Consiliul de Pace și Uniunea Europeană: Guvernanță globală, legitimitate și tensiuni instituționale

În ajunul primelor reuniuni oficiale, Uniunea Europeană pune la îndoială eficiența și oportunitatea colaborării cu Consiliul pentru Pace. Acest organism a luat naștere ca o inițiativă promovată de Donald Trump cu scopul declarat de a supraveghea încetarea focului în Fâșia Gaza și, într-o etapă ulterioară, de a-și extinde acțiunea la soluționarea conflictelor globale. Anunțat în septembrie 2025 ca un instrument internațional de sprijinire a diferitelor faze ale negocierilor privind Gaza și reconstrucția ulterioară, proiectul a primit aprobarea oficială în noiembrie printr-o rezoluție a Organizației Națiunilor Unite, care i-a recunoscut rolul de vehicul principal pentru procesul diplomatic legat de criză. Acesta a fost înființat oficial în luna ianuarie a anului următor, la summitul Forumului Economic Mondial de la Davos, în prezența președintelui Casei Albe, care i-a extins semnificativ mandatul, instituindu-l ca organism internațional condus de Statele Unite și destinat promovării păcii la scară globală.

COMPONENȚA ȘI MECANISMELE DECIZIONALE

Consiliul de Pace are o structură clar piramidală. În vârf se află Trump însuși, care, conform statutului, deține președinția Consiliului. Înlocuirea sa este posibilă numai în caz de demisie voluntară sau incapacitate certificată printr-un vot unanim al Consiliului Executiv, stabilind efectiv o poziție de conducere puternic consolidată. Membrii ordinari sunt numiți prin invitație directă din partea promotorului și au un mandat de cel mult trei ani, cu excepția celor care contribuie cu mai mult de 1 miliard de dolari, cărora li se garantează un loc permanent. Până în prezent, doar Statele Unite și Emiratele Arabe Unite au oficializat acest angajament. Operațiunile Consiliului sunt organizate în jurul unui comitet executiv central, compus din personalități politice și diplomatice strâns legate de președintele SUA. Printre acestea se numără Jared Kushner, Marco Rubio, Steve Witkoff și Tony Blair, acesta din urmă fiind trimisul Cvartetului pentru Orientul Mijlociu. Un rol de legătură a fost atribuit diplomatului bulgar Nickolay Mladenov, fost coordonator al ONU pentru procesul de pace, care este însărcinat să asigure legătura între Comitetul executiv și un comitet mai larg dedicat Gazei și un comitet național palestinian pentru administrarea Fâșiei. Acest din urmă organism este condus de Ali Shaat, un fost ministru al Autorității Palestiniene cu sediul la Ramallah, și include oficiali palestinieni. Alături de comitetul executiv, există un subcomitet general învestit cu competențele necesare pentru punerea în aplicare a misiunii de menținere a păcii, precum și un al treilea organism responsabil de încredințarea administrării zilnice unui grup de experți palestinieni. Un element central al arhitecturii decizionale este dreptul de veto al lui Trump asupra tuturor deciziilor relevante, inclusiv asupra creării, modificării sau dizolvării organismelor subordonate. Această prerogativă accentuează caracterul extrem de personalizat al Consiliului, ridicând întrebări cu privire la echilibrul intern al puterii și la compatibilitatea acestuia cu modelele multilaterale tradiționale.

AFILIERI INTERNAȚIONALE ȘI FORȚĂ MULTINAȚIONALĂ

Peste douăzeci de țări și-au declarat intenția de a adera la Consiliul guvernatorilor, inclusiv Albania, Arabia Saudită, Argentina, Armenia, Azerbaidjan, Bahrain, Belarus, Bulgaria, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Indonezia, Israel, Iordania, Kazahstan, Kosovo, Maroc, Mongolia, Pakistan, Paraguay, Qatar, Ungaria, Turcia, Uzbekistan și Vietnam. China și Rusia au confirmat primirea unei invitații, dar nu au precizat poziția lor finală. Printre observatori se numără Italia, România, Grecia și Cipru. Din punct de vedere operațional, Consiliul are în vedere desfășurarea unei forțe multinaționale însărcinate cu stabilizarea celor mai critice zone din Fâșia Gaza, care se confruntă cu confruntări zilnice. Misiunea ar include dezarmarea Hamas, un obiectiv care, cu toate acestea, rămâne controversat atât în ceea ce privește punerea sa în aplicare, cât și implicațiile sale politice și de securitate.

UNIUNEA EUROPEANĂ ÎNTRE IMPLICARE ȘI DISIDENȚĂ

În acest context, rolul Uniunii Europene apare ca fiind deosebit de delicat și complex. Decizia Comisiei Europene de a o trimite pe Dubravka Šuica, comisarul pentru Mediterana, la prima reuniune oficială a Consiliului de la Washington a stârnit reacții puternice în rândul mai multor state membre. În cadrul unei reuniuni a ambasadorilor UE din 18 februarie, mai multe capitale și-au exprimat indignarea cu privire la lipsa consultărilor prealabile și la semnificația politică a participării unui reprezentant la nivel înalt, având în vedere că Uniunea, ca atare, nu este membră a Consiliului. Franța, Belgia, Spania, Irlanda, Slovenia și Portugalia au ridicat obiecții atât la nivel instituțional, cât și politic, în timp ce Germania și-a exprimat rezerve mai prudente. Criticii au subliniat că prezența lui Šuica, în calitate de personalitate politică, conferă o legitimitate substanțială unui organism a cărui guvernanță și compatibilitate cu Carta Națiunilor Unite au făcut obiectul unor îndoieli repetate din partea Comisiei înseși. Uniunea Europeană se află astfel într-o poziție ambivalentă. Pe de o parte, Bruxelles-ul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la domeniul de aplicare al mandatului, structura de guvernanță și conformitatea Consiliului cu principiile multilaterale consacrate în Carta ONU, la care sunt semnatare toate cele douăzeci și șapte de state membre. Pe de altă parte, UE, în calitate de cel mai mare donator de ajutor umanitar pentru teritoriile palestiniene, cu o contribuție totală de 1,65 miliarde EUR de la începutul războiului dintre Israel și Hamas la 7 octombrie 2023, nu intenționează să fie marginalizată în procesul decizional privind viitorul Gazei.

DIVIZIUNI INTERNE ȘI PERSPECTIVE DIPLOMATICE

Divergențele dintre statele membre reflectă orientările strategice diferite față de inițiativa SUA. Ungaria și Bulgaria și-au manifestat intenția de a se alătura permanent Consiliului de administrație, în timp ce alte capitale și-au exprimat dorința de a participa în calitate de observatori. Dezbaterea va continua la Consiliul Afaceri Externe de la Bruxelles, cu participarea lui Mladenov, numit de Trump Înalt Reprezentant pentru Gaza și însărcinat cu coordonarea Consiliului de administrație cu Comitetul palestinian. În acest context, Uniunea Europeană și statele sale membre se confruntă cu o alegere strategică crucială: menținerea unei distanțe critice prudente, în conformitate cu multilateralismul tradițional, sau căutarea unei implicări active pentru a influența din interior evoluția unei organizații care își propune să redefinească echilibrul guvernanței internaționale în materie de pace.