Subscribe
În dezbaterea europeană privind apărarea, drumurile sunt, în general, percepute ca mijloace de transport într-o singură direcție: trupe, vehicule blindate, combustibil și muniție către front. Pe frontiera de nord-est a Europei, însă, același drum ar putea fi nevoit să facă față unei mișcări simultane în direcția opusă: civili care părăsesc o zonă amenințată.
Aceasta este problema pe care Polonia și Lituania au început să o abordeze prin elaborarea unui plan de evacuare transfrontalier care, în cazul unei crize majore sau al unei agresiuni militare, ar permite unor locuitori din Lituania, Letonia și Estonia să ajungă pe teritoriul polonez. Nu există încă un plan operațional definitiv. Varșovia și Vilnius evaluează procedurile, capacitatea infrastructurii și cerințele logistice în perspectiva unui acord între cele două guverne. Totuși, chiar faptul că s-a început o astfel de planificare arată cât de rapid se schimbă semnificația pregătirii militare în Europa.
Inițiativa a apărut în contextul în care Lituania organizează „Vyčio Skliautas 2026”, cel mai mare exercițiu anual al său de testare a sistemului național de mobilizare. Scenariul include o deteriorare treptată a mediului de securitate, atacuri cibernetice și campanii de dezinformare, întreruperi ale aprovizionării cu energie și ale comunicațiilor, presiuni asupra serviciilor esențiale și perturbări ale coridoarelor de transport. Autoritățile testează, de asemenea, înregistrarea persoanelor evacuate, utilizarea rutelor alternative și separarea traficului civil de cel militar.
Elementul geografic decisiv îl reprezintă Coridorul Suwałki, fâșia îngustă de teritoriu dintre Polonia și Lituania care separă exclava rusă Kaliningrad de Belarus. Este singura legătură terestră între statele baltice și restul Alianței Atlantice. În cazul unui conflict, întăririle destinate Lituaniei, Letoniei și Estoniei ar trebui să treacă prin acest coridor. Totuși, același spațiu ar putea fi traversat și de mii de familii, mașini, autobuze, ambulanțe și vehicule de urgență care se îndreaptă spre sud.
Un drum aglomerat cu vehicule civile nu poate fi folosit fără restricții de către un convoi militar. Un pod avariat, un depozit de combustibil care se epuizează sau un sistem de comunicații defect pot întârzia o evacuare la fel de eficient cum pot încetini sosirea forțelor aliate. Chiar și un val de informații false, răspândite în mod deliberat pentru a provoca o fugă prematură și dezorganizată, ar putea avea consecințe militare fără ca măcar un foc de armă să fie tras.
Din acest motiv, Lituania a stabilit că rutele de evacuare trebuie coordonate cu forțele armate, poliția și comandanții militari teritoriali. Planul național aprobat în iulie pornește de la premisa că aproximativ 75% din populație s-ar putea evacua pe cont propriu, lăsând autoritățile locale să se ocupe de cei care nu dispun de mijloace de transport proprii și de grupurile cele mai vulnerabile. Este o ipoteză realistă, dar și o problemă de coordonare de proporții. Deplasarea spontană a sute de mii de oameni nu poate fi lăsată pur și simplu la voia improvizației individuale.
Pregătirea unei evacuări nu înseamnă acceptarea faptului că războiul este inevitabil, nici resemnarea în fața abandonării teritoriului național. Înseamnă a împiedica panica să devină o armă în mâinile adversarului. O societate care înțelege procedurile, are acces la informații fiabile și știe unde să se îndrepte este mai puțin vulnerabilă la intimidare. Familiile se pot proteja fără a paraliza răspunsul militar, în timp ce statul își păstrează capacitatea de a stabili priorități și de a menține funcționarea serviciilor esențiale.
Acest aspect face acum parte din strategia de descurajare. Noile cerințe de bază ale NATO privind reziliența, publicate pe 15 septembrie, solicită aliaților să integreze mai strâns planificarea civilă și cea militară. Nevoile concurente ale forțelor naționale, ale întăririlor aliate, ale întreprinderilor și ale populației civile trebuie conciliate înainte ca o criză să complice luarea oricărei decizii. Unitățile de luptă nu sunt suficiente dacă căile ferate, porturile, rețelele electrice și administrațiile publice nu pot susține desfășurarea acestora.
Uniunea Europeană joacă un rol important, cu condiția ca acest rol să fie definit corect. Comisia și-a stabilit obiectivul de a crea, până în 2027, un spațiu de mobilitate militară la nivelul UE, cu norme mai armonizate și o rețea de rute terestre, maritime și aeriene care să poată fi utilizate rapid. Strategia sa privind Uniunea pregătirii recunoaște, de asemenea, necesitatea investițiilor cu dublă utilizare, a cooperării civil-militare și a unei mai bune pregătiri a populației.
Bruxellesul poate finanța poduri capabile să suporte echipamente militare grele, poate elimina obstacolele de natură normativă la frontierele naționale, poate îmbunătăți legăturile feroviare și poate promova interoperabilitatea între sistemele de urgență. Nu poate însă înlocui cunoașterea teritoriului, responsabilitatea autorităților naționale și locale sau contribuția organizațiilor societății civile. Modelul care se conturează între Polonia și Lituania nu este cel al unui comandament abstract și centralizat. Este vorba despre două state suverane care pregătesc un răspuns practic la un risc comun.
Lecția se aplică întregii Europe, nu doar statelor baltice. Apărarea continentului depinde de o rețea care pornește din porturile din vest și sud, traversează căile ferate, autostrăzile și nodurile logistice și ajunge până la frontiera de est. O vulnerabilitate în orice punct al acestui lanț poate submina capacitatea de reacție a întregii Alianțe.
Coridorul Suwałki este adesea reprezentat pe hărțile militare ca un punct strategic de trecere care trebuie apărat. Acum ar trebui să fie privit și ca un test al capacității statului de a-și proteja cetățenii în timp ce luptă pentru a-și menține teritoriul liber. Drumul care traversează Suwałki trebuie să permită forțelor aliate să intre, fără a împiedica plecarea civililor cei mai expuși. Dacă Europa dorește ca forța sa de descurajare să fie credibilă, trebuie să demonstreze că poate gestiona ambele direcții.