Conservatorii trebuie să apere suveranitatea statelor europene

Conservatorii europeni ar trebui să apere suveranitatea statului. Milităm pentru granițe mai puternice, apărăm poziția națiunilor noastre în fața agendei străine și celebrăm diversitatea țărilor noastre în cadrul păstrării valorilor noastre tradiționale. Acestea sunt pietrele de temelie ale identităților noastre naționale, fundamentul suveranității noastre și pilonii civilizației occidentale.

Depinde de conservatorii europeni, așadar, să păstreze integritatea teritorială a țărilor noastre. Acest concept de bază al unității geografice este ceea ce face ca o națiune să fie un stat – din punct de vedere cultural și juridic – fiecare cu propria diversitate, dar centrat în jurul ideii esențiale de un singur popor și o singură identitate care să depășească diferențele noastre.

Cu toate acestea, Europa pare să se angajeze într-un nou val de fragmentare politică care amenință însăși esența sistemului nostru supranațional de state suverane. Încă o dată, Spania se află în epicentrul acestei tribalizări europene. Dar, de data aceasta, integritatea sa teritorială slăbește cu acordul – chiar complicitatea – guvernului socialist condus de premierul în exercițiu Pedro Sánchez.

Pedro Sánchez ajunsese deja la acorduri nesănătoase cu partidele care apără cauzele secesioniste. În 2019, a negociat abținerea Euskal Harria Bildu din Țara Bascilor. Bildu are legături dovedite cu organizația teroristă, acum dispărută, Euskadi Ta Askatasuna (ETA), care milita pentru separarea Țării Bascilor (și a altor regiuni, precum Navarra) prin utilizarea de mijloace violente. Bildu a mers atât de departe încât a inclus foști teroriști condamnați – dar nepocăiți – pe listele lor la alegerile regionale și locale din mai.

Premierul i-a grațiat, de asemenea, pe separatiștii catalani responsabili de tentativa de lovitură de stat din 2017. Guvernul spaniol a reformat Codul Penal pentru a îndulci acuzațiile de trădare legate de secesiune și de seducție. Acest lucru era de așteptat, având în vedere că voturile aripii stângii catalane – din partea partidului Esquerra Republicana (ERC) – s-au dovedit, de asemenea, indispensabile pentru ca Sánchez să devină prim-ministru.

Aceste decizii au afectat coexistența pașnică între spanioli. Tensiunile dintre Madrid și Catalonia și Țara Bascilor au atins noi culmi, nemaiîntâlnite de pe vremea lui Francisco Franco. Partidele politice progresiste nu au făcut decât să agite mediul deja tensionat, numind în mod repetat Spania „o națiune de națiuni”. Această noțiune eronată presupune că dizolvarea teritorială a Spaniei este inevitabilă. Aceasta presupune că fragmentarea țării este inerentă. Le recunoaște separatiștilor că legăturile dintre diferiți spanioli sunt inexistente.

Cel puțin din partea progresistă a spectrului politic, bătălia pentru integritatea teritorială nu merită să fie dusă. Suveranitatea nu este o problemă pentru stânga spaniolă. Pentru unii, pare mai ușor să neglijeze critica constructivă și să evite să pună sub semnul întrebării dominația agendei internaționale de dezvoltare prost înțelese, care – în numele unei idei greșite de justiție socială – pledează pentru satisfacerea nemulțumirilor grupurilor care vor să spargă statul.

După alegerile generale din 23 iulie, separatiștii au luat avânt, în ciuda scăderii numărului de parlamentari. Partidul Socialist al lui Sánchez, care a ieșit al doilea în alegerile generale, negociază acum cu fugarul Carles Puigdemont, care a condus referendumul ilegal din 2017. Sánchez a reușit să obțină nu doar abținerea, ci și votul lor favorabil, la alegerea președintelui Congresului spaniol. Acest lucru a indicat disponibilitatea sa de a face concesii importante. Una dintre acestea include limbile bască, galiciană și catalană ca limbi valabile pentru procedurile parlamentare și ca limbi oficiale ale Uniunii Europene.

Limba însăși este politizată de dragul de a rupe națiunea, când ar trebui să fie patrimoniul cultural al tuturor spaniolilor. Și ce ironie. Stânga progresistă care apără cu vehemență diversitatea de toate tipurile facilitează segregarea societății spaniole în funcție de limbă și regiuni.

Suveranitatea Spaniei este în pericol. Ca să parafrazez titlul profesorului Marlene Wind, Europa devine din nou „tribalizată”. Europa trebuie să joace un rol în stoparea acestor aspirații secesioniste reînnoite, iar conservatorii europeni ar trebui să preia conducerea.