Libertatea familiei și viitorul Europei la Congresul ECR de la Dubrovnik

– Criza demografică din Europa nu este doar o chestiune de cifre. Este o criză culturală, economică și politică care pune în joc chiar viitorul continentului. Acesta a fost mesajul care a reieșit din masa rotundă „Familia, libertatea și viitorul Europei”, care a încheiat sesiunea de după-amiază a celui de-al treilea Congres european privind familia, organizat de Partidul ECR la Dubrovnik. Personalități politice și reprezentanți ai organizațiilor conservatoare internaționale au discutat despre natalitate, ocuparea forței de muncă, locuințe, identitatea creștină și migrație, comparând experiențele Poloniei, României, Italiei, Ungariei și Statelor Unite.

Întâlnirea a fost deschisă de Antonio Giordano, membru al Parlamentului italian și secretar general al Partidului ECR, care a descris discuția de încheiere ca fiind „cu siguranță nu mai puțin importantă” decât sesiunile anterioare și a subliniat prestigiul internațional al invitaților. Dezbaterea a fost moderată de Zsófia Bódi-Rácz, șefa departamentului de comunicare al Institutului Dunării, un think tank cu sediul la Budapesta. Întrebarea sa de deschidere a definit cadrul discuției: pe măsură ce natalitatea scade, de ce pare Uniunea Europeană să se bazeze pe migrație în loc să depună mai multe eforturi pentru a sprijini familiile și cetățenii europeni?

Primul care a luat cuvântul a fost Adam Bielan, deputat polonez în Parlamentul European, șef al delegației poloneze din Parlamentul European și membru al partidului Lege și Justiție. „Europa se confruntă nu doar cu o criză demografică, ci cu o criză demografică și culturală simultană”, a afirmat el. Bielan a amintit de programul „500+”, extins ulterior la „800+”, introdus de guvernul conservator al Poloniei pentru a sprijini familiile. În faza inițială, măsura a contribuit la creșterea natalității cu 6%. Banii însă nu sunt suficienți, a recunoscut el. Sunt necesare, de asemenea, locuințe la prețuri accesibile, salarii adecvate și oportunități pentru tineri. De aici apărarea sa a scutirii de impozitul pe venit pentru persoanele cu vârsta sub 26 de ani și critica sa la adresa Pactului Verde și a Sistemului de comercializare a cotelor de emisii: fără industrie, creștere economică și locuri de muncă, a susținut Bielan, nu poate exista o politică demografică eficientă.

Pentru Bielan, reînnoirea trebuie să fie și culturală. Creștinismul, a reamintit el, a jucat un rol decisiv în istoria Poloniei și în rezistența acesteia față de comunism. După 1989, însă, țara a fost inundată de ideile liberale occidentale „în cel mai rău mod posibil”, pierzându-și o parte din punctele de referință tradiționale. În viziunea sa, victoria prezidențială a lui Karol Nawrocki reprezintă un semn al revenirii valorilor conservatoare.

George Simion, vicepreședinte executiv al Partidului ECR și președinte al AUR, Alianța pentru Unirea Românilor, a adus în prim-plan libertatea politică și suveranitatea națională. Potrivit liderului român, Europa aplică „un dublu standard evident” atunci când judecă guvernele conservatoare: politicile familiale ale guvernului polonez „Legea și Justiția” și ale guvernului lui Viktor Orbán din Ungaria au fost atacate împreună cu administrațiile care le-au promovat. „De ce se tem de democrație, de revenirea la urne și de respectarea votului poporului?”, a întrebat el, denunțând presiunile exercitate asupra partidelor suveraniste.

În ceea ce privește relația dintre natalitate și migrație, Simion a adoptat cea mai intransigentă poziție din cadrul comisiei: „Nu avem nevoie de nicio formă de migrație. Trebuie să ne protejăm copiii, cetățenii, civilizația și rădăcinile noastre creștine.” Președintele AUR a făcut distincția între emigranții români, pe care i-a descris ca fiind integrați în țările gazdă și dornici să se întoarcă acasă, și imigrația ilegală, care „trebuie oprită”. De asemenea, el a recunoscut meritele guvernului Meloni pentru progresele înregistrate în combaterea migrației nereglementate și a identificat anul 2029, anul următoarelor alegeri europene, ca fiind ocazia decisivă pentru construirea unei noi majorități continentale.

Brian Brown, președintele Organizației Internaționale pentru Familie, o rețea internațională dedicată apărării familiei naturale, a prezentat o perspectivă din Statele Unite. Brown a contestat argumentul conform căruia secularizarea este un proces ireversibil, observând că cele mai religioase comunități din lume sunt totodată și cele cu cei mai mulți copii. „Dacă conservatorii se unesc, putem răspunde împreună la această situație”, a afirmat el. Pentru Brown, Europa și America aparțin aceleiași civilizații și nu pot accepta ca migrația în masă să fie prezentată ca o soluție automată la scăderea natalității.

Argumentul său s-a axat mai ales pe semnificația libertății. Libertatea conservatoare, a explicat el, există în cadrul unei societăți ordonate și nu înseamnă absența oricărei limite. Prin urmare, statul poate recurge la impozitare și la alte instrumente pentru a încuraja alegerile care servesc binelui comun, fără a impune cetățenilor numărul de copii pe care trebuie să-i aibă. „Familia este o instituție primordială. Ea precede atât statul, cât și piața”, a afirmat Brown. În cadrul familiei se transmit valorile, oamenii învață că nu tot ceea ce oferă piața are aceeași valoare și se împiedică statul să devină absolut. „Statul nu poate înlocui un tată sau o mamă.”

Tina Mercep, secretar general și director executiv al Uniunii Internaționale pentru Democrație, o organizație globală care reunește peste optzeci de partide de centru-dreapta din peste șaizeci de țări, a adus o perspectivă comparativă. Ea a menționat Mongolia și Kazahstanul ca țări în care scăderea natalității a fost parțial inversată prin schimbarea imaginii publice a maternității și a rolului de părinte. „Răspunsul ține de cultură, nu doar de bani”, a afirmat ea. Mercep a susținut că demonstrarea faptului că o femeie poate fi simultan mamă și deputată, moderatoare sau prim-ministru înseamnă restabilirea vizibilității sociale a rolului de părinte.

Pe lângă cultură, însă, există și problema locuințelor. Un cuplu tânăr care locuiește într-un apartament de treizeci și șapte de metri pătrați la etajul al cincisprezecelea are puține șanse să-și poată planifica o familie numeroasă, a observat Mercep. Pentru ca politicile demografice să aibă durabilitate, această problemă trebuie să iasă din sfera de competență a ministerelor afacerilor sociale și să devină un punct permanent pe agenda șefilor de guvern: „Demografia este o chestiune economică. Este o chestiune de securitate. Este o chestiune de apărare.” În mesajul său de încheiere adresat tinerilor, oficialul croat i-a îndemnat să nu-și ascundă identitatea creștină și să nu permită mass-mediei și tendințelor dominante să-i îndepărteze de valorile în care au fost crescuți.

Perspectiva italiană a fost prezentată de Carlo Fidanza, deputat european din partea partidului Fratelli d’Italia și vicepreședinte executiv al grupului ECR. Fidanza a apărat stabilitatea guvernului Meloni și măsurile adoptate pentru a sprijini natalitatea și ocuparea forței de muncă în rândul femeilor, reamintind că, de la preluarea mandatului de către guvern, au fost create 1,3 milioane de locuri de muncă. Fiecare loc de muncă suplimentar ocupat de o femeie, a susținut el, reprezintă un element de libertate, deoarece nicio femeie nu ar trebui să fie obligată să aleagă între maternitate și muncă.

Rezultatele privind natalitatea nu s-au ridicat însă încă la nivelul investiției realizate. Concluzia lui Fidanza a fost că provocarea este în primul rând de natură culturală: „Politica familială nu este un cost; este o investiție. Fiecare euro cheltuit pentru politica familială reprezintă o investiție în viitorul civilizației noastre.” Prin urmare, normele fiscale europene nu ar trebui să trateze cheltuielile destinate sprijinirii familiilor ca pe niște cheltuieli publice obișnuite. Migrația, a adăugat el, poate juca un rol doar atunci când este „limitată, reglementată și bazată pe competențe”, dar nu poate deveni o alternativă la redresarea ratei natalității în Europa.

În cea de-a doua intervenție a sa, Fidanza a făcut legătura între declinul demografic și dezindustrializarea cauzată de reglementarea excesivă și de cerințele „Green Deal” impuse companiilor europene, în timp ce piața rămâne deschisă concurenților care nu se confruntă cu aceleași constrângeri. În absența unei creșteri economice și a unor salarii capabile să ofere siguranță, tinerii amână părăsirea căminului părintesc și întemeierea unei familii. Guvernul italian intenționează, de asemenea, să abordeze această problemă printr-un plan național care vizează punerea la dispoziție a peste 100 000 de locuințe la prețuri reglementate, destinate în primul rând tinerilor și familiilor.

Fidanza a abordat, de asemenea, accesul cetățenilor străini la sistemul de asistență socială, criticând interpretările instanțelor europene care îngreunează introducerea unor cerințe de ședere mai îndelungată. Resursele, a susținut el, ar trebui să acorde prioritate cetățenilor și cetățenilor străini care au reședința legală, sunt integrați și doresc un viitor stabil în țară. În consecință, el a făcut referire la inițiativa promovată de Giorgia Meloni și de prim-ministrul danez Mette Frederiksen de a revizui interpretarea Convenției europene a drepturilor omului în cazurile legate de migrație.

Mercep a revenit, de asemenea, asupra temei migrației, citând poziția liderului conservator britanic Kemi Badenoch cu privire la dimensiunea culturală a acesteia: o cultură care acceptă căsătoriile între copii sau violența împotriva femeilor, a observat ea, nu poate fi considerată echivalentă cu una care le respinge.

Înainte de încheiere, Zsófia Bódi-Rácz a invitat-o pe scenă pe Valeria, o tânără participantă care a contribuit la o lucrare de cercetare pe această temă. Întrebarea ei – cum pot fi încurajați tinerii să aibă copii fără a-și pierde tradițiile, modul de viață și valorile familiale – a readus discuția la generația care va trăi cu consecințele iernii demografice. Moderatoarea a încheiat cu principiul care stă la baza politicii familiale maghiare: „Vrem ca fiecare copil dorit să se nască” și să construim o Europă în care oamenii să-și dorească din nou să aibă copii.

Discuția de la Dubrovnik nu a oferit o rețetă unică. Cu toate acestea, a stabilit o ierarhie comună a priorităților: locuri de muncă stabile, locuințe la prețuri accesibile, un regim fiscal favorabil, apărarea identității și politici capabile să reziste schimbărilor de guvern. Mai presus de toate, s-a respins ideea că declinul este inevitabil sau că Europa poate pur și simplu să înlocuiască generațiile care nu se mai nasc prin migrație. Pentru conservatorii reuniți de ECR, reînnoirea demografică începe atunci când familia este privită din nou nu ca o rămășiță a trecutului, ci ca infrastructura esențială a viitorului Europei.