Subscribe
Suedia a fost considerată de mult timp una dintre cele mai progresiste țări din lume. Chiar și partidele tradițional conservatoare — Moderații și Creștin-Democrații — au renunțat în cele din urmă la conservatorism, începând cu anii 1990, pentru a deveni, în schimb, liberali progresisti.
Marxiștii — social-democrații și foștii comuniști — ar putea atunci să-și unească forțele cu liberalii din diverse partide de dreapta pentru a milita în favoarea unei egalități de gen și mai mari într-o țară care se număra deja printre cele mai egalitare din lume, precum și pentru o imigrație sporită într-una dintre cele mai multiculturale societăți din Occident.
Cu toate acestea, o reacție negativă era inevitabilă. Un partid mic, fondat inițial de tineri critici față de imigrație — Democrații Suedezi — a devenit din ce în ce mai puternic în primul deceniu al anilor 2000. Când partidul a intrat în parlamentul suedez în 2010 și a simțit nevoia să-și extindă profilul, liderii săi au ales să-și redefiniească orientarea ideologică, trecând de la „naționalism” la „conservatorism social”.
Astfel, Democrații Suedezi au ajuns la o concluzie incontestabilă: Suedia nu se poate baza exclusiv pe progresism, deschidere, gândire critică față de norme, marxism și liberalism. Suedia are nevoie și de bun simț, tradiție, autoritate solidă, imigrație controlată, o apărare stabilă și o viziune rațională asupra genului și a diferențelor de gen.
Celelalte partide au fost nevoite să se adapteze. Acest lucru s-a întâmplat nu doar pentru că Partidul Democrat Suedez, de orientare conservatoare, câștiga teren, ci și pentru că vânturile ideologice din societatea suedeză — și din întreaga lume — se schimbau. Partidele conservatoare și naționaliste de dreapta au început să câștige teren în toată Europa, iar Donald Trump a fost ales președinte al Statelor Unite.
Însă întrebarea este, probabil, cât de conservatori sunt, de fapt, alegătorii suedezi care susțin Partidul Democraților Suedezi. Nu există studii sau date statistice care să indice că acești alegători ar fi mai religioși decât ceilalți, nici că ar avea mai multe șanse să mențină căsătorii durabile sau să dețină cunoștințe mai vaste despre istoria și cultura suedeză decât ceilalți suedezi.
Pe baza experienței personale, pot observa, de asemenea, că suedezii care votează cu Partidul Democraților Suedezi nu duc neapărat un stil de viață mai conservator decât ceilalți suedezi.
În context internațional, suedezii nu sunt un popor conservator. Pe harta culturală globală realizată de World Values Survey, Suedia se află în colțul din dreapta sus. Europa protestantă reprezintă sfera culturală situată cel mai departe în partea dreaptă sus, iar dintre țările din această categorie, Suedia este cea care a avansat cel mai mult atât în ceea ce privește gândirea seculară, cât și individualismul.
Cu toate acestea, „Democrații Suedezi” sunt un partid conservator și au reușit să atragă și alții într-o schimbare către conservatorism în cadrul societății suedeze.
După cum știm, totul poate fi privit dintr-o perspectivă relativă. Poate că „conservatorismul” din Suedia — și din țările comparabile din UE — se referă în mare măsură la faptul că oamenii se opun progresismului extrem.
Ceea ce am observat în ultimul deceniu nu este, probabil, atât o schimbare reală către o dreaptă conservatoare — axată pe familie, tradiție și naționalism — cât o îndepărtare de o stânga radicală care a ajuns într-un impas. Desigur, alegătorii se îndreaptă spre dreapta, dar ar fi o greșeală să presupunem că au devenit deosebit de religioși sau mai hotărâți să rămână căsătoriți.
Este adevărat că, de ceva vreme, cercetătorii susțin că tinerii din Suedia și din Europa devin din ce în ce mai conservatori. Totuși, această tendință se aplică în primul rând tinerilor, nu populației în ansamblu. Deși există într-adevăr o anumită tendință conservatoare în rândul tinerilor, se observă, în același timp, un val de sentimente de stânga în societate, în special în rândul tinerelor femei. În plus, în cadrul alegerilor parlamentare desfășurate în Suedia pe 13 septembrie, cele patru partide de dreapta și-au pierdut majoritatea parlamentară în favoarea partidelor de stânga.
Astfel, noul conservatorism din Suedia este, probabil, în mare măsură, un conservatorism al „bunului simț” — o abordare echilibrată, de mijloc. Alegătorii doresc o politică rezonabilă în materie de migrație și o politică climatică echilibrată. Ei doresc să se îndepărteze de deceniile de gândire progresistă din domeniul justiției penale și al educației. De asemenea, mulți alegători sunt sătui de ideile privind genul și identitatea de gen care par detașate de realitate.
Este posibil ca motivul pentru care Partidul Democraților Suedezi a pierdut trei puncte procentuale la alegerile din septembrie să fie faptul că și alte partide au ajuns la concluzia că Suedia are nevoie de mai mult echilibru și bun simț și de mai puține experimente sociale de stânga. Se poate spune, așadar, că tendințele politice se îndreaptă într-o direcție conservatoare. Dar, probabil că suedezii nu sunt, până la urmă, chiar atât de conservatori.