Comisia Europeană, prin intermediul președintei sale, Ursula von der Leyen, a anunțat adoptarea „EU Kids Act”. Dacă va intra în vigoare, copiii cu vârsta sub 15 ani nu vor mai putea să-și creeze conturi proprii pe rețelele sociale – o măsură care se presupune că va spori „siguranța” în timpul navigării în mediul online plin de turbulențe. Anunțul nu a fost deloc neașteptat. Încă de anul trecut, în urma deciziei Australiei de a interzice copiilor sub 16 ani utilizarea platformelor de socializare, președinta Comisiei promisese că va urmări îndeaproape punerea în aplicare a acesteia și că va convoca un comitet de experți pentru a recomanda cea mai potrivită abordare în vederea replicării măsurii inovatoare a Australiei la nivelul UE. Iată ce s-a întâmplat aici în primăvara și vara acestui an.
Această inițiativă de referință vine după câteva luni în care o serie de țări europene – Austria, Danemarca, Germania, Grecia, Norvegia, Spania și altele – și-au exprimat intenția de a restricționa legal accesul copiilor sub o anumită vârstă la principalele platforme de socializare. În mod deosebit, anunțul doamnei von der Leyen vine la doar o lună după eșecul răsunător din Franța, când Tribunalul Constituțional a hotărât că o lege similară era prea ambiguă și submina libertățile constituționale fundamentale, blocând punerea sa în aplicare, cel puțin pentru moment, în ciuda sprijinului puternic pe care l-a primit din partea lui Emmanuel Macron. Cu toate acestea, propunerea legislativă intitulată „EU Kids Act” a fost pusă în mișcare – și se preconizează că va avansa într-un ritm rapid.
Conform acestei legi, tinerii care au împlinit vârsta de 15 ani vor putea să-și creeze propriile conturi și să utilizeze rețelele sociale fără restricții, în timp ce copiii cu vârste cuprinse între 13 și 15 ani vor avea nevoie de consimțământul părinților. Se pare că părinții vor avea control asupra interacțiunilor copiilor lor, putând să le creeze așa-numitele „mini-conturi”, precum și să limiteze timpul petrecut de aceștia navigând pe rețele, vizionând videoclipuri scurte sau pur și simplu discutând.
Comisia Europeană afirmă cu mândrie că legea va obliga platformele să introducă diverse funcționalități menite să îmbunătățească confidențialitatea, să ofere utilizatorilor posibilitatea de a bloca interacțiunile nedorite, chiar și să combată dependența copiilor – inclusiv prin suprimarea dorinței de a derula la nesfârșit – precum și multe alte funcționalități care vor transforma platformele sociale într-o experiență absolut „sigură”. Pentru ca utilizatorii să îndeplinească cerința fundamentală privind vârsta, aceștia vor fi supuși unei verificări „tehnice” care va respecta – ni se asigură – „cele mai înalte standarde de confidențialitate”. Chiar dacă datele lor de identificare nu vor fi stocate, utilizatorii vor trebui să-și dovedească vârsta unei entități terțe – o situație cu care se vor obișnui inevitabil, fie că le place sau nu. Este aceasta o modalitate de a proteja utilizatorii? Sau este ceva ce ar putea crea cu ușurință un precedent pentru alte servicii digitale? Nu este prea greu de spus.
Președinta Comisiei a subliniat ceea ce a numit „inversarea sarcinii probei”, furnizorii de servicii de socializare online fiind cei care vor trebui să se asigure că utilizarea platformelor lor este „sigură”. Întreaga responsabilitate va reveni platformelor, a afirmat doamna von der Leyen cu fermitate. Cu alte cuvinte, părinții ar trebui să stea liniștiți și să-și vadă de viața lor, deoarece furnizorii de rețele sociale vor fi obligați să asigure un mediu „sigur încă din faza de proiectare”. Astfel, copiii se vor elibera de vraja hipnotică a ecranelor și vor fi salvați din ghearele monstrului digital care încearcă să-i țină captivi.
Totul se reduce la „siguranță” și „securitate”, nu-i așa? Iată ce garantează Comisia Europeană prin așa-numitul „EU Kids Act”. Dar în ce măsură o astfel de reglementare asigură siguranța pe care o susține cu atâta insistență? Dacă va intra în vigoare, va spori oare sentimentul de „siguranță”, iar pericolele care pândesc în jungla online vor dispărea pur și simplu? Permiteți-mi să fiu sceptic. Sunt birocrații europeni mai calificați să decidă ce este bine și ce este rău pentru copii decât propriii lor părinți? Permiteți-mi să fiu și mai sceptic. Dacă părinții sunt astfel „repuși la volan”, înseamnă că, de fapt, sunt departe de acesta: prin reglementări excesive și definiții vagi care nu rezolvă nimic.