Subscribe
„Internetul obiectelor” a devenit o amenințare la adresa securității Europei. Oare acum, după ce s-au irosit alimente congelate în valoare de sute de milioane de euro, se va ține seama de avertismentele privind dependența excesivă de tehnologie?
Sabotajul la scară largă al congelatoarelor din întreaga Uniune Europeană a atras o atenție considerabilă din partea mass-media în ultimele săptămâni, primul atac țintit având loc în Franța pe 12 octombrie. Pe 2 noiembrie, o serie de congelatoare comerciale din mai multe țări au fost manipulate în mod similar. Temperaturile, care ar fi trebuit să fie cu mult sub punctul de îngheț, au fost ridicate la 50 de grade sau mai mult. Costul milioanelor de tone de produse alimentare irosite este pe locul al doilea în comparație cu îngrijorarea care s-a răspândit rapid în toată Europa – cât de vulnerabil este stilul nostru de viață modern în fața hackerilor?
Pentru că, într-adevăr, nu a fost vorba de o serie de spargeri la magazine de proximitate și supermarketuri, ci de un atac digital coordonat care a profitat de conectivitatea cibernetică a congelatoarelor. Nici nu a fost vorba de un atac cibernetic convențional, ci doar de un ecran de autentificare pe o pagină web de administrare a sistemului, cu date de autentificare despre care se poate presupune că au fost ușor de găsit. Ulterior, autorii au obținut acces de la distanță la sistemul de răcire al a sute de congelatoare. Făptașii s-au prezentat ca un grup descris drept pro-rus, iar incidentul a fost, prin urmare, considerat un act de război hibrid menit să submineze încrederea socială și să răspândească anxietatea în Europa de Vest.
Presupusa legătură cu Rusia este ceea ce a adus acest incident în prim-plan și a constituit pretextul pentru ca guvernele și agențiile de informații să se implice profund în acest eveniment. Însă incidentul în sine este extrem de interesant, indiferent de cine l-a comis sau în ce scop, deoarece a scos la iveală o vulnerabilitate crucială a stilului de viață modern, și poate în special a celui occidental. De ce trebuie ca un congelator să fie conectat la internet?
Tendința de digitalizare a mers prea departe
Probabil de zeci de ani, guvernele și organizațiile din Europa încurajează digitalizarea, iar nenumărate proiecte au fost dedicate creșterii competențelor digitale ale populației și dezvoltării infrastructurii digitale. Soluțiile analogice au fost declarate depășite, butoanele și manetele au fost înlocuite cu ecrane tactile, iar chiar și ceva atât de banal precum o încuietoare de ușă a fost transformată într-un program software. O perioadă, aceasta a reprezentat o evoluție practică, cu beneficii economice, tehnice și chiar sociale evidente.
Dar, la un moment dat, probabil că acest entuziasm pentru calculatoare și-a pierdut farmecul. Acum, în unele țări care au mers deosebit de departe în această direcție, cum ar fi Suedia, dezbatem dezavantajele înlocuirii stilourilor, hârtiei și cărților cu tablete în școli. Întreaga lume a avut ocazia să experimenteze dezavantajele înlocuirii întâlnirilor față în față, chiar și a orelor de școală, cu conferințe video pe Zoom în timpul pandemiei. Este de ajuns să spunem că există motive întemeiate pentru a reduce această tendință, întrucât atât sectorul public, cât și cel privat își dau seama că izolarea de colegi și faptul de a fi mereu lipit de un ecran reprezintă o idee groaznică pentru psihicul uman și pentru productivitatea pe termen lung (nu trebuie decât să ne uităm la declinul global înregistrat în studiile PISA).
Această problemă este strâns legată de fenomenul supraexpunerii copiilor la internet, fenomen cauzat de faptul că smartphone-urile au devenit ceva absolut obișnuit în societatea modernă. Pur și simplu nu a existat niciodată o opoziție serioasă împotriva acestei dependențe crescânde de conectivitate și ecrane, iar mișcările care au existat în anii 2000 au fost ridiculizate ca fiind reacționare și anti-tehnologie. În schimb, conectivitatea și accesibilitatea au fost lăudate fără rezerve ca virtuți universale ale inovației, atât în ceea ce privește hardware-ul, cât și software-ul. Așa-numitul „Internet al lucrurilor”, în care aparate banale din viața de zi cu zi comunică constant cu un server undeva, schimbând date despre utilizatori pentru patch-uri și actualizări.
Probabil că mulți oameni au râs la ideea ca un frigider să fie conectat la internet, cu câți ani în urmă ar fi fost, când au fost lansate primele produse de acest gen. Acum știm cât de ridicolă era de fapt acea idee. A fost de ajuns ca relațiile dintre Europa și alte părți ale lumii să se deterioreze pentru ca integritatea a milioane de oameni și a mii de întreprinderi să fie pusă în pericol, mai ales că în acele părți există actori fără scrupule, cu cunoștințe tehnice avansate, dispuși să exploateze aceste vulnerabilități.
Marele atac asupra congelatoarelor europene din 2026 a fost un adevărat iad creat de însăși lumea modernă. Acesta poartă amprenta a ceea ce se întâmplă atunci când conservatorismul prudent este abandonat în favoarea unui optimism tehnologic neîncetat și naiv. În mod evident, filosofia de securitate care stă la baza multora dintre aceste sisteme hiperconectate, existente în prezent în contextul domestic, comercial și industrial, nu a luat în calcul nici pagubele pe care le-ar putea provoca actorii rău intenționați, hotărâți să spargă un ecran de autentificare. Unii sceptici au avertizat cu privire la pericolele sistemelor de direcție a vehiculelor bazate pe software cu câțiva ani în urmă, când astfel de sisteme au început să apară pe piață. Astăzi, preocupările legate de posibilitatea ca vehiculele să fie piratate de organizații criminale, teroriști sau state ostile ar trebui să se afle în prim-planul industriei auto.
Momentul în care trebuie să te uiți în oglinda retrovizoare
A propune ceva precum „dez-digitalizarea” pare imposibil în lumea de astăzi. Dar se poate spune că aceasta este măsura care trebuie luată pentru a proteja nu doar oamenii obișnuiți și întreprinderile, ci chiar și guvernele, de dezastrele iminente provocate de programe spion, viruși sau alte programe rău intenționate.
Un argument împotriva unei astfel de afirmații ar fi că societatea trebuie pur și simplu să fie mai bine pregătită pentru incidente precum atacul asupra congelatoarelor din Europa. Cel puțin acesta a fost sfatul oficial adresat publicului de către guverne. Unii experți din domeniul digital s-au grăbit să indice versiunile învechite ale programelor ca fiind adevărata problemă, aparent pentru a ascunde faptul că, în primul rând, conectarea congelatoarelor la internet este o măsură inutilă.
Argumentele în favoarea unei conștientizări și competențe digitale sporite își pierd din forță atunci când se ia în considerare modul în care se dezvoltă amenințările cibernetice. Noile metode de spargere a sistemelor de securitate apar mai repede decât se adaptează respectivele patch-uri de securitate, mai ales în contextele civile unde, de obicei, nu este nevoie de măsuri avansate de securitate. Cum ar fi comerțul cu amănuntul de produse alimentare și cafenelele, așa cum se vede în cel mai recent exemplu. De ce ar trebui să se aștepte ca proprietarul unui magazin să-și mențină la zi software-ul congelatorului? Sau să fie nevoit să identifice vulnerabilitățile sistemului specific de congelatoare pe care l-a achiziționat pentru afacerea sa?
Numărul experților IT cu un nivel ridicat de cunoștințe din rândul populației unei țări va fi întotdeauna semnificativ mai mic decât numărul persoanelor care depind în prezent de conectivitatea neîntreruptă atât în viața profesională, cât și în cea personală. Este pur și simplu prea mult să le cerem cetățenilor să fie vigilenți față de atacurile neașteptate ale hackerilor și să-și mențină securitatea IT în perfectă ordine, pentru a nu cădea pradă celor mai recente amenințări ipotetice.
Guvernele și experții ar trebui să recomande publicului să nu se bazeze pe obiecte — fie că este vorba de aparate electrocasnice mari sau mici, încuietori sau vehicule — care sunt conectate la internet, cu excepția cazului în care știu foarte bine ce fac și ce se așteaptă de la ei. Nu ar trebui să le țină prelegeri publicului pentru a-l îndemna să se informeze singur, atunci când pragul de cunoștințe necesar pentru a contracara un atac al unui hacker profesionist este aproape de neatins pentru 99% din populație.
Nu propun o dez-digitalizare completă a societății. Ci să avem planuri de rezervă, în special pentru serviciile vitale, cum ar fi asistența medicală, intervențiile de urgență și comerțul. Guvernele ar face bine să sfătuiască cetățenii să fie vigilenți față de avansul tehnologic ale cărui implicații nu le înțeleg. Poate că, odată ce o relație sănătoasă cu conectivitatea se va fi înrădăcinat în cultură, vom reuși să evităm adoptarea unor legi care să interzică vânzarea produselor cu acces la internet fără un motiv întemeiat.