Subscribe
Plafonul tarifar de 15% și achizițiile masive de energie ale UE din SUA au ca scop dezamorsarea tensiunilor, însă acordul stârnește controverse politice în Europa
Într-un anunț istoric făcut din Scoția, președintele american Donald Trump și președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen au dezvăluit un acord comercial transatlantic radical, menit să prevină escaladarea unui război comercial între cele mai mari două economii ale lumii. Pactul introduce un plafon tarifar de 15% pentru majoritatea exporturilor UE către SUA, împiedică intrarea în vigoare a taxelor de 30% amenințate și include un angajament major din partea Uniunii Europene de a cumpăra energie americană în valoare de 750 de miliarde de dolari în următorii trei ani. În plus, UE a promis investiții de 600 de miliarde de dolari în Statele Unite.
„Acesta este un acord comercial între cele mai mari două economii din lume”, a declarat Trump, caracterizând acordul drept o victorie semnificativă. „UE va cumpăra energie în valoare de 750 de miliarde de dolari. Este fantastic. Și 600 de miliarde de dolari în noi investiții în SUA – acest lucru este foarte important.”
Evitarea unui război comercial
Acordul vine după luni de negocieri intense care au pornit de la poziții profund opuse. Tensiunile au crescut în urma amenințării SUA de a impune tarife de 30% pentru o gamă largă de exporturi ale UE. Limita de 15% convenită recent include acum sectoare-cheie precum automobilele, semiconductorii și produsele farmaceutice – domenii esențiale pentru economia europeană.
Președintele von der Leyen a recunoscut dificultatea discuțiilor, dar a subliniat importanța rezultatului. „Acest acord aduce certitudine în vremuri incerte. El oferă stabilitate și previzibilitate cetățenilor și întreprinderilor de pe ambele maluri ale Atlanticului”, a declarat ea. Potrivit acesteia, tariful de 15% este acum un plafon uniform care „include totul” și reprezintă „cel mai bun rezultat pe care l-am putut obține”.
Deși acordul introduce unele dispoziții cu tarif zero pentru anumite industrii – cum ar fi industria aerospațială și anumite microprocesoare – UE evidențiază cadrul mai larg de cooperare și stabilitate. „A fost greu, a fost corect, dar a fost greu”, a recunoscut von der Leyen, descriind procesul de negociere.
Energia ca instrument de negociere
Poate cel mai important element al acordului este angajamentul Uniunii Europene de a cumpăra energie americană în valoare de 750 de miliarde de dolari, inclusiv gaze naturale, petrol și energie regenerabilă. Aceste achiziții vor fi efectuate pe o perioadă de trei ani și reprezintă o aprofundare dramatică a legăturilor energetice dintre SUA și Europa.
Pentru Trump, care a militat mult timp pentru creșterea exporturilor de energie ale SUA, acordul este o validare a strategiei sale de consolidare a dominației energetice a Americii. „Aceasta este o afacere foarte importantă”, a declarat el, subliniind atât dimensiunea, cât și importanța strategică a angajamentelor UE în domeniul energiei.
Investițiile europene suplimentare de 600 de miliarde de dolari în industriile americane vizează consolidarea cooperării pe termen lung, cu accent pe infrastructură, energie curată și producție avansată. Aceste investiții sunt susceptibile de a aduce beneficii locurilor de muncă americane și ar putea fi considerate o victorie diplomatică pentru administrația Trump înaintea unei potențiale campanii de realegere.
Reacții divizate în Europa
În Europa, reacțiile politice la acord au fost puternic polarizate. Premierul italian Giorgia Meloni a salutat acordul, numindu-l „un rezultat pozitiv” care contribuie la evitarea unui război comercial în toată regula. Membrii coaliției de guvernare din Italia au lăudat acordul ca fiind un compromis pragmatic care protejează sectoarele-cheie de tarife mai drastice.
Opoziția, cu toate acestea, și-a exprimat indignarea. Elly Schlein, liderul Partidului Democrat, a numit tariful de 15% „devastator” și o concesie care va afecta industriile europene. „Acesta nu este un acord – este o capitulare”, a spus ea. Fostul prim-ministru Giuseppe Conte s-a făcut ecoul criticilor, afirmând că Trump a fost câștigătorul clar și catalogând UE, von der Leyen și Meloni drept perdanții negocierilor.
Aceste critici reflectă preocupări mai largi conform cărora UE ar fi făcut prea multe sacrificii pentru a obține reducerea tarifelor, în special prin acceptarea unor achiziții energetice atât de mari din Statele Unite. Unii se tem că această dependență ar putea compromite obiectivele de tranziție energetică pe termen lung ale Europei sau i-ar putea slăbi influența în viitoarele negocieri comerciale.
Implicații strategice
Dincolo de aspectele politice, acordul are implicații semnificative pentru ordinea economică globală. Acesta marchează o schimbare în relațiile transatlantice către un parteneriat mai tranzacțional și mai axat pe energie. De asemenea, poate servi drept model – sau avertisment – pentru modul în care negocierile geopolitice din era concurenței dintre marile puteri îmbină tot mai mult comerțul, energia și investițiile într-un singur pachet strategic.
Rămâne de văzut dacă acordul oferă stabilitatea și beneficiile economice promise. Deocamdată, însă, SUA și UE au făcut un pas înapoi și au intrat într-o nouă fază de cooperare, susținută de compromisuri și calcule comerciale.
Alessandro Fiorentino