Noaptea în care Washington a redesenat harta păcii

Era aproape miezul nopții la Washington când atenția lumii s-a mutat la Casa Albă. În spatele ușilor închise, Donald Trump i-a întâmpinat pe Volodymyr Zelensky și pe șapte lideri europeni pentru un summit convocat pe termen scurt, dar încărcat cu o greutate istorică. Emmanuel Macron, Giorgia Meloni, Keir Starmer, Friedrich Merz, Alexander Stubb, Ursula von der Leyen și Mark Rutte de la NATO s-au așezat în jurul mesei.

Pe ordinea de zi: încetarea focului, garanții de securitate și posibilitatea unei întâlniri trilaterale cu Vladimir Putin. Dar ceea ce a dezvăluit noaptea a depășit cu mult Ucraina. A vorbit despre însăși identitatea Occidentului în secolul XXI – și dacă Europa și America pot redescoperi unitatea care le-a definit cândva.

Trump răspunde la telefon

Momentul care a electrizat sala a venit pe neașteptate. În mijlocul deliberărilor, Trump a făcut o pauză, a pus mâna pe telefon și a sunat la Moscova. Timp de 40 de minute a vorbit direct cu Putin, propunând o bilaterală cu Zelenski, urmată de o trilaterală sub medierea SUA.

Kremlinul a calificat-o ulterior drept „sinceră și constructivă”. Propria evaluare a lui Trump a fost tranșantă: „Știu ce fac. Voi opri războiul. Îl voi duce la bun sfârșit, ca întotdeauna”.

Pentru diplomația americană, aceasta a fost o ruptură. Decenii de coregrafie atentă au cedat locul unui singur gest îndrăzneț. Fie că este vorba de spectacol sau de diplomație, mesajul a fost clar: Statele Unite sunt din nou în centrul eșichierului european.

Momentul lui Meloni

Dacă Trump a furnizat teatrul, Giorgia Meloni a fost cea care a furnizat arhitectura. Prim-ministrul italian a venit cu o propunere atent pregătită: Garanții de tip NATO pentru Ucraina, inspirate de articolul 5 al Alianței. Nu aderarea, ci un scut care obligă capitalele occidentale să se angajeze să vină în apărarea Kievului.

„Dacă vrem să garantăm pacea, trebuie să o facem împreună, uniți”, le-a spus Meloni celor prezenți, amintindu-le că Italia a fost prima care a lansat această idee. Trump, vizibil impresionat, a lăudat-o ca fiind „un mare lider, o inspirație pentru mulți”.

Pentru Italia, a fost o descoperire. Mult timp eclipsată de Franța și Germania, Roma s-a trezit brusc că modelează dezbaterea. Realismul conservator al lui Meloni – pragmatic, axat pe securitate, alergic la excesele retorice – a permis Italiei să depășească cu mult greutatea sa diplomatică tradițională.

Trei teme, o singură urgență

Noaptea s-a învârtit în jurul a trei probleme centrale:

• Încetarea focului. Macron și Merz au insistat asupra faptului că nu se pot purta negocieri în timp ce bombele continuă să cadă. Zelenski a dat din cap, dar a subliniat că problemele teritoriale – Crimeea, Donbas – trebuie să rămână subiecte pentru discuții directe cu Moscova.
• Garanții de securitate. Acesta a fost momentul în care s-au înregistrat progrese reale. O „Coaliție a voinței”, condusă de SUA și susținută de 30 de țări, este acum în curs de elaborare pentru a oferi Ucrainei o umbrelă de protecție. Proiectul italian a devenit baza de lucru, urmând să fie formalizat în termen de zece zile.
• Economia de război. Zelenski a dezvăluit un pachet de 90 de miliarde de dolari: Arme americane finanțate din fonduri europene, plus un acord pentru producerea de drone pe teritoriul ucrainean. Mai mult decât o achiziție, acesta a semnalat o fuziune a industriei de apărare a Ucrainei cu Occidentul.

Alături de acești piloni, tragedia umanitară nu a fost ignorată. Ursula von der Leyen a cerut returnarea copiilor ucraineni deportați în Rusia. „Fiecare copil trebuie să fie adus înapoi la familia sa”, a declarat ea.

Argumentul conservator: Puterea înaintea justiției

Pentru Meloni și Trump, ordinea priorităților a fost clară: mai întâi securitatea, apoi justiția. „Justiția și securitatea merg împreună”, a remarcat Meloni, „dar securitatea trebuie să fie pe primul loc – pentru că fără securitate nu poate exista justiție”.

A fost o formulare conservatoare, mai degrabă pragmatică decât utopică. În timp ce unele voci europene visează la soluționări perfecte, Roma și Washingtonul insistă asupra unor garanții ferme.

De ce contează unitatea

Lecția profundă a nopții a fost una pe care Occidentul s-a străduit să o învețe: unitatea nu este opțională. Ultimii trei ani și jumătate au fost marcați de diviziuni – ezitările Germaniei, inițiativele individuale ale Franței, bătăliile politice interne ale Washingtonului. Fiecare fractură a încurajat Kremlinul.

Cuvintele lui Meloni au fost clare: „Trebuie să explorăm toate soluțiile posibile pentru a garanta pacea, justiția și securitatea națiunilor noastre”.

Pentru prea mult timp, Europa s-a jucat cu „autonomia strategică”, sprijinindu-se în același timp pe puterea de foc americană. Rezultatul a fost ambiguitatea. Reintrarea lui Trump în arena diplomatică pune capăt acestei iluzii. Ori Europa se aliniază ferm cu Washingtonul pentru a asigura securitatea Ucrainei, ori riscă să dispară în irelevanță.

Ecouri ale istoriei

Reuniunea la nivel înalt a readus în minte puncte de cotitură anterioare. Reykjavik, 1986, când dialogul direct dintre Reagan și Gorbaciov a deschis calea către încheierea Războiului Rece. Poate că apelul telefonic al lui Trump către Putin nu a avut aceeași grandoare, dar impulsul a fost similar: îndrăzneală în detrimentul birocrației.

A existat, de asemenea, spiritul Planului Marshall. Atunci, America a mobilizat puterea economică pentru a reconstrui Europa. Astăzi, America are în vedere vaste investiții – militare și industriale – pentru a ancora Ucraina în sistemul occidental. Pachetul de 90 de miliarde de dolari discutat la Washington este embrionul unei astfel de strategii.

Mizele existențiale ale Europei

Pentru europeni, războiul nu este o criză îndepărtată, ci o chestiune de supraviețuire. Macron a vorbit despre oprirea crimelor, Merz despre nevoia de credibilitate, Starmer despre legătura dintre securitatea Ucrainei și cea a Marii Britanii. Sub accentele naționale a existat o teamă comună: dacă Ucraina cade, nicio frontieră europeană nu este cu adevărat sigură.

Acesta este motivul pentru care apelul lui Meloni la unitate a rezonat. Un Occident divizat este un Occident vulnerabil; un Occident unit este el însuși un factor de descurajare.

Calculele lui Putin

La Moscova, Putin a contat mult timp pe oboseala Occidentului. Democrațiile, a pariat el, se vor sătura de război înainte ca Rusia să se epuizeze singură. Summitul de la Washington complică acest calcul. O garanție de securitate occidentală credibilă pentru Ucraina l-ar forța într-o dilemă: să negocieze serios sau să se confrunte cu o alianță consolidată.

Poate că acesta este motivul pentru care Kremlinul a descris apelul lui Trump drept „constructiv”. Este posibil ca vântul să se schimbe.

Momentul conservator al Americii

Privit dintr-o perspectivă conservatoare, pariul de la miezul nopții al Washingtonului a subliniat un principiu atemporal: pacea necesită putere. Realismul lui Trump – potrivit căruia Ucraina ar putea să nu adere curând la NATO, dar trebuie totuși protejată – este prudență, nu slăbiciune. Impulsul lui Meloni pentru angajamente de tip NATO este descurajare, nu escaladare.

Împreună, ele schițează o viziune de politică externă înrădăcinată în realism, solidaritate și responsabilitate națională. Este un contrast cu idealismul progresist de o parte și cu retragerea izolaționistă de cealaltă parte. Și ar putea oferi cadrul pentru a pune capăt celui mai sângeros război din Europa din ultimele decenii.

Războiul nu așteaptă

În timp ce liderii discutau la Washington, rachete și drone au lovit Kremenchuk și Harkov. Sirenele de raid aerian au răsunat în toată Ucraina. Brutalitatea războiului a fost un memento: pacea nu este un lux, ci o necesitate urgentă.

Spre august

Următoarea etapă ar putea veni mai devreme decât se aștepta. Discuțiile sunt în curs de desfășurare pentru a organiza o întâlnire directă între Putin și Zelensky înainte de sfârșitul lunii august. Dacă se va întâmpla, aceasta va avea rădăcini în noaptea în care Trump a pus mâna pe telefon, Meloni a stabilit un plan, iar Europa a redescoperit greutatea unității.

O noapte de neuitat

Ceea ce s-a întâmplat la Washington poate că nu va pune capăt războiului mâine. Dar a schimbat atmosfera: a făcut ca pacea să poată fi gândită din nou. A reamintit Occidentului de forța sa atunci când este unit și a forțat Moscova să recalculeze. Dacă istoria este scrisă prin momente decisive, acest joc de noroc de la miezul nopții ar putea fi unul dintre ele – o noapte în care America și Europa, conduse de o claritate conservatoare, au redesenat harta păcii.

Dincolo de simbolism, summitul a lăsat și o foaie de parcurs. În câteva zile, oficialii vor pune la punct cadrul pentru garanțiile de securitate; în câteva săptămâni, Trump își propune să îi aducă față în față pe Putin și Zelensky. Iar în câteva luni, Occidentul trebuie să demonstreze că poate transforma promisiunile în angajamente durabile. Această succesiune de termene limită face ca acest lucru să fie mai mult decât un spectacol diplomatic – face ca întâlnirea de la miezul nopții de la Washington să fie balamaua pe care se poate învârti viitorul Europei.