia tradiția pescuitului în cadrul comunităților lor de coastă se îndepărtează acum de pescuit ca carieră viabilă.

Răspunsul guvernului irlandez la această criză a fost descris în mod regulat de apărătorii pescuitului ca fiind extrem de inadecvat. În acest sens, parlamentarii irlandezi au subliniat că, în 2024, alocarea bugetară pentru pescuit și sectorul fructelor de mare a fost redusă de la 335 de milioane de euro la 176,9 milioane de euro – o reducere de aproape 50%.

Reacția industriei a fost aceea de a sugera că un deficit de finanțare de această amploare a limitat în mod inevitabil investițiile în domenii critice precum modernizarea navelor, formarea echipajelor și infrastructura maritimă, deși acest punct de vedere a fost contestat de miniștrii guvernului, care au subliniat faptul că, în 2023, cheltuielile guvernamentale pentru sectorul fructelor de mare au atins un nivel record de 416 milioane EUR, o creștere de 63% față de 2022.

Cu toate acestea, rămâne valabil faptul că acest lucru a fost determinat în mare parte de rezerva de ajustare pentru Brexit (BAR), limitată în timp, care a finanțat scheme de atenuare a impactului reducerii cotelor de pescuit și al perturbării comerțului post-Brexit.

Un alt aspect critic este absența unui sistem de subvenționare a combustibilului pentru pescarii irlandezi. Costurile combustibilului, care au crescut vertiginos în ultimii ani, reprezintă o parte semnificativă din cheltuielile de exploatare ale navelor de pescuit. Comisia Europeană a introdus derogări în cadrul Fondului european pentru pescuit maritim (EMFF) pentru a permite statelor membre să pună în aplicare subvenții pentru combustibil, o măsură adoptată de țări precum Franța și Spania. În Irlanda există un punct de vedere puternic conform căruia, în timp ce alte țări au acționat rapid pentru a-și sprijini flotele, unele chiar obținând runde suplimentare de subvenții, în schimb, Irlanda nu a reușit să introducă un sistem similar, în ciuda apelurilor de aproape doi ani ale comunității de pescari și ale aliaților săi politici.

Ministrul agriculturii, alimentației și mediului marin din administrația irlandeză anterioară a contracarat această critică, insistând asupra faptului că, în ceea ce privește combustibilul, motorina marină se deosebește de majoritatea celorlalți combustibili prin faptul că nu este supusă niciunei taxe fiscale în afară de TVA, care poate fi recuperată. Cu toate acestea, el a recunoscut, de asemenea, că acest lucru poate fi problematic pentru micii pescari, deoarece este posibil ca aceștia să nu fie înregistrați pentru TVA.

Această inacțiune este deosebit de derutantă având în vedere dispozițiile clare din cadrul EMFF care permit guvernelor să ia astfel de măsuri. Lipsa unei subvenții pentru combustibil îi plasează pe pescarii irlandezi într-un dezavantaj competitiv, forțându-i să suporte costuri nesustenabile, în timp ce omologii lor europeni beneficiază de sprijin din partea statului. Pentru pescarii din orașe precum Castletownbere, Bantry și Kinsale, acest eșec este încă un exemplu al unui guvern care pare indiferent la luptele lor.

Cu toate acestea, există unele indicii, deși slabe, care arată că, în sfârșit, ar putea avea loc o schimbare pozitivă.

La începutul lunii mai, reprezentanții din domeniul pescuitului și al procesării fructelor de mare au descris drept pozitivă prima lor întâlnire cu noul ministru al mediului marin și cu oficialii acestuia Purtătorul de cuvânt al Seafood Ireland, Dominic Rihan, a declarat că la întâlnire, la care au participat toți cei cinci membri ai alianței Seafood Ireland, au participat și reprezentanți ai pescuitului de coastă, ai procesării fructelor de mare și ai acvaculturii.

Rihan a declarat că ministrul și-a manifestat interesul de a fi „proactiv atât la nivel național, cât și la nivel european în ceea ce privește problemele din sectorul pescuitului și al fructelor de mare” și, ca urmare, „acum suntem mai optimiști cu privire la potențialul de schimbare pozitivă în Europa și aici, acasă”.

Există, de asemenea, o oarecare speranță că adevărata amploare a crizei ar putea fi recunoscută în cele din urmă de comisarul UE pentru pescuit în Irlanda, care urmează să viziteze Irlanda în luna mai.

Acestea fiind spuse, mulți dintre cei din sectorul pescuitului nu vor fi uitat o vizită similară a fostului comisar european pentru pescuit, Karmenu Vella, în iulie 2015. La acel moment, fostul ministru irlandez pentru afaceri maritime, Simon Coveney, și-a exprimat convingerea că vizita a fost o ocazie foarte valoroasă pentru părțile interesate din domeniul pescuitului de a se angaja direct cu Comisia Europeană în ceea ce privește importanța generală a afacerilor maritime pentru Irlanda și provocările și oportunitățile în punerea în aplicare a unei politici comune reformate în domeniul pescuitului.

După opt ani, se pare că nu s-a realizat nimic, iar Comisia Europeană continuă să ignore sau, cel puțin, să minimalizeze amploarea crizei existențiale care planează asupra sectorului pescuitului din Irlanda.

Prin urmare, nu există nicio îndoială că industria irlandeză a pescuitului se află la o răscruce crucială. Politica comună în domeniul pescuitului a UE, cu sistemul său de cote distorsionat și ajustările post-Brexit, a pus o presiune insuportabilă asupra pescarilor și femeilor pescar. Cuplat cu reducerile bugetare ale guvernului irlandez, cu eșecul de a introduce o subvenție pentru combustibil și cu neglijarea infrastructurii critice, sectorul se confruntă cu o furtună perfectă de provocări. Fără o acțiune rapidă și decisivă, Irlanda riscă să piardă o parte vitală a patrimoniului și economiei sale.