Subscribe
Roma a fost scena în această săptămână pentru mult mai mult decât o gală comemorativă. Premiile Margaret Thatcher au devenit o declarație politică în sine: o reafirmare a conservatorismului european ca proiect ideologic cu putere, identitate și continuitate istorică. Alegerea capitalei italiene și prezența prim-ministrului Giorgia Meloni nu au fost deloc întâmplătoare.
Organizat de New Direction – fundația Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) – evenimentul a coincis cu centenarul nașterii lui Margaret Thatcher. Ca patron fondator al fundației și figură centrală a conservatorismului modern, moștenirea lui Thatcher a constituit coloana vertebrală intelectuală și simbolică a serii. Totuși, aceasta nu a fost un exercițiu de nostalgie. În schimb, ceremonia a proiectat moștenirea sa asupra dezbaterilor europene de astăzi: suveranitate, identitate, libertate economică și rezistență culturală la un model din ce în ce mai tehnocratic, detașat de societățile naționale.
Thatcher ca referință politică vie
Invocarea lui Margaret Thatcher în 2025 nu este un gest neutru. Ea întruchipează o concepție a puterii politice înrădăcinată în convingere, responsabilitate individuală și primatul națiunii ca loc al procesului decizional democratic. Într-un context european marcat de erodarea suveranității, fragmentarea culturală și epuizarea consensului progresist-liberal, Thatcherismul reapare ca punct de referință intelectual și moral.
Acest mesaj a fost explicitat de Giorgia Meloni în discursul său introductiv. Prim-ministrul italian a susținut că, într-o lume care încearcă să golească societățile de identitate, doar convingerile ferme sunt capabile să reziste presiunii. Remarcile sale au fost primite pe scară largă ca o apărare a conservatorismului nu doar ca ideologie, ci și ca poziție politică: claritate morală, coerență și dorința de a se angaja în confruntări culturale.
Pentru mulți din ecosistemul conservator, Meloni reprezintă acum o traducere contemporană a moștenirii lui Thatcher – conducere puternică, retorică neapologetică și hotărârea de a contesta hegemonia culturală, nu doar puterea instituțională.
O largă constelație conservatoare
Diversitatea câștigătorilor premiilor din acest an a ilustrat amploarea – și ambiția – ecosistemului conservator pe care New Direction încearcă să îl consolideze. Alături de lideri politici precum Meloni și figuri proeminente ale conservatorismului britanic precum Michael Gove, ceremonia a recunoscut intelectuali, actori culturali și lideri civici dintr-o gamă largă de medii.
Filosoful francez Rémi Brague a simbolizat curentul intelectual al conservatorismului european preocupat de fundamentele culturale și spirituale ale continentului. Neal McDonough și Neal Harmon, activi în cinematografie și media, au evidențiat conștientizarea crescândă a faptului că bătăliile politice sunt purtate și în sfera culturală și în cadrul industriilor creative. În același timp, prezența lui Sviatlana Tsikhanouskaya a subliniat dimensiunea internațională a angajamentului conservator față de libertate, democrație și statul de drept.
Luate împreună, aceste profiluri indică un obiectiv strategic clar: construirea unui conservatorism european care se extinde dincolo de politica parlamentară, cuprinzând idei, cultură, activism civic și influență internațională.
Spania și axa reformistă europeană
Participarea deputaților europeni spanioli din partea ECR Diego Solier și Nora Junco a subliniat integrarea din ce în ce mai mare a Spaniei în cadrul acestui spațiu conservator european în continuă evoluție. Ambii deputați europeni au participat, de asemenea, activ la Zilele de studiu ECR din zilele premergătoare galei „Noua direcție” și au prezentat începutul unui ecosistem politic aliniat ECR în Spania, împreună cu o multitudine de organizații ale societății civile care operează în același cadru bazat pe principii.
Declarațiile lor din timpul serii au evidențiat valori precum responsabilitatea, efortul și libertatea ca pietre de temelie ale proiectului european reformist. Într-un moment în care dezbaterea politică spaniolă rămâne puternic influențată de polarizarea internă, cadrul ECR oferă o platformă alternativă pentru proiecția internațională și alinierea ideologică.
Mai mult decât o gală
Premiile Margaret Thatcher nu au fost un eveniment izolat, ci punctul culminant simbolic al unei săptămâni dedicate reflecției strategice. Zilele de studiu ECR au abordat probleme-cheie, inclusiv securitatea, creșterea economică, statul de drept și apărarea identității culturale a Europei. În acest context, ceremonia de decernare a premiilor a servit drept o concluzie narativă – un memento că ideile contează, conducerea lasă o moștenire, iar politica trebuie să fie ancorată în tradiții intelectuale solide.
Pentru câteva zile, Roma a devenit punctul de întâlnire al unei drepte europene care nu se mai definește doar prin opoziție, ci tot mai mult prin capacitatea sa de a propune și de a guverna. Invocând-o pe Thatcher, conservatorismul european nu privește înapoi, ci mai degrabă caută legitimitate istorică pentru a face față unui prezent din ce în ce mai nesigur.
În cele din urmă, seara a confirmat că moștenirea lui Margaret Thatcher rămâne vie – nu ca mit, ci ca instrument politic. Iar pentru o parte semnificativă a Europei, conservatorismul a încetat să mai fie doar defensiv și a devenit din nou constructiv și asertiv. Nu revoluționar, ci reparator.