UE își îndulcește interdicția de construire a autovehiculelor în 2035

Bruxelles-ul deschide ușa motoarelor cu ardere limitată în încercarea de a echilibra obiectivele climatice și realitatea industrială

După luni de zile de lobby intens din partea unor state membre influente, precum Italia și Germania, precum și după o presiune susținută din partea industriei europene a automobilelor, Comisia Europeană a anunțat o revenire semnificativă asupra planului său istoric de a interzice vânzarea de automobile cu motor cu combustie internă începând cu 2035. Ceea ce devenise un simbol puternic al ambiției „Green Deal” a UE este acum reformulat într-un cadru mai flexibil, care permite un rol limitat pentru tehnologiile bazate pe combustie după această dată.

Noua propunere, aprobată de Comisie la Strasbourg după dezbateri interne aprinse, înlocuiește obiectivul anterior de reducere cu 100 % a emisiilor vehiculelor cu o reducere de 90 % față de nivelurile din 2021. Această modificare aparent tehnică are consecințe majore: creează o nișă de piață post-2035 pentru vehiculele echipate cu motoare cu ardere internă, hibride plug-in și prelungitoare de autonomie, contestând viziunea anterioară a unei tranziții bazate exclusiv pe vehicule electrice cu baterii sau pe hidrogen.

Neutralitatea tehnologică și creditele de emisii

În centrul revizuirii se află principiul „neutralității tehnologice”, susținut de mult timp de mai multe guverne și producători. Pentru a compensa restul de 10% din emisii care vor fi tolerate în temeiul noilor norme, producătorii de automobile vor fi obligați să acumuleze așa-numitele credite de emisii. Aceste credite pot fi obținute printr-o varietate de strategii, inclusiv prin utilizarea de oțel cu emisii reduse de carbon produs în UE și prin adoptarea de combustibili sustenabili, cum ar fi combustibilii electronici sintetici și biocombustibilii avansați, nealimentari, derivați din deșeuri agricole sau ulei de gătit uzat. Biocarburanții produși din culturi alimentare rămân excluși.

Conform estimărilor Comisiei, acest sistem ar putea permite ca 30-35% din piața auto de după 2035 să fie deservită de vehicule care nu sunt complet electrice. Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a încercat să liniștească criticii afirmând că „Europa rămâne în fruntea tranziției globale către o economie curată”. În schimb, ministrul italian pentru întreprinderi, Adolfo Urso, a salutat măsura ca fiind o „breșă în zidul ideologiei”, revendicându-și meritul pentru eforturile Romei în favoarea neutralității tehnologice.

Reacțiile industriei au fost mixte. Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) a salutat schimbarea ca fiind un pas către o tranziție mai pragmatică și mai flexibilă, în timp ce UNRAE din Italia a susținut că aceasta este necesară având în vedere lipsa unei politici industriale coerente la nivelul UE pentru a sprijini electrificarea. Pe de altă parte, producătorii axați exclusiv pe vehicule electrice și-au exprimat opoziția puternică. Directorul general al Polestar, Michael Lohscheller, a avertizat că slăbirea normelor ar putea afecta atât clima, cât și competitivitatea pe termen lung a Europei.

Flexibilități suplimentare și sprijin de piață

Dincolo de modificarea principală a obiectivului privind emisiile, Comisia a introdus flexibilități suplimentare. Constructorilor de automobile li se va acorda o prelungire de trei ani, din 2030 până în 2032, pentru a se conforma viitoarelor reduceri ale emisiilor. Obiectivele de reducere a emisiilor pentru camionete până în 2030 au fost, de asemenea, reduse de la 50 % la 40 %.

Pentru a stimula cererea de automobile electrice accesibile produse în Europa, Bruxelles-ul a lansat o nouă categorie de „automobile mici accesibile”, care cuprinde vehicule electrice cu o lungime de până la 4,2 metri. Aceste modele vor beneficia de cerințe de reglementare înghețate timp de zece ani și, dacă sunt fabricate în UE, pot fi luate în considerare ca „supercredite” pentru atingerea obiectivelor privind emisiile flotelor. În paralel, UE a alocat 1,8 miliarde EUR pentru a sprijini un lanț de aprovizionare cu baterii pe deplin european, inclusiv 1,5 miliarde EUR în împrumuturi fără dobândă începând de anul viitor.

Parcurile auto ale întreprinderilor, care reprezintă aproximativ 60 % din vânzările de autovehicule noi în Europa, reprezintă o altă pârghie esențială. Conform propunerii, Italia va trebui să se asigure că vehiculele cu emisii zero reprezintă cel puțin 45% din parcurile de vehicule ale întreprinderilor până în 2030 și 80% până în 2035, deși statele membre își păstrează flexibilitatea în ceea ce privește modul de atingere a acestor obiective.

O tranziție cu două viteze

În ciuda acestor măsuri, persistă îngrijorarea cu privire la o piață europeană cu „două viteze”. Adoptarea vehiculelor electrice este puternic concentrată în nordul și vestul Europei. Norvegia, deși nu este membră a UE, a atins o cotă extraordinară de 94% a vehiculelor electrice în totalul vânzărilor în primele șapte luni ale anului 2025, în timp ce țări precum Croația rămân blocate la aproximativ 1%. În cadrul UE, penetrarea vehiculelor electrice variază de la aproximativ 5% în Italia la aproximativ 10% în general în aceeași perioadă.

Criticii se tem că relaxarea obiectivelor privind emisiile ar putea încetini investițiile în infrastructura de încărcare, o piatră de temelie a adoptării în masă a vehiculelor electrice. În plus, în țările cu stimulente generoase la cumpărare, cum ar fi Spania, principalii beneficiari au fost adesea producătorii chinezi, care au oferit modele mai ieftine decât rivalii lor europeni.

Demersul Comisiei conturează o cale nouă, atent calibrată: un compromis menit să reconcilieze ambițiile climatice cu capacitatea industrială și preocupările economice. Cu toate acestea, propunerea trebuie încă aprobată de guvernele celor 27 de state membre și de Parlamentul European, unde echilibrul final între flexibilitate și ambiție va fi intens contestat.

Alessandro Fiorentino