Subscribe
Mișcarea de protest a învins la urne. Acum trebuie să demonstreze că poate păstra încrederea țării atunci când vor trebui luate decizii dificile. Victoria „Listei Studenților” la alegerile parlamentare din 25 octombrie încheie un lung capitol al guvernării lui Aleksandar Vučić și deschide o nouă etapă care merită atenție, fără entuziasm automat sau suspiciuni preconcepute. O predare democratică a puterii este o veste bună. Ce intenționează câștigătorii să facă cu această putere rămâne întrebarea decisivă.
Totul a început la Novi Sad, odată cu prăbușirea acoperișului gării în noiembrie 2024: șaisprezece morți, o tragedie care a devenit un simbol al acuzațiilor de corupție, secretomanie și guvernare fără responsabilitate. Din acea rană a luat naștere o mișcare capabilă să depășească granițele campusurilor universitare și să câștige sprijin la nivel național. Vučić și-a recunoscut înfrângerea. Mișcarea și-a asigurat mandatul pe care îl urmărea: schimbarea modului în care funcționează statul.
Cu toate acestea, interpretarea rezultatului prin prisma unor categorii politice importate ar fi o greșeală. Studenții nu sunt neapărat de stânga. Protestul nu înseamnă automat progresism. Lista a reunit diferite orientări politice în jurul unor obiective comune: combaterea corupției, restabilirea independenței instituționale și asigurarea unor condiții electorale echitabile. Puterea sa a constat tocmai în capacitatea de a lăsa deoparte diviziunile care ar fi putut fragmenta opoziția față de guvern. O strategie electorală eficientă trebuie să devină acum un program de guvernare.
Un observator conservator poate, așadar, să recunoască valoarea acestei schimbări fără a le acorda câștigătorilor un cec în alb. A cere achiziții publice transparente, un sistem judiciar independent și dreptul la protest pașnic înseamnă a cere instituții credibile. Un guvern puternic trebuie să răspundă pentru deciziile sale. Suveranitatea națională își pierde sensul atunci când este confundată cu imunitatea față de controlul public pentru cei aflați la putere.
Există poziții europene clare cu privire la aceste chestiuni. Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni a contribuit la depunerea rezoluției Parlamentului European din octombrie 2025, care condamna represiunea din Serbia și cerea tragerea la răspundere pentru evenimentele de la Novi Sad. Textul solicita eliberarea protestatarilor pașnici reținuți și realizarea unor progrese concrete în ceea ce privește statul de drept. Această abordare susține garanții democratice concrete, fără a implica o afiliere politică între conservatori și mișcarea studențească.
Aceste garanții trebuie să îi protejeze acum și pe cei învinși. Testul acestei transferuri de putere va fi crearea unor instituții capabile să reziste următoarei schimbări de guvern. Acest lucru necesită investigații riguroase, proceduri transparente și responsabilitate individuală stabilită prin respectarea procedurilor legale. Promisiunea de a elibera statul de sub controlul politic va fi pusă la încercare prin numiri, relațiile cu mass-media și independența justiției. Orice tranziție politică comportă riscul înlocuirii unui sistem de loialitate cu altul.
Urmează apoi politica externă. Mișcarea a ținut în plan secundar câteva chestiuni controversate, printre care relațiile cu Moscova, Kosovo și integrarea europeană. Guvernarea va lăsa mai puțin loc pentru ambiguitate. Serbia va trebui să explice ce fel de relație dorește să aibă cu Bruxelles și cum intenționează să-și gestioneze legăturile cu Rusia și China. Combaterea corupției constituie o bază importantă, dar nu poate rezolva de una singură contradicțiile strategice ale țării.
Uniunea Europeană trebuie, de asemenea, să evite scurtăturile. Faptul că salutăm rezultatul alegerilor nu justifică emiterea de judecăți cu privire la reforme înainte ca acestea să aibă loc. Aderarea necesită rezultate, instituții fiabile și relații responsabile cu țările vecine. Grupul ECR a subliniat, de asemenea, necesitatea de a aborda problema responsabilității pentru războaiele din anii 1990 și de a le respecta victimele. Aceste chestiuni vor rămâne deschise, indiferent de cine va deveni următorul prim-ministru.
Economia va necesita aceeași seriozitate. Mobilizarea va face loc bugetelor, investițiilor, serviciilor publice și așteptărilor sociale. O coaliție formată împotriva unui sistem va avea nevoie de un motiv pozitiv pentru a rămâne unită. Liderii săi vor trebui să stabilească priorități, să explice costurile și să accepte faptul că unii alegători ar putea să nu fie de acord. Credibilitatea schimbării va depinde, de asemenea, de rezistența la tentația de a promite totul tuturor.
Studenții au câștigat cerând transparență, justiție și responsabilitate. Acum vor avea sarcina de a le pune în practică. Trebuie să facă lumină asupra evenimentelor din Novi Sad, să combată corupția și să explice viziunea lor privind locul Serbiei în Europa. Alegătorii le-au încredințat un mandat pentru schimbare. Sarcina lor este acum să transforme acest mandat în rezultate concrete.