Subscribe
Într-o epocă marcată de intensificarea rivalității geopolitice și de apariția conflictelor hibride, cele mai expuse vulnerabilități ale Europei se află acum mult sub suprafață. Infrastructura submarină, tratată odinioară ca un fundal nesemnificativ al conectivității globale, a devenit un câmp de luptă esențial. Securitatea acestor active nu mai este o preocupare tehnică de nișă, ci un pilon central al rezilienței continentale.
Concluziile Consiliului European din 23 octombrie 2025 au făcut clar acest lucru. Apelul său explicit pentru consolidarea protecției infrastructurii submarine în fața agresiunii hibride rusești nu a fost un semnal retoric, ci o recunoaștere a faptului că arterele digitale și energetice ale Europei sunt în prezent țintele unui conflict care arde încet. Pentru Grupul ECR, aceste evoluții subliniază un principiu de durată: cooperarea între statele membre este esențială, dar trebuie să fie ancorată în subsidiaritate și nu atrasă de atracția gravitațională a tendințelor centralizatoare ale Bruxelles-ului.
Irlanda ilustrează această tensiune cu o claritate neobișnuită. Fiind cel mai vestic avanpost al UE și principalul punct de aterizare pentru fluxurile transatlantice de date, țara întruchipează atât riscurile strategice, cât și oportunitățile inerente abordărilor de securitate descentralizate, conduse de stat. Cablurile sale submarine transportă cea mai mare parte a traficului de date din Europa, transformându-le nu doar în infrastructură națională, ci și în fundamentul vieții economice continentale.
Recentele schimburi parlamentare și consultări naționale au evidențiat amploarea acestei dependențe. Acestea evidențiază, de asemenea, limitele elaborării politicilor de sus în jos. Pentru a aborda vulnerabilitățile, este necesar să se acorde statelor membre libertatea de a conduce, de a partaja informații într-un mod controlat și de a crea capacități adaptate propriilor zone geografice.
Ponderea strategică a rețelei submarine a Irlandei este greu de supraestimat. Situată la marginea Europei, Irlanda găzduiește principalele puncte de aterizare pentru aproximativ 75 % din cablurile de fibră optică submarine din emisfera nordică. Aceste linii transmit mai mult de 95 % din traficul global de internet, susținând totul, de la tranzacțiile financiare în timp real la sistemele de sănătate, coordonarea situațiilor de urgență și comunicațiile de apărare. Paisprezece cabluri active ajung în prezent în Irlanda, inclusiv patru legături directe cu America de Nord. Extinderea continuă, Interconectorul Celtic către Franța urmând să fie online în 2027, iar Far North Fiber, care face legătura cu Alaska, Japonia și Norvegia, este așteptat în 2026.
Această infrastructură susține economia Irlandei, dominată de centrele de date Google, Meta, Amazon și Microsoft, și consolidează rolul Irlandei de „poartă digitală” a Europei către Statele Unite. Pentru UE, aceste cabluri sunt sistemul nervos al economiei digitale a pieței unice. Ele permit dezvoltarea inteligenței artificiale, integrarea energiei regenerabile offshore și funcționarea unor lanțuri de aprovizionare complexe. O singură întrerupere s-ar răsfrânge asupra piețelor; breșele simultane ar putea provoca daune de miliarde de euro și săptămâni de paralizie operațională.
Într-un mediu geopolitic modelat de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de intensificarea competiției dintre SUA și China, activele submarine reprezintă un subsol moale. Războiul hibrid prosperă în acest spațiu, îmbinând intruziunea cibernetică cu sabotajul fizic, evitând în același timp pragurile care ar declanșa un conflict deschis.
ECR a avertizat în mod constant că reziliența credibilă se bazează pe investiții specifice și pe strategii conduse de stat, nu pe mandate federale ample care diluează responsabilitatea națională. Cele mai multe defecțiuni ale cablurilor din întreaga lume sunt cauzate de cauze accidentale – unelte de pescuit, ancorare, evenimente seismice – însă amenințările deliberate sunt în creștere. Navele militare rusești, inclusiv nava de supraveghere Yantar, s-au apropiat în mod repetat de rutele irlandeze, fapt documentat în 2021, noiembrie 2024 și martie 2025. Desfășurarea de submersibile de către navă sugerează recunoașterea sau prepoziționarea pentru tăieri.
Aceste apariții urmează un model observat în Marea Baltică, inclusiv întreruperea liniei Finlanda-Estonia în 2023 și avariile din noiembrie 2024 care au afectat cablurile Finlanda-Germania și Suedia-Lituania, incidente atribuite proxy-urilor rusești. China prezintă o altă formă de risc: un monopol aproape total asupra fabricării și reparării cablurilor, ceea ce îi permite să exercite o influență asupra lanțurilor de aprovizionare maritimă și ridică probleme legate de tehnologia integrată și de refuzul strategic.
Geografia Irlandei agravează provocarea. Zona sa economică exclusivă se întinde pe 450 000 de kilometri pătrați – de zece ori mai mult decât suprafața sa – însă serviciul naval însărcinat cu patrularea acesteia se confruntă cu o lipsă cronică de personal și funcționează cu cheltuieli pentru apărare mult sub normele UE. Neutralitatea a păstrat autonomia diplomatică, dar a favorizat un anumit grad de automulțumire maritimă: nu există flotă de submarine, acoperirea sonarului este limitată, iar responsabilitățile sunt împărțite în mod ciudat între departamente.
Sondajele cibernetice care vizează sistemele irlandeze sunt deja o rutină. O întrerupere fizică a cablurilor, combinată cu întârzierile cauzate de deficitul global de nave de reparații, ar transforma o amenințare persistentă într-o criză la scară largă. Evaluarea națională a riscurilor din 2023 a Irlandei a identificat deteriorarea infrastructurii submarine drept o amenințare de prim rang, cu un „scenariu rezonabil în cel mai rău caz” care implică atacuri coordonate asupra interconectărilor de gaze cu Regatul Unit.
Pentru analiștii ECR, aceste evoluții demonstrează de ce securitatea trebuie să rămână în primul rând națională. Structurile supranaționale de apărare se adaptează lent, difuzează responsabilitatea și pot crea asigurări false. Reziliența eficientă vine din partea statelor membre care își consolidează propriile forțe, împărtășind în același timp cele mai bune practici.
Dezbaterea internă din Irlanda reflectă această schimbare. Activitatea Oireachtas în 2025 a semnalat o recunoaștere tot mai mare a vulnerabilității maritime. La 8 mai, în timpul întrebărilor privind apărarea, deputatul Duncan Smith l-a presat pe ministrul Tánaiste și al apărării, Simon Harris, cu privire la protejarea infrastructurii submarine. Harris a recunoscut o „schimbare fundamentală” în mediul de securitate al Irlandei și a confirmat că domeniul maritim a devenit o prioritate guvernamentală majoră.
Acesta a subliniat rolul Ministerului Apărării în elaborarea primei Strategii naționale de securitate maritimă (NMSS) a Irlandei, desemnând cablurile submarine drept „infrastructură maritimă critică” care necesită o vigilență sporită. Evaluările de risc ale Biroului de planificare în caz de urgență au fost tranșante: un atac coordonat asupra interconexiunilor de gaze a fost considerat cel mai plauzibil caz, în contextul creșterii amenințărilor fizice și cibernetice.
Irlanda a luat măsuri limitate în cadrul structurilor UE. Irlanda observă proiectul PESCO privind protecția infrastructurilor critice de pe fundul mării – obținând informații fără angajamente obligatorii – și a aprobat participarea forțelor de apărare la mediul comun de schimb de informații (CISE) al UE, care permite schimburi de date sigure cu alte autorități maritime. Testele de rezistență privind infrastructura energetică au fost transmise Comisiei Europene, contribuind la un audit mai amplu al UE privind reziliența.
Harris a subliniat că participarea la PESCO „este un mijloc de a permite Irlandei să abordeze și să atenueze riscurile la adresa arhitecturii submarine”, în timp ce CISE „va juca un rol crucial în creșterea gradului de conștientizare a activităților maritime și în îmbunătățirea răspunsurilor la amenințările tot mai mari pe mare, inclusiv atacurile fizice și cibernetice asupra infrastructurii critice”.
Impulsul a continuat cu lansarea de către Tánaiste a unei consultări publice privind NMSS la 11 iunie 2025. Strategia, care acoperă o perioadă de cinci ani, a fost formulată ca fiind esențială pentru abordarea riscurilor emergente și protejarea activelor submarine. Propunerile s-au încheiat la 11 iulie, cu un interes puternic din partea companiilor energetice, a agențiilor maritime și a specialiștilor din domeniul apărării. Harris a subliniat miza: ca națiune insulară cu una dintre cele mai mari zone maritime din Europa, Irlanda are nevoie de un cadru de securitate maritimă robust și coerent.
Se așteaptă ca strategia să integreze viitoarele modernizări navale – inclusiv 80 de milioane de euro pentru îmbunătățiri sonare programate pentru 2027 – cu noi acorduri bilaterale, cum ar fi discuțiile dintre Regatul Unit și Irlanda privind tehnologia de supraveghere, care au avut loc în octombrie 2025. Pentru ECR, aceasta este subsidiaritatea care funcționează conform destinației: un stat membru își creează capacități adaptate propriei sale ZEE, utilizând în același timp mecanismele UE în mod selectiv.
Între timp, dezbaterea la nivelul UE continuă să se accelereze. Audierea SEDE a Parlamentului din 18 februarie 2025, intitulată „Război hibrid: protecția cablurilor submarine în Marea Baltică”, a servit drept catalizator. Experții au descris rețeaua submarină a Europei drept un „sistem nervos global” vulnerabil la tehnicile de atac secrete concepute pentru a evita atribuirea. Avertismentele lor au alimentat în mod direct Planul de acțiune al Comisiei pentru 2025 privind securitatea cablurilor, pus în aplicare prin Recomandarea (UE) 2024/779, pe care Parlamentul a orientat-o mai degrabă spre conducerea statelor membre decât spre dominația Comisiei.
Această traiectorie a fost consolidată în octombrie prin raportul de activitate al Comisiei din 23 octombrie, prezentat la Riga de vicepreședintele executiv Henna Virkkunen. Raportul conținea prima cartografiere cuprinzătoare a cablurilor submarine din UE realizată de Grupul de experți pentru cabluri, un pas important în diagnosticarea expunerii întregului sistem.
Cu toate acestea, se prefigurează următoarea provocare. Există o presiune tot mai mare pentru o arhitectură de securitate maritimă la nivelul UE, care ar centraliza supravegherea, raportarea incidentelor și răspunsul operațional. Susținătorii acestei inițiative susțin că aceasta ar simplifica apărarea colectivă. În practică, aceasta ar îndepărta autoritatea operațională de la guvernele naționale și ar concentra-o la Bruxelles – o mișcare care riscă să estompeze structurile de comandă într-un moment în care claritatea este indispensabilă.
Pentru ECR, aceasta este exact direcția greșită. Securitatea necesită responsabilitate, iar responsabilitatea nu poate fi externalizată. Statele membre trebuie să păstreze controlul asupra domeniilor lor maritime pentru a asigura acțiuni rapide și responsabile.
Infrastructura submarină a Irlandei este, de fapt, bastionul digital al Europei. Protecția acesteia necesită vigilență, investiții și cooperare, dar o cooperare care să consolideze capacitățile naționale, mai degrabă decât să le înlocuiască. Acțiunile recente ale Irlandei, de la controlul Oireachtas la procesul NMSS, completează inițiativele la nivelul UE fără a renunța la suveranitate. Rămâne incert dacă acest echilibru poate supraviețui impulsurilor instinctive de centralizare din cadrul UE.