Subscribe
Comisia Europeană intenționează să extindă alocarea gratuită a cotelor de emisii pentru industriile vulnerabile, să aloce o parte mai mare din veniturile obținute de pe piața carbonului pentru decarbonizare și să extindă sistemul ETS, ca parte a strategiei sale de a atinge neutralitatea climatică până în 2050.
Comisia Europeană a prezentat o reformă mult așteptată a Sistemului de comercializare a cotelor de emisii (ETS) al Uniunii Europene, urmărind să găsească un echilibru delicat între obiectivele ambițioase în materie de climă și necesitatea de a menține competitivitatea industriei europene. Prezentată la Bruxelles pe 17 iulie, propunerea menține principiile fundamentale ale pieței carbonului, introducând în același timp o serie de ajustări menite să încurajeze investițiile în decarbonizare, să reducă riscul de delocalizare industrială și să alinieze ETS la obiectivele climatice din ce în ce mai ambițioase ale UE.
Reforma survine într-un moment critic pentru Uniunea Europeană, care și-a asumat angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 90% până în 2040, comparativ cu nivelurile din 1990, urmărind atingerea neutralității climatice până în 2050. Potrivit comisarului european pentru climă, Wopke Hoekstra, obiectivul este de a transforma sistemul ETS într-un instrument de investiții capabil să susțină acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, consolidând în același timp competitivitatea industrială și independența energetică a Europei.
Înființat în urmă cu douăzeci de ani, sistemul ETS reprezintă piatra de temelie a politicii climatice a Uniunii Europene. Acesta funcționează pe baza principiului „poluatorul plătește”, impunând industriilor cu cele mai mari emisii de carbon să achiziționeze cote de emisii. Companiile care emit mai puțin decât limita alocată pot vinde cotele neutilizate, în timp ce cele care își depășesc cotele trebuie să achiziționeze cote suplimentare. Acest mecanism bazat pe piață creează un stimulent financiar pentru întreprinderi să-și reducă emisiile și să investească în tehnologii mai curate.
Comisia susține că sistemul a jucat un rol semnificativ în reducerea emisiilor la nivel european. Cu toate acestea, unele industrii cu consum intensiv de energie susțin că au implementat deja toate măsurile de eficientizare viabile din punct de vedere economic disponibile în cadrul tehnologiilor actuale. În consecință, acestea consideră din ce în ce mai mult sistemul ETS ca pe o povară financiară, mai degrabă decât ca pe un stimulent de mediu, în special având în vedere volatilitatea prețurilor cotelor de emisii de carbon.
Organizațiile de afaceri care reprezintă marile economii europene, printre care BDI din Germania, Medef din Franța și Confindustria din Italia, au solicitat recent modificări substanțiale ale pieței emisiilor de carbon. Acestea au avertizat că costurile excesive generate de reglementări ar putea submina competitivitatea producătorilor europeni și ar putea încuraja companiile să-și mute producția în afara Uniunii Europene, unde reglementările de mediu sunt adesea mai puțin stricte.
Propunerea Comisiei încearcă să răspundă acestor preocupări prin prelungirea alocării gratuite a cotelor de emisii dincolo de 2030 pentru sectoarele considerate expuse riscului de scurgere a emisiilor de carbon. În loc să se elimine aceste cote conform calendarului planificat anterior, reducerea se va realiza mai gradual între 2031 și 2035. În perioada următoare, între 2036 și 2040, întreprinderile vor avea, de asemenea, posibilitatea de a lua în calcul proiectele de decarbonizare eligibile implementate în țări terțe, în limita a 2 % din obligațiile lor de conformitate.
Un element central al reformei se referă la modul în care sunt cheltuite veniturile generate de sistemul ETS. De la lansarea sa, piața carbonului a generat aproximativ 260 de miliarde de euro prin licitarea cotelor de emisii. Deși o mare parte din aceste venituri a fost, în mod tradițional, absorbită de bugetele naționale, Comisia propune acum ca cel puțin jumătate din totalul veniturilor din ETS să fie alocată în mod legal finanțării proiectelor de decarbonizare.
Propunerea introduce, de asemenea, condiții mai stricte pentru întreprinderile care primesc cote gratuite. Optzeci la sută din aceste certificate ar fi acordate numai după ce întreprinderile ar publica planuri anuale credibile de decarbonizare, care să prezinte investiții concrete și strategii măsurabile de reducere a emisiilor. Restul de 20 la sută ar deveni disponibile numai după ce întreprinderile ar demonstra că aceste planuri au fost efectiv puse în aplicare. Obiectivul este de a se asigura că certificatele gratuite încurajează o transformare industrială autentică, mai degrabă decât simpla reducere a costurilor de exploatare.
Pe lângă sectorul industrial, Comisia intenționează să extindă treptat sistemul ETS la alte sectoare. Se preconizează că gestionarea deșeurilor va fi integrată în sistem în timp, deși au fost incluse mai multe măsuri de protecție pentru a răspunde preocupărilor exprimate de sector. Întreprinderile care prestează servicii de colectare și tratare a deșeurilor au susținut că multe aspecte ale emisiilor lor depind de deciziile luate de autoritățile publice și de administrațiile locale, mai degrabă decât de factori aflați direct sub controlul lor.
Sectoarele aviației și transportului maritim ar urma, de asemenea, să fie supuse unui domeniu de aplicare mai larg în cadrul sistemului revizuit de comercializare a cotelor de emisii (ETS). Propunerea extinde sistemul pentru a include aviația privată și zborurile comerciale care acoperă rute de până la 5.000 de kilometri din Europa Centrală. În ceea ce privește transportul maritim, anumite porturi situate în țări vecine care nu fac parte din UE ar intra, de asemenea, sub incidența pieței emisiilor de carbon, reducând astfel posibilitățile operatorilor de a se sustrage obligațiilor de mediu prin redirecționarea serviciilor în afara Uniunii.
Comisarul Hoekstra a subliniat că Europa ar trebui să respingă ideea conform căreia creșterea economică și protecția climei se exclud reciproc. Dimpotrivă, el a susținut că durabilitatea mediului, competitivitatea industrială și securitatea energetică se pot consolida reciproc atunci când sunt susținute de politici bine concepute și de investiții țintite.
Pe lângă reforma sistemului ETS, Comisia a propus un obiectiv energetic mai amplu, menit să accelereze electrificarea în întreaga economie europeană. În prezent, energia electrică reprezintă doar 23 % din consumul final de energie, o cifră care a rămas în mare parte neschimbată în ultimul deceniu. Bruxelles propune acum un obiectiv indicativ de creștere a electrificării la 46 % până în 2040, reflectând importanța tot mai mare a energiei electrice curate în sectoare precum transporturile, încălzirea și producția industrială.
Pentru a sprijini această tranziție, Comisia și-a exprimat, de asemenea, ambiția de a menține prețurile la energie electrică la un nivel accesibil. Până în 2030, costurile energiei electrice nu ar trebui să depășească de două ori și jumătate prețul gazelor naturale pentru gospodării și nu mai mult de două ori prețul gazelor naturale pentru industrie. Atingerea acestui obiectiv s-ar putea dovedi însă o provocare din punct de vedere politic, întrucât măsurile energetice de natură fiscală necesită, în general, aprobarea unanimă a tuturor statelor membre ale UE.
Dacă va fi adoptată, reforma ar reprezenta una dintre cele mai semnificative actualizări ale sistemului ETS de la înființarea sa, consolidându-i rolul nu doar ca mecanism de reducere a emisiilor, ci și ca motor financiar al transformării industriale ecologice a Europei. Propunerea reflectă efortul Uniunii Europene de a se asigura că drumul către neutralitatea climatică rămâne compatibil cu reziliența economică, inovarea tehnologică și competitivitatea la nivel mondial.
Alessandro Fiorentino