Majoritatea de dreapta din UE, modelul Meloni cucerește Bruxelles-ul

Pentru prima dată de la fondarea Uniunii, în Parlamentul European se conturează o adevărată majoritate de dreapta – cel puțin în câteva dosare-cheie: Partidul Popular European (PPE), Conservatorii și Reformiștii (ECR, grupul Giorgiei Meloni), Patrioții pentru Europa și Europa Națiunilor Suverane. Aceasta este configurația care, după cum a relatat Euronews, a făcut posibilă aprobarea pachetului „Omnibus I” privind durabilitatea corporativă și due diligence, marcând o schimbare a centrului de greutate politică al Parlamentului.

În Italia, mulți au numit-o deja „majoritatea Giorgia„, dată fiind asemănarea clară cu structura care susține guvernul Meloni de la Roma. Și pentru Carlo Fidanza, șeful delegației Fratelli d’Italia la Strasbourg, este exact ceea ce este: „Am promis că vom lucra pentru a construi o majoritate de centru-dreapta […]. Este modelul Meloni, cu alte cuvinte majoritatea Giorgia reprodusă la nivel european”, a explicat el într-un interviu pentru Il Giornale.

De la „majoritatea Ursula” la „majoritatea Giorgia”

De-a lungul ultimei legislaturi, motorul Parlamentului European a fost o majoritate centristă: PPE, socialiștii (S&D) și liberalii din Renew, cu sprijinul ocazional al Verzilor. Această coaliție a sprijinit Comisia von der Leyen și Green Deal-ul său.

Cu toate acestea, alegerile europene din 2024 au remodelat harta: conservatorii și suveraniștii au avansat, socialiștii au luptat, iar verzii au scăzut. În acest context, presupusa „linie roșie” care trebuia să separe PPE de dreapta mai radicală a devenit din ce în ce mai neclară.

Punctul de cotitură decisiv a avut loc la jumătatea lunii noiembrie: cu privire la pachetul de revizuire a normelor ESG, alianța tradițională PPE-S&D-Renew s-a divizat. O parte a stângii a considerat compromisul prea favorabil mediului de afaceri; mulți liberali au ezitat. Pentru a evita pierderea dosarului, PPE a ales o altă cale: să caute numere pe dreapta.

Astfel, în practică, a apărut o nouă majoritate: PPE, ECR, Patrioții și ENS, cu sprijinul unor membri neafiliați. Aceasta nu este formalizată într-un acord politic stabil, dar a demonstrat că poate lucra la dosarele „corecte”.

Cazul Omnibus I: primul test real

„Omnibus I” este primul test concret al acestei majorități. Pachetul intervine asupra a doi piloni ai reglementării UE privind durabilitatea întreprinderilor:

• CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive), și anume obligațiile de raportare ESG;
• Directiva CSDDD (Corporate Sustainability Due Diligence Directive), care impune întreprinderilor să monitorizeze drepturile omului și standardele de mediu de-a lungul lanțurilor valorice globale.

Abordarea aprobată la Strasbourg restrânge semnificativ domeniul de aplicare:

• raportarea privind durabilitatea este limitată la întreprinderile foarte mari, cu praguri ridicate pentru cifra de afaceri și numărul de angajați;
• obligațiile de due diligence sunt ușurate și limitate la giganții multinaționali, excluzând marea majoritate a întreprinderilor europene;
• obligația de a elabora un plan detaliat de tranziție climatică este redusă.

Pentru grupurile de stânga, acest lucru înseamnă desființarea legislației privind mediul și drepturile omului; pentru noua majoritate de dreapta, este mai degrabă un act de realism: mai puțină birocrație, mai multă competitivitate și sfârșitul normelor considerate dezechilibrate în comparație cu concurenții americani și chinezi.

În această privință, Fidanza lansează un avertisment: „M-aș fi așteptat la mai mult curaj din partea PPE cu privire la Legea privind clima […] Nu mai avem timp de pierdut dacă vrem să evităm deșertificarea industrială a Europei”. Este o replică care leagă criticile la adresa noului obiectiv 2040 de reducere a emisiilor cu 90 % și cererea de a repune în centrul atenției apărarea producției europene.

Precedentele: Venezuela, defrișări, ONG-uri

Omnibus I nu a apărut din senin. Deja în legislatura precedentă, a apărut un embrion de „majoritate venezueleană”: PPE, ECR și dreapta s-au unit în recunoașterea liderului opoziției Edmundo González ca președinte legitim al Venezuelei, în opoziție față de regimul Maduro. A fost un vot politic, simbolic, dar semnalul a fost clar.

La fel de semnificativă a fost și lupta pentru legea UE privind defrișările: în acest dosar, frontul de dreapta al PPE a încercat să amâne și să dilueze obligațiile impuse fermierilor și companiilor forestiere, considerate excesive și dăunătoare pentru competitivitatea europeană.

În cele din urmă, în ceea ce privește deciziile mai „interne” – de la Premiul Saharov la grupurile de lucru privind finanțarea ONG-urilor și normele privind transparența în relațiile cu grupurile de interese – centrul s-a fragmentat deja de mai multe ori, forțând PPE să privească spre dreapta pentru a evita înfrângerile în plen.

Green Deal sub revizuire: Interzicerea automobilelor în 2035 și resetarea politicii climatice

Bătălia decisivă se va purta acum asupra viitorului Green Deal. Un punct sensibil simbolic este regulamentul care interzice vânzarea de mașini pe benzină și diesel începând cu 2035. Pentru ECR, Patrioți și o parte substanțială a PPE, acest termen trebuie revizuit: aceștia solicită neutralitate tehnologică, spațiu pentru biocombustibili și combustibili electronici și o traiectorie mai graduală pentru a nu paraliza industria auto europeană.

Fidanza anunță ciocnirea în avans: „La 10 decembrie, Comisia Europeană va prezenta revizuirea regulamentului care interzice mașinile diesel și pe benzină începând cu 2035. Ne-am opus întotdeauna soluției complet electrice și am susținut neutralitatea tehnologică […]. Dacă vom câștiga această bătălie, vom salva motorul cu combustie, IMM-urile din lanțul de aprovizionare și zeci de mii de locuri de muncă.”

Este probabil ca aceeași logică să fie aplicată și altor părți ale Green Deal: noi simplificări ale normelor ESG, obligații mai ușoare pentru IMM-uri, revizuirea etapelor intermediare de reducere a emisiilor. Ori de câte ori se pune problema relaxării presiunii de reglementare, majoritatea de dreapta va avea numărul necesar pentru a se impune – în cazul în care PPE decide să se folosească de aceasta.

Migrația, țările sigure și returnările: următoarea linie de front

Celălalt mare câmp de luptă va fi migrația. Comisia a prezentat noi propuneri privind returnările, gestionarea frontierelor externe și acordurile cu țările terțe „sigure”. Aici, majoritatea centristă nu este deloc garantată: socialiștii, verzii și o parte din Renew se opun oricărei înăspriri.

Pentru dreapta, în schimb, acesta este dosarul perfect pentru a-și consolida axa cu PPE. Fidanza o spune fără menajamente: „Măsuri fundamentale vor ajunge în plen, cum ar fi lista UE a țărilor sigure și regulamentul privind returnările, cu privire la care stânga pro-imigrație este împotriva noastră și singura majoritate posibilă va fi la dreapta.”

Obiectivul declarat este de a construi o politică în domeniul migrației bazată pe acorduri structurale cu țările de origine și de tranzit, pe returnări mai eficiente, pe centre de detenție externe în afara UE și pe o influență mai redusă a ONG-urilor. Aceeași abordare pe care mai multe guverne de centru-dreapta o testează la nivel național este astfel proiectată pe scena europeană.

O Comisie blocată la mijloc

Pentru Ursula von der Leyen, această evoluție este o enigmă. Realeasă datorită voturilor combinate ale PPE, socialiștilor, liberalilor și verzilor, președintele Comisiei a promis să țină PPE departe de extrema dreaptă. Dar când propriul său grup alege să se bazeze pe voturile de dreapta în dosare-cheie – ESG, Green Deal, migrația – granița devine neclară.

Atât timp cât nu apare o majoritate guvernamentală alternativă, Comisia va rămâne în funcție. Cu toate acestea, fiecare dosar important se transformă într-un test de supraviețuire politică: dacă von der Leyen insistă prea mult asupra politicilor și drepturilor ecologice, riscă să se îndepărteze de PPE; dacă acceptă corecțiile impuse de noua majoritate de dreapta, riscă o ruptură cu socialiștii și ecologiștii.

Centrul de greutate se deplasează spre dreapta

Această nouă legislatură europeană nu are o singură majoritate stabilă, ci două posibile coaliții care alternează la putere. Cu toate acestea, în practică, centrul de greutate al Parlamentului se deplasează spre dreapta: Green Deal este revizuit prin prisma competitivității industriale, normele ESG sunt înmuiate, iar politicile de migrație se îndreaptă spre mai mult control și mai multe returnări.

Pentru Italia Giorgiei Meloni, aceasta este o revendicare politică: formula de guvernare de centru-dreapta nu mai este o excepție națională, ci un model care poate fi exportat.

În cuvintele lui Fidanza, ceea ce este necesar acum este „curaj în ceea ce privește verdele și migranții”: dacă „majoritatea Giorgia” se dovedește coerentă și durabilă, Bruxelles-ul ar putea lăsa în urmă sezonul dirigismului verde și ar putea redeschide jocul privind creșterea economică, suveranitatea și securitatea frontierelor Europei.