Subscribe
Adăugarea propusă a 1.646 de persoane și organizații ar intensifica presiunea asupra Moscovei, după un compromis controversat privind restricțiile existente.
Europa pregătește o extindere majoră a sancțiunilor împotriva Rusiei, încercând să demonstreze că sprijinul său pentru Ucraina poate rezista atât negocierilor interne, cât și incertitudinii privind poziția Washingtonului. Măsurile propuse ar adăuga 1.646 de persoane și organizații pe listele de sancțiuni ale UE, rețeaua industrial-militară a Rusiei reprezentând cea mai mare parte a noilor ținte.
Se preconizează că miniștrii de externe ai UE, reuniți la Luxemburg pe 12 octombrie, vor aproba aceste adăugiri. Șefa politicii externe, Kaja Kallas, a descris decizia planificată drept cea mai amplă extindere a listelor de sancțiuni împotriva mașinii de război rusești de la începutul invaziei. Ambasadorii celor 27 de state membre ale Uniunii au finalizat acordul la Bruxelles miercurea trecută.
Amploarea acestei inițiative are importanță atât din punct de vedere politic, cât și numeric. În urma schimbării de poziție a lui Donald Trump, inițiativa prezintă Europa ca fiind dispusă să intensifice presiunea asupra Moscovei. De asemenea, ea reprezintă o dovadă vizibilă a consensului atins în urma unor negocieri dificile privind reînnoirea sancțiunilor existente.
Majoritatea desemnărilor propuse vizează persoane acuzate că au sprijinit invazia Rusiei în Ucraina. Lista cuprinde 743 de persoane și 826 de entități, precum și 77 de parlamentari care au candidat din partea Rusiei în teritoriile ucrainene ocupate, cu ocazia alegerilor pentru Duma de Stat din luna septembrie.
Includerea acestor politicieni extinde sfera de aplicare a pachetului dincolo de sprijinul industrial acordat războiului. Acesta vizează eforturile Moscovei de a impune instituții politice rusești pe teritoriile ocupate. Alegerile au fost descrise ca fiind voturi ilegale și de fațadă, locuitorii ucraineni fiind obligați să participe sub supravegherea soldaților înarmați.
Împreună, aceste categorii ridică numărul adăugirilor propuse la 1.646. Pentru guvernele europene, pachetul leagă presiunea exercitată asupra mecanismelor care susțin invazia de responsabilitatea pentru acțiunile politice întreprinse în condiții de ocupație.
Marco Simoni, director al Istituto Affari Internazionali și profesor de economie politică europeană la Universitatea Luiss Guido Carli, consideră că această inițiativă reprezintă în primul rând o declarație de coeziune europeană. În opinia sa, adăugarea a peste 1.600 de nume dintr-o singură dată transmite un semnal puternic, lista existentă fiind extinsă cu mai mult de jumătate.
Acest mesaj, susține el, este deosebit de necesar în acest moment. Europa trebuie să-și reafirme angajamentul comun față de protejarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale ale omului, care sunt încălcate zilnic în Ucraina. Prin urmare, importanța celui de-al douăzeci și doilea pachet de sancțiuni propus depășește sfera persoanelor și organizațiilor vizate de acesta.
Acordul vine în urma unui compromis controversat la care s-a ajuns la sfârșitul lunii septembrie. Doi oligarhi apropiați de Vladimir Putin, Alisher Usmanov și Mikhail Fridman, au fost scoși de pe lista sancțiunilor în urma presiunilor exercitate de Slovacia, Franța și Luxemburg, justificarea invocată fiind interesele naționale imperative.
În același timp, sancțiunile care vizează 2.998 de entități incluse pe listă au fost prelungite până la 22 septembrie 2029. Aceasta a reprezentat o abatere substanțială de la perioada obișnuită de reînnoire de șase luni, restricțiile fiind astfel aplicate pe o perioadă mult mai lungă.
Eliminarea a două nume importante ar putea fi interpretată ca o dovadă a existenței unor priorități naționale concurente. Simoni respinge însă interpretarea conform căreia acest lucru ar fi dezvăluit o slăbiciune sau o fractură în poziția Europei față de Moscova.
El consideră această concesie limitată drept un exemplu de flexibilitate în cadrul unui sistem politic puternic. Acordul ulterior privind un set mult mai amplu de adăugiri, încheiat la puțin mai mult de două săptămâni după aceea, îi susține punctul de vedere conform căruia compromisul nu trebuie neapărat să slăbească hotărârea colectivă.
Argumentul său face distincția între negocierea democratică și rigiditatea autoritară. Pentru Simoni, capacitatea de a accepta o excepție limitată, păstrând în același timp o politică comună mai amplă, demonstrează putere; inflexibilitatea, dimpotrivă, poate ascunde fragilitatea instituțională.
Testul imediat constă în a vedea dacă miniștrii vor transforma acordul ambasadorilor într-o aprobare oficială. Până atunci, pachetul rămâne o propunere convenită care așteaptă să fie adoptată, și nu o decizie definitivă.
Impactul său practic va depinde de cât de eficient vor reuși aceste măsuri să-i limiteze pe cei care susțin efortul de război continuu al Rusiei.
Dacă va fi aprobată, această extindere ar oferi UE un nou instrument substanțial de presiune și un mesaj politic reînnoit. În urma unui compromis controversat, Europa și-ar prezenta răspunsul față de Moscova prin intermediul unei liste mai ample de sancțiuni, al prelungirii duratei restricțiilor existente și al unei reafirmări publice a solidarității cu Ucraina.
Alessandro Fiorentino