Subscribe
Roma se alătură Franței, Spaniei, Țărilor de Jos și Lituaniei în solicitarea unor protecții mai puternice împotriva concurenței neloiale, poziționând Italia ca una dintre vocile principale în dezbaterea privind relansarea industrială a Europei
Uniunea Europeană intră într-o nouă etapă a relațiilor sale economice cu China, iar Italia se profilează ca unul dintre principalii susținători ai unei strategii industriale europene mai ferme. Alături de Franța, Spania, Lituania și Țările de Jos, guvernul italian a solicitat în mod oficial Bruxelles-ului să consolideze instrumentele utilizate pentru a proteja piața unică a UE de concurența neloială, coerciția economică și practicile comerciale agresive.
Inițiativa reflectă o schimbare mai amplă care are loc în întreaga Europă. Timp de mai mulți ani, multe state membre ale UE au abordat comerțul cu China cu prudență, încercând să echilibreze cooperarea economică cu preocupările crescânde privind dependența industrială. Astăzi, însă, deficitele comerciale în creștere, închiderea fabricilor și temerile legate de dezindustrializare împing mai multe capitale europene către o abordare mai dură și mai strategică.
Potrivit propunerii de șapte pagini difuzate la Bruxelles, unii dintre principalii parteneri comerciali ai UE abandonează tot mai mult principiile comerțului multilateral prin introducerea de noi bariere sau prin crearea unei supracapacități industriale structurale. Documentul subliniază modul în care industria europeană a pierdut aproximativ un milion de locuri de muncă între 2019 și 2025, o tendință care a alarmat profund factorii de decizie politică.
Rolul Italiei în această dezbatere este deosebit de important. În calitate de a doua putere manufacturieră a Europei după Germania, țara are un interes direct în protejarea sectoarelor industriale strategice, de la componente auto și utilaje la oțel, produse chimice și producție avansată. Roma a apărat mult timp importanța menținerii unei baze industriale puternice, susținând că Europa nu își poate permite să devină excesiv de dependentă de lanțurile de producție externe, în special în sectoarele sensibile din punct de vedere strategic.
Sprijinul guvernului italian pentru consolidarea apărării comerciale a UE reflectă, de asemenea, preocupările tot mai mari cu privire la impactul exporturilor chinezești cu costuri reduse asupra producătorilor europeni. Supracapacitatea industrială chineză – în special în sectoare precum vehiculele electrice, panourile solare, bateriile și oțelul – a generat o presiune intensă asupra companiilor europene care se luptă deja cu prețurile ridicate ale energiei și cu reglementări de mediu mai stricte.
Prin urmare, cele cinci țări solicită Comisiei Europene să își consolideze capacitatea de a investiga practicile comerciale neloiale mai rapid și mai eficient. Una dintre propuneri implică extinderea personalului dedicat monitorizării cazurilor de protecționism și de denaturare a pieței. O alta ar permite UE să lanseze mai multe investigații sectoriale în timpul crizelor industriale.
Documentul pledează, de asemenea, pentru o utilizare mai largă a măsurilor de salvgardare alături de tarifele antidumping tradiționale. Aceste măsuri de salvgardare ar putea fi aplicate temporar, dar pentru perioade mai lungi, oferind industriilor europene mai mult timp pentru a se adapta și a concura echitabil.
Pentru Italia, această abordare nu este un simplu protecționism defensiv. Mai degrabă, susținătorii acesteia susțin că este o încercare de a restabili concurența loială în cadrul unui sistem comercial global care a devenit din ce în ce mai dezechilibrat. Oficialii italieni și grupurile industriale susțin că întreprinderile europene sunt adesea obligate să respecte standarde mai stricte în materie de muncă, mediu și reglementare, în timp ce concurează cu importuri produse în condiții foarte diferite.
Unul dintre cele mai tehnice, dar importante aspecte ale propunerii se referă la normele menite să împiedice companiile să eludeze tarifele UE. Conform documentului, unele țări terțe utilizează metode din ce în ce mai sofisticate pentru a evita taxele europene prin modificarea ușoară a proceselor de asamblare sau redirecționarea componentelor prin piețe terțe.
Pentru a contracara această situație, cele cinci țări propun creșterea pragului pentru cerințele privind valoarea adăugată locală de la 25 % la 40 % și scăderea proporției acceptabile de componente originare din țările vizate de la 60 % la 50 %. Aceste ajustări pot părea foarte tehnice, dar ar putea consolida semnificativ capacitatea UE de a preveni evaziunea tarifară.
Sprijinul Italiei pentru aceste măsuri demonstrează o convingere din ce în ce mai mare la Roma că Europa trebuie să combine deschiderea cu realismul strategic. Actualul guvern a subliniat în mod repetat importanța suveranității economice, în special după ce recentele crize geopolitice au expus vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare globale.
Inițiativa este, de asemenea, importantă din punct de vedere politic, deoarece include Țările de Jos, în mod tradițional una dintre economiile europene cele mai liberale și orientate spre liberul schimb. Participarea Olandei semnalează faptul că preocupările privind concurența neloială și declinul industrial nu se mai limitează la țările din sudul Europei sau la modelul istoric intervenționist al Franței.
Atenția se îndreaptă acum spre Germania, a cărei economie întreține legături extinse cu China și care a adoptat adesea o abordare mai prudentă în ceea ce privește tensiunile comerciale cu Beijingul. Reacția Berlinului s-ar putea dovedi decisivă pentru a determina dacă UE va adopta în cele din urmă o strategie de apărare industrială mai solidă.
Între timp, datele economice întăresc urgența dezbaterii. Deficitul comercial de bunuri al UE cu China a ajuns la aproape 360 de miliarde EUR în 2025, marcând o nouă creștere anuală. În termeni de volum, dezechilibrul a crescut dramatic de la 44,8 milioane de tone în 2024 la 58,1 milioane de tone în 2025, subliniind amploarea dependenței tot mai mari a Europei de importurile din China.
Prin urmare, pentru Italia, provocarea nu este doar economică, ci și strategică. Protejarea industriei europene este considerată din ce în ce mai mult ca fiind esențială pentru menținerea locurilor de muncă, a inovării și a independenței tehnologice. Decizia Romei de a se afla în fruntea acestei dezbateri sugerează că Italia intenționează să joace un rol central în conturarea unui model economic european mai rezistent și mai competitiv în anii următori. 2015-2025, il deficit commerciale della Ue nei confronti della Cina è aumentato di oltre cinque volte (5,2 volte) in volume, mentre è più che raddoppiato in valore (2,4 volte).
Alessandro Fiorentino