Cea mai recentă legislație antiteroristă din Irlanda

Cel mai recent efort legislativ al Irlandei în domeniul contraterorismului (Proiectul de lege 2025 privind justiția penală (infracțiuni teroriste) (amendament)) a fost dezbătut recent în Dáil Eireann. Dezbaterea în sine a fost o afacere fascinantă, chiar dacă de multe ori acrimonioasă, cu cei care susțin și cei care se opun proiectului de lege vorbind adesea ca și cum ar fi fost luate în considerare două propuneri legislative foarte diferite.

Din partea guvernului, proiectul de lege a fost prezentat de ministrul justiției, afacerilor interne și migrației, Jim O’Callaghan. Acesta a subliniat foarte clar că scopul declarat al proiectului de lege este de a consolida cadrul de combatere a terorismului din Irlanda prin alinierea acestuia la directivele UE și abordarea amenințărilor moderne, cum ar fi terorismul cibernetic și luptătorii teroriști străini.

Cu toate acestea, pe măsură ce dezbaterea s-a desfășurat în plenul Dáil, a devenit clar că, pentru mulți deputați din opoziție, legislația a estompat granițele dintre consolidarea securității naționale și erodarea libertăților fundamentale, în special a libertății de exprimare.

Ministrul O’Callaghan a descris proiectul de lege ca fiind „un pas înainte semnificativ în asigurarea faptului că cadrul de combatere a terorismului din Irlanda este solid și adecvat scopului în fața amenințărilor teroriste moderne”. Legislația în sine introduce noi infracțiuni, inclusiv călătoria în scop terorist, primirea de pregătire pentru terorism și facilitarea unei astfel de călătorii. De asemenea, redefinește provocarea publică la comiterea de infracțiuni de terorism, incriminând în mod explicit glorificarea terorismului, și clasifică anumite atacuri cibernetice drept acte de terorism atunci când sunt destinate să provoace daune pe scară largă.

Aceste modificări sunt determinate de transpunerea de către Irlanda a Directivei UE din 2017 privind combaterea terorismului (2017/541). Această directivă poate fi situată în mod util în cadrul strategiei mai largi de combatere a terorismului a UE, care a evoluat în mod semnificativ de la începutul anilor 2000, când au existat preocupări sporite cu privire la întoarcerea luptătorilor străini din zone de conflict precum Siria, precum și la sofisticarea crescândă a propagandei teroriste online.

Deși Irlanda a avut o opțiune de neparticipare în temeiul Protocolului 21 la tratatele UE, aceasta și-a semnalat de la bun început intenția de a participa la directivă la scurt timp după adoptarea acesteia.

Cu toate acestea, este larg recunoscut faptul că abordarea UE privind combaterea terorismului nu a fost lipsită de critici interne. Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) și-a exprimat îngrijorarea cu privire la potențialul directivei de a încălca drepturile fundamentale, în special libertatea de exprimare.

În acest sens, FRA a solicitat în mod explicit statelor membre să se asigure că „ar trebui instituite garanții practice și ar trebui furnizate orientări autorităților de investigare, astfel încât activitățile unor profesioniști precum jurnaliștii, cercetătorii sau organizațiile umanitare să nu conducă la implicarea lor în anchete privind terorismul”.

Comisia Europeană însăși a recunoscut dificultățile de a dovedi intenția legislativă și de a asigura aplicarea nediscriminatorie, în special în ceea ce privește extremismul de extremă dreapta. Peste 20 de state membre s-au confruntat cu proceduri privind încălcarea dreptului comunitar pentru că nu au pus în aplicare pe deplin directiva, subliniind natura sa controversată. Deputatul Catherine Connolly a subliniat aceste aspecte, menționând că directiva „a fost introdusă fără respectarea procedurilor esențiale” și este „extrem de problematică”, în special din cauza definițiilor sale vagi și a potențialului de a incrimina protestele legitime.

O’Callaghan a subliniat rolul proiectului de lege în facilitarea participării Irlandei la rețelele UE consolidate de combatere a terorismului, cum ar fi sistemul modernizat de gestionare a cazurilor Eurojust, care facilitează investigațiile transfrontaliere. „Acest lucru va duce în cele din urmă la prevenirea mai multor acte teroriste și la aducerea mai multor teroriști în fața justiției”, a afirmat el.

Susținătorii guvernului, precum deputatul Joe Neville, au susținut că proiectul de lege este un răspuns pragmatic la o lume în schimbare. El a subliniat în special accentul pus pe „protejarea tinerilor, vizând etapele timpurii de radicalizare, permițând gardaí să acționeze proactiv, abordând terorismul cibernetic și reprimând propaganda extremistă”.

De asemenea, el a respins îngrijorările opoziției, susținând că legislația nu vizează „scoaterea din pub-uri a persoanelor care cântă cântece”, ci „creșterea siguranței țării noastre și a străzilor”. Pentru Neville, dispozițiile proiectului de lege, cum ar fi tratarea recrutării minorilor ca factor agravant și incriminarea glorificării online a terorismului, sunt esențiale pentru contracararea amenințărilor secolului XXI, precum terorismul cibernetic și radicalizarea online.

Cea mai controversată dispoziție a proiectului de lege este, probabil, secțiunea 3, care redefinește provocarea publică la comiterea unei infracțiuni de terorism pentru a include „glorificarea (inclusiv prin laudă sau celebrare) unei activități teroriste” atunci când există o „temere rezonabilă” că astfel de acțiuni ar putea conduce la terorism.

Criticii din timpul dezbaterii, inclusiv deputatul de opoziție Matt Carthy, au numit-o „clauza Kneecap”, făcând o paralelă cu urmărirea penală în Regatul Unit a lui Mo Chara din grupul irlandez de rap Kneecap pentru arborarea unui steag Hezbollah în timpul unui spectacol.

Carthy a avertizat că limbajul larg al dispoziției „ar putea conduce la acuzații împotriva activismului politic și a libertății legitime de exprimare”, citând exemple istorice în care comemorarea unor personalități precum Bobby Sands sau Nelson Mandela ar fi putut fi interpretată ca o glorificare a terorismului. „Trebuie să ne întrebăm de ce am dori să includem o astfel de dispoziție în legislația acestui stat, având în vedere că știm că o astfel de dispoziție ar putea fi folosită în mod abuziv”, a susținut el.

Deputatul Paul Murphy a mers poate cel mai departe în criticile sale, numind proiectul de lege „un atac foarte grav la adresa libertății de exprimare și a dreptului oamenilor de a protesta”. Murphy a avertizat că solidaritatea cu grupuri precum Palestine Action, care se confruntă în prezent cu proscrierea în Regatul Unit, ar putea fi incriminată. „Trăim într-o lume cu susul în jos în care cei care încearcă să oprească genocidul sunt urmăriți penal pentru terorism”, a declarat Murphy, subliniind potențialul proiectului de lege de a viza activiștii care se opun acțiunilor statului, cum ar fi operațiunile Israelului în Gaza.

La rândul său, ministrul O’Callaghan a apărat cu fermitate proiectul de lege, în special secțiunea 3, susținând că aceasta este strict adaptată pentru a-i viza doar pe cei care au intenția clară de a incita la terorism. „Cineva nu intră în parametrii acestei infracțiuni decât dacă ceea ce face el sau ea este făcut cu intenția de a incita o persoană să comită activități teroriste”, a insistat el.

Acesta a comparat legislația irlandeză cu Legea privind terorismul din 2000 din Regatul Unit, care permite urmărirea penală pentru simpla trezire a suspiciunii de susținere a unei organizații interzise. O’Callaghan a abordat în mod explicit cazul Kneecap, declarând: „Ceea ce Kneecap este urmărit penal în Regatul Unit nu s-ar întâmpla aici”, deoarece acțiunile formației nu au avut intenția de a incita la terorism.

În mod interesant, dezbaterea a abordat, de asemenea, probleme mai largi de încredere în operațiunile de securitate, deputatul Alan Kelly din partea Partidului Laburist evocând cazul lui Evan Fitzgerald, un tânăr care și-a luat viața în urma unei operațiuni Garda implicând o livrare controlată de arme scoase din uz.

Kelly a pus sub semnul întrebării necesitatea operațiunii și a susținut că au fost prezentate în instanță probe înșelătoare, subminând încrederea justiției. „Nu există circumstanțe legitime în care sistemul judiciar să fie ținut în mod deliberat în întuneric prin probe înșelătoare”, a declarat el, solicitând o anchetă completă. Acest caz a sporit îngrijorările cu privire la potențiala utilizare abuzivă a puterilor extinse în materie de securitate în temeiul noului proiect de lege.

În cele din urmă, cred că se poate spune că proiectul de lege 2025 privind justiția penală (infracțiuni teroriste) (amendament) reflectă încercarea Irlandei de a naviga într-un peisaj de securitate globală complex.

Susținătorii săi îl consideră un instrument vital pentru combaterea amenințărilor în continuă evoluție, de la atacuri cibernetice la luptători străini, asigurându-se astfel că Irlanda rămâne un partener responsabil în eforturile UE de combatere a terorismului. Totuși, temerile opoziției nu sunt lipsite de temei. Limbajul vag al „glorificării” și natura subiectivă a „intenției” suscită îngrijorări legitime cu privire la depășirea limitelor, în special într-un context european în care drepturile de protest sunt din ce în ce mai sub presiune. După cum a avertizat deputatul Mairéad Farrell, „preocuparea mea trebuie să fie întotdeauna ce ar putea face guvernele viitoare”.

Pentru conservatori, proiectul de lege ridică o dilemă clasică: datoria statului de a-și proteja cetățenii versus dreptul individului la libera exprimare. În timp ce asigurările ministrului cu privire la intenție oferă un anumit confort, umbra unor cazuri precum Kneecap și tendința mai largă a UE de incriminare a disidenței impun vigilență. Irlanda trebuie să se asigure că legile sale antiteroriste nu devin un instrument contondent pentru a reduce la tăcere vocile legitime, pentru a nu reflecta autoritarismul pe care încearcă să îl combată.