Valencia ca epicentru al redeșteptării conservatoare a Spaniei

Valencia a devenit punctul central al politicii conservatoare europene între 19 și 22 noiembrie 2025, devenind un centru instituțional temporar pentru dreapta europeană. Pe parcursul a patru zile, orașul a găzduit reuniunea Biroului Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) și, vineri 21, forumul public organizat de New Direction. Concentrarea evenimentelor a transformat Valencia în cel mai important punct de întâlnire pentru mișcarea conservatoare de pe continent de la alegerile europene.

Responsabili politici de rang înalt, analiști și personalități politice din întreaga Europă au călătorit în oraș, alături de un contingent spaniol neobișnuit de mare, format nu numai din deputați europeni în funcție, ci și din foști deputați, funcționari regionali și locali, academicieni conservatori și strategi. Prezența a numeroși actuali și foști reprezentanți atât ai Vox, cât și ai Partidului Popular – unii participând oficial, alții informal – a reflectat în mod vizibil o așteptare mai largă că conservatorismul spaniol se apropie de un moment de reconfigurare. Pentru mulți dintre participanții spanioli, reuniunile au oferit șansa de a lua temperatura politică a familiei conservatoare europene și de a măsura poziția Spaniei în cadrul acesteia într-un moment de fragmentare internă.

Reuniunea Biroului ECR a început cu o examinare detaliată a contextului geopolitic în schimbare al Europei și a presiunilor strategice cu care se confruntă în prezent continentul. Una dintre sesiunile centrale s-a axat pe America Latină, o regiune din ce în ce mai marcată de rivalitatea globală. Analistul venezuelean și fost candidat la președinție Alejandro Peña Esclusa a oferit o analiză structurată a influenței în creștere a Chinei în America Latină, identificând mecanismele prin care Beijingul și-a consolidat prezența în comerț, infrastructură și alianțe politice. Intervenția sa a subliniat faptul că America Latină a devenit o arenă strategică în care inacțiunea europeană riscă să cedeze implicit influența Chinei, consolidând argumentul că UE trebuie să se coordoneze strâns cu Statele Unite dacă dorește să rămână un actor relevant în regiune.

Delegația spaniolă a ECR a jucat un rol deosebit de important pe parcursul deliberărilor Biroului. Eurodeputata Nora Junco a prezentat una dintre cele mai cuprinzătoare evaluări ale săptămânii privind migrația ca instrument de presiune geopolitică. Ea a trasat paralele directe între utilizarea de lungă durată de către Turcia a fluxurilor migratorii pentru a influența Grecia și Cipru și presiunea recurentă a Marocului asupra Spaniei, Insulele Canare servind drept punct principal de vulnerabilitate. Analiza sa a evidențiat instabilitatea structurală a rutei atlantice și incapacitatea politicilor UE existente de a aborda provocările combinate ale controlului frontierelor, coerciției hibride și presiunii umanitare.

Intervenția lui Junco a fost completată de perspective demografice și politice din partea lui Nicolas Pouvreau-Monti, care a subliniat nevoia urgentă de aplicare strictă a legislației europene existente în materie de azil. Eurodeputatul Geadis Geadi a adăugat o prezentare detaliată a contextului din estul Mediteranei, ilustrând măsura în care actorii statali și nestatali utilizează acum în mod sistematic migrația ilegală ca instrument de influență atât în tensiunile regionale, cât și în disputele bilaterale. Împreună, contribuțiile lor au încadrat migrația ca o provocare strategică transregională care necesită o coordonare susținută la nivelul UE.

Colegul deputat european Diego Solier, șeful delegației spaniole la ECR, a atras atenția asupra vulnerabilităților tehnologice și energetice ale Europei, avertizând că viitoarea competitivitate a continentului este amenințată de dependența sa de ecosistemele digitale americane și chineze și de fragilitatea rețelei sale energetice. Solier a susținut că capacitatea Europei de reînnoire industrială este din ce în ce mai limitată de supraîncărcarea reglementărilor și de dependența de lanțul de aprovizionare și a subliniat că suveranitatea tehnologică trebuie să facă parte dintr-o strategie europeană mai amplă care vizează restabilirea rezilienței economice.

Aceste intervenții au contribuit la un consens mai larg în cadrul Biroului: Provocările de securitate ale Europei sunt din ce în ce mai hibride, interconectate și structurale. Abordarea acestora necesită consolidarea protecției frontierelor, consolidarea autonomiei tehnologice și asigurarea faptului că Europa dispune de infrastructura necesară pentru a susține independența politică și economică.

Revendicarea Europei pentru conservatorism

După sesiunile interne ale ECR, New Direction a organizat forumul său de o zi Reclaiming Europe: Apărarea suveranității într-o lume multipolară, vineri, 21 noiembrie. Evenimentul a atras o gamă largă de cercetători, experți în politici, jurnaliști și oficiali de partid, reprezentând o secțiune transversală largă a ecosistemului conservator al continentului. Nicola Procaccini a deschis forumul invocând misiunea fundamentală a New Direction – înrădăcinată în moștenirea intelectuală a lui Margaret Thatcher – și a subliniat nevoia de claritate strategică pe fondul perturbărilor geopolitice.

Prima sesiune a abordat intersecția dintre migrație, demografie și sustenabilitatea statului bunăstării. Analistul Alejandro Macarrón a prezentat proiecții demografice care arată un declin profund și prelungit al populației europene în vârstă de muncă. Acesta a susținut că politica în domeniul migrației nu mai poate fi detașată de aritmetica demografică sau de realitățile fiscale ale societăților în curs de îmbătrânire. Nicolas Pouvreau-Monti, co-fondator și director al „Observatoire de l’immigration et de la démographie” (OID), a adăugat că migrația regulată la scară largă generează în mod obișnuit fluxuri neregulate secundare prin intermediul mecanismelor de reîntregire a familiei și de deplasare ulterioară, punând o presiune suplimentară asupra instituțiilor țării gazdă și subminând coeziunea socială. Roméo Gbaguidi, președintele Lemafriq, a oferit informații importante privind situația migrației în Sahel.

Politica energetică și autonomia tehnologică au constituit punctul central al celei de-a doua sesiuni majore. Experți precum Víctor González, fost vicepreședinte al Vox, și Wolfgang Müller, de la Institut für Unternehmerische Freiheit, au avertizat că anumite elemente ale tranziției ecologice a Europei au fost concepute fără a se lua în considerare pe deplin competitivitatea industrială, securitatea energetică sau reziliența lanțurilor de aprovizionare. Aceștia au susținut că Europa riscă să consolideze dependența structurală de furnizorii de energie străini și de ecosistemele tehnologice externe, dacă nu se adoptă o abordare mai pragmatică, bazată pe securitate, a tranziției energetice. Arvid Hallen, director de studii la Oikos, a făcut, de asemenea, câteva observații importante cu privire la reglementarea emisiilor de CO2.

Delegația spaniolă a ECR a jucat, de asemenea, rolul de gazdă a evenimentului. Discursul principal al forumului a fost susținut de Iván Espinosa de los Monteros, care a prezentat primul raport al Atenea, un think tank conservator spaniol recent lansat. Espinosa a oferit un diagnostic detaliat al fragilității instituționale a Spaniei, subliniind erodarea contragreutăților constituționale, politizarea organismelor judiciare și de reglementare și slăbirea controlului parlamentar. El a susținut că restabilirea credibilității instituționale este o condiție prealabilă pentru ca Spania să recâștige atât stabilitatea internă, cât și încrederea internațională, și a poziționat această agendă ca fiind esențială pentru orice reînnoire conservatoare semnificativă.

Un peisaj schimbător pentru conservatorismul spaniol

În cadrul ambelor evenimente, prezența unor personalități conservatoare din medii politice variate – inclusiv foști deputați, consilieri regionali, funcționari locali, specialiști în politici și lideri emergenți – a evidențiat o recunoaștere crescândă a faptului că conservatorismul spaniol intră într-o perioadă de tranziție. Conversațiile informale, reuniunile secundare și diversitatea participanților spanioli au sugerat că spațiul conservator fragmentat caută acum în mod activ noi puncte de referință și o nouă direcție strategică.

Valencia, în acest sens, a servit nu numai ca un cadru pentru întâlnirile instituționale, ci și ca un moment de diagnosticare. Pentru mulți participanți, Valencia a oferit o imagine clară a modului în care evoluează peisajul conservator al Europei și a modului în care Spania se încadrează, sau nu, în această imagine. Săptămâna s-a încheiat cu o evaluare generală a faptului că Valencia a marcat începutul unei realinieri mai ample. Aceasta a reafirmat locul Spaniei în cadrul dezbaterii conservatoare europene, subliniind în același timp că suveranitatea, competitivitatea și restaurarea instituțională sunt susceptibile de a defini următoarea fază a politicii conservatoare atât în Spania, cât și în întreaga Europă.