Subscribe
În perioada 25–25 octombrie, Vilnius a găzduit conferința „Pacea prin forță: apărarea Europei”, organizată de Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni. Evenimentul de două zile a fost marcat de dezbateri intense, în cadrul cărora oficiali de seamă, factori de decizie și specialiști în domeniul apărării din Italia, Polonia, Lituania și alte țări europene au discutat despre provocările majore cu care se confruntă Europa în noul context de securitate. Prima masă rotundă a conferinței, moderată de Zsófia Rácz, șefa departamentului de comunicare al Institutului Dunării, a reunit vorbitori de rang înalt din Lituania, țara gazdă, și din Italia, atât parlamentari, cât și experți, care au abordat un subiect extrem de important, urgent și provocator – „NATO și viitorul securității europene”.
Continentul nostru nu are nevoie doar de o alianță puternică, ci și de asumarea responsabilității de către fiecare stat membru. Care ar trebui să fie prioritățile unui NATO mai puternic și ce fel de circumstanțe ar trebui să justifice invocarea articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord? Aceste întrebări importante au marcat începutul conferinței ECR de la Vilnius.
Deividas Matulionis, consilier principal al președintelui Lituaniei și șef al Grupului de Securitate Națională, a atras atenția asupra anumitor incidente, precum incursiunile cu drone sau tentativele de incendiere, care se încadrează mai degrabă în categoria activităților „din umbră” sau „maligne” și nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a declanșa aplicarea articolului 5. Potrivit domnului Matulionis, care a fost și reprezentantul permanent al Lituaniei pe lângă NATO, ar fi o greșeală majoră să se invoce articolul 5 în cazuri mai puțin grave. „Uneori, subestimăm articolul 5”, a afirmat el. Însă atunci când un stat membru este atacat, când dovezile sunt incontestabile, nu mai este loc de dezbateri.
Deputata italiană Naike Gruppioni, membră a Comisiei pentru afaceri externe din Camera Deputaților, a vorbit despre necesitatea ca oamenii să înțeleagă că cheltuielile pentru apărare sunt esențiale. Potrivit legislatoarei italiene, cheltuielile pentru apărare reprezintă o investiție vitală și o sursă de oportunități semnificative atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi. A ne apăra propria țară înseamnă a ne apăra libertatea. Transparența și onestitatea sunt esențiale pentru a împiedica oamenii să se simtă manipulați și pentru a le menține încrederea că se pot găsi soluții reale. Potrivit doamnei Gruppioni, o susținătoare fermă a consolidării capacităților europene și italiene, „nu este vorba doar de achiziționarea de arme”, ci adevărata provocare constă în „transformarea resurselor în capacități reale”.
Șeful Grupului de Securitate Națională al Președintelui Lituaniei a subliniat că, în cadrul noului cadru financiar al UE, una dintre deciziile-cheie ar trebui să fie majorarea bugetului alocat industriilor de apărare și securitate. Aceasta reprezintă o investiție nu doar în apărarea și capacitatea noastră de descurajare, ci și în economiile și locurile noastre de muncă. Deividas Matulionis s-a declarat „cu adevărat recunoscător” pentru faptul că guvernul lituanian alocă o sumă impresionantă apărării naționale – 5,38 % din PIB, dar și 1,6 % pentru alte cheltuieli legate de apărare. Peste 60 % din aceste cheltuieli rămân în Republica Lituania, ceea ce reprezintă o realizare admirabilă.
Aurelijus Veryga, președintele Uniunii Agricultorilor și Verzii din Lituania, a pledat cu tărie în favoarea creșterii cheltuielilor pentru apărare, afirmând totodată că țările de pe flancul estic au nevoie de mai mulți bani pentru ca industriile lor să rămână competitive. Dincolo de toate acestea, adevărata întrebare, potrivit domnului Veryga, ar trebui să fie: câți bani ar trebui să cheltuim pentru a supraviețui?
Cu toate acestea, chiar dacă și alte țări depun eforturi substanțiale, europenii trebuie să recunoască această realitate: continentul nostru nu se poate apăra singur și va avea nevoie de mai mulți ani pentru a atinge acest obiectiv. Însă, dacă va exista „voința politică de a cheltui mai mulți bani”, Europa se va afla pe drumul cel bun.
Potrivit deputatei italiene Naike Gruppioni, nu există apărare colectivă în afara NATO, iar Europa trebuie să-și asume „responsabilități reale”. Cu alte cuvinte, atunci când soliciți o anumită protecție, trebuie să te angajezi să aduci contribuția necesară – fie că este vorba de tehnologie, infrastructură sau trupe bine pregătite. Alegerea nu ar trebui să fie între o Europă mai puternică și un NATO mai puternic, ci mai degrabă asigurarea ambelor. Pe de altă parte, parlamentara italiană a declarat că nu este de acord cu alimentarea antagonismului dintre UE și Statele Unite, întrucât legătura transatlantică este – sau ar trebui să fie – o „alegere strategică” pentru europeni.
Acest principiu a fost subliniat și de Deividas Matulionis, fostul reprezentant permanent al Lituaniei pe lângă NATO, care a afirmat că Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, prin abordarea sa la 360 de grade, este singura organizație de apărare colectivă. UE poate acționa în mod complementar, dar ar fi foarte periculos să se încerce înlocuirea NATO. Cu toate acestea, dimensiunea europeană a NATO ar trebui consolidată în continuare. „Europa ar trebui să aibă ambiții în cadrul NATO”, potrivit consilierului principal al președintelui Lituaniei. „Europa trebuie să aibă o pondere mai mare în cadrul NATO” – o opinie împărtășită și de parlamentara italiană Naike Gruppioni.
Deividas Matulionis a făcut referire la sistemul european de apărare de după Războiul Rece, care se baza pe trei piloni principali: Statele Unite urmau să continue să apere Europa, indiferent de circumstanțe, cooperarea economică urma să reducă conflictele, iar pe continentul nostru nu urmau să mai aibă loc conflicte militare de amploare. Toate aceste concepte fundamentale sunt acum puse sub semnul întrebării, a afirmat domnul Matulionis.
Naike Gruppioni, membră a Comisiei pentru afaceri externe din Camera Deputaților din Italia, a declarat că nu crede că Ucraina a fost „trădată” de actuala administrație de la Casa Albă, care continuă să mențină sancțiunile împotriva Kremlinului, la fel ca și Uniunea Europeană. De fapt, este „doar retorică” — adevărul este că Washingtonul este singurul care poate aduce Moscova la masa negocierilor de pace, în timp ce UE este în mod evident marginalizată în acest proces atât de îndelungat.
Europarlamentarul lituanian Aurelijus Veryga a vorbit despre rolul geostrategic esențial pe care îl joacă țara sa, care a demonstrat în numeroase rânduri că este un partener de încredere. Potrivit lui Veryga, Federația Rusă nu va putea ataca statele NATO în mod „convențional”, dar o face – și va continua să o facă – prin mijloace hibride. Domnul Veryga a menționat Israelul și Finlanda, țări care au luptat extraordinar în diferite etape ale istoriei recente – și continuă să o facă (Israelul) – pentru a-și păstra suveranitatea și libertatea. Lecția pe care o oferă aceste țări este că o societate trebuie să rămână vigilentă și pregătită pentru neprevăzut în astfel de vremuri tulburi și periculoase.
În ceea ce privește Federația Rusă, participanților la dezbatere li s-a adresat întrebarea când ar trebui NATO să ofere un răspuns mai ferm la agresiunea Kremlinului. Deividas Matulionis a răspuns că, pe de o parte, obiectivul rușilor este „intimidarea psihologică”, exercitarea de presiuni asupra companiilor și semănarea neîncrederii în sistemul politic. Potrivit domnului Matulionis, sunt necesare contramăsuri concrete, chiar dacă uneori acestea sunt operațiuni sub acoperire. El a menționat câteva măsuri pe care le-ar pune în aplicare, și anume restricționarea capacităților de export de energie, anularea vizelor turistice pentru cetățenii ruși și încercarea de a ajunge la un acord la nivel european privind utilizarea activelor rusești înghețate.
Când a fost întrebat care ar trebui să fie principalul obiectiv al NATO pentru următorii 5–10 ani, Aurelijus Veryga a răspuns că organizația ar trebui să facă „tot ce este posibil pentru a opri Rusia și pentru a preveni viitoare provocări din partea acesteia”, cea mai mare amenințare a vremurilor noastre. În timp ce deputatul italian Naike Gruppioni a remarcat că un armistițiu ar fi un prim pas către revenirea la normalitate, Deividas Matulionis și-a exprimat speranța că, pe termen lung, Europa va deveni un actor major pe scena geopolitică mondială.
În încheierea primei sesiuni a conferinței Partidului ECR de la Vilnius, moderatoarea Zsófia Rácz a subliniat că, deși încă ne bazăm pe Statele Unite, acest lucru nu ar trebui să împiedice statele europene să continue să lupte pentru propria suveranitate în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Cheia succesului o reprezintă o cooperare puternică și capacitatea de a depăși provocările semnificative care ne așteaptă.