Vara în Italia începe cu scutirea de apă – dar tensiunile climatice rămân

Precipitațiile din luna mai oferă o pauză temporară de la secetă, dar experții avertizează că valul de căldură și problemele structurale legate de apă ar putea reaprinde condițiile de criză

Roma – 17 iunie 2025 – În timp ce lumea sărbătorește Ziua mondială a ONU pentru combaterea deșertificării și a secetei, Italia se află la o răscruce climatică. În ultima lună, în țară au căzut precipitații binevenite, care au atenuat lunile de stres hidric și au oferit o pauză de scurtă durată de la secetă. Dar această perioadă de ușurare este umbrită de o realitate dură: creșterea temperaturilor din timpul verii și vulnerabilitățile de lungă durată amenință să anuleze progresele recente. Datorită unei luni mai neobișnuit de ploioase – în special în regiunile nordice – rezervele de apă ale Italiei și-au revenit. Seceta meteorologică care a afectat o mare parte a țării a dispărut în mare parte. „Putem spune acum că seceta meteorologică – în esență, lipsa precipitațiilor – s-a diminuat pe cea mai mare parte a teritoriului italian”, a anunțat Fondazione CIMA, unul dintre principalele organisme de monitorizare a climei din țară. Datele provin dintr-un efort de monitorizare de zece ani al Lab24, în parteneriat cu Fondazione CIMA, care urmărește umiditatea solului, nivelul stratului de zăpadă și tendințele temperaturii. Ultimele lor rapoarte indică un peisaj hidrologic mai sănătos în timp ce Italia intră în sezonul critic al verii. Provinciile nordice, în special, prezintă o îmbunătățire a saturației solului și a nivelului râurilor.

De la o primăvară răcoroasă la o vară toridă

Cu toate acestea, este posibil ca acest echilibru fragil să fie deja în schimbare. După o lună mai mai răcoroasă decât media – în special în nord -, Italia se confruntă acum cu primul său val de căldură major din vara anului 2025. „Răcirea a fost temporară”, explică Francesco Avanzi, hidrolog și expert în zăpadă în cadrul CIMA. „Acum asistăm la o creștere semnificativă a temperaturilor, iar fără noi precipitații, riscăm să pierdem o mare parte din umiditatea solului pe care am recuperat-o recent”. Previziunile sugerează că acest val de căldură s-ar putea prelungi până la sfârșitul lunii iunie. Se preconizează că impactul va fi deosebit de acut în zonele agricole care încă se refac în urma secetelor din 2023 și 2024. Sistemele de cultivare și rezervele de apă de mică adâncime sunt printre primele care suferă atunci când temperaturile cresc brusc fără precipitații.

Provocări persistente în sud

În ciuda îmbunătățirii la nivel național, condițiile din sud rămân precare. Datele privind umiditatea solului indică persistența condițiilor de secetă în unele părți ale Siciliei și în sudul Italiei continentale. Potrivit ISPRA (Institutul italian pentru protecția și cercetarea mediului), aceste zone critice reflectă „efectele reziduale” ale secetei extreme înregistrate în anii anteriori. Topirea zăpezii, o altă sursă vitală de apă pentru râuri și rezervoare, și-a reluat ritmul obișnuit în iunie, după o scurtă încetinire în mai. Cu toate acestea, pe măsură ce stratul de zăpadă se retrage la altitudini mai mari, contribuția sa la echilibrul hidric al Italiei va scădea. Acest lucru sporește presiunea asupra altor surse – în special asupra apelor subterane și a rezervoarelor artificiale – exact în momentul în care cererea atinge cote maxime.

Dincolo de vreme: Slăbiciuni sistemice

Experții subliniază că aceasta este mai mult decât o poveste meteorologică. Deși precipitațiile din luna mai au contribuit la atenuarea preocupărilor imediate, expunerea pe termen lung a Italiei la secetă are rădăcini adânci. „Riscul nu constă doar în ploaie sau în lipsa ploii”, remarcă Avanzi. „Este vorba despre modul în care sistemul ca întreg – rezervoare, infrastructură, guvernanță – poate absorbi și răspunde șocurilor climatice”. Infrastructura de apă a Italiei, în mare parte învechită și subfinanțată, s-a dovedit vulnerabilă la perioadele de secetă prelungite. Sectorul agricol, care consumă peste jumătate din resursele naționale de apă dulce, a avut dificultăți în adaptarea practicilor de irigare la condițiile climatice extreme. Iar orașele rămân expuse penuriei bruște, în special în sud, unde furturile și scurgerile de apă agravează problema.

O prioritate europeană?

În timp ce Danemarca se pregătește să preia președinția rotativă a Consiliului UE în iulie, securitatea apei ar putea primi în sfârșit atenția pe care o merită. Regiunea mediteraneeană este văzută din ce în ce mai mult ca o linie de front în lupta Europei cu instabilitatea climatică. Experiența Italiei – oscilând între inundații și secetă – servește drept avertisment pentru alte state sudice. Prin urmare, Ziua mondială de luptă împotriva deșertificării și secetei nu este doar simbolică, ci și un apel la acțiune. Renunțarea temporară a Italiei la stresul hidric evidențiază atât urgența, cât și oportunitatea de a construi un viitor mai rezilient. Pe măsură ce se desfășoară vara anului 2025, țara rămâne într-un echilibru delicat. Fără precipitații susținute și fără o reformă semnificativă a politicilor, progresele din ultimele săptămâni s-ar putea dovedi la fel de efemere ca o furtună trecătoare.

Alessandro Fiorentino