Subscribe
Mai întâi pandemia Covid 19, urmată de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, criza energetică, inflația și riscul de recesiune. Acestea sunt principalele evenimente care au pus la încercare Uniunea Europeană în ultimii doi ani: la nivelul guvernelor naționale ale statelor membre, dar și la nivelul structurilor instituționale responsabile de guvernanța UE.
Unul dintre factorii critici care au apărut în timpul evenimentelor menționate este lanțul de aprovizionare, care a avut de suferit în timpul fazei de pandemie, înregistrând blocaje reale în logistică și în comerțul cu amănuntul.
La începutul fazei pandemice, dificultățile din lanțul de aprovizionare s-au datorat restricțiilor sanitare bruște și măsurilor de securitate aplicate la fiecare nivel al vieții oamenilor, atât în viața privată, cât și în cea profesională.
Acest lucru s-a întâmplat și în fabricile asiatice, punctul de plecare pentru o gamă largă de produse și bunuri în lumea globalizată, care au fost, de asemenea, afectate de închideri temporare și de măsuri de limitare din ce în ce mai mari în ceea ce privește standardele de siguranță, menite să limiteze pe cât posibil prezența umană la locul de muncă.
Paradoxal, sistemul a continuat să se dereglizeze tocmai datorită creșterii activităților sociale și economice. De fapt, acest lucru a provocat o creștere a cererii din partea consumatorilor, care devin din ce în ce mai exigenți în ceea ce privește disponibilitatea bunurilor dorite și viteza de livrare.
Lanțul global de aprovizionare, marcat acum de schimbări din cauza urgenței sanitare, nu mai poate satisface nivelurile de cerere anterioare la nivelul de aprovizionare, în multe cazuri.
În Europa, criza Covid-19 a creat, de asemenea, dezechilibre majore în relațiile dintre statele membre individuale, subminând în unele cazuri solidaritatea europeană necesară, care a cedat din cauza slăbiciunilor de guvernanță ale pieței unice.
Interdependența lanțurilor valorice europene a avut de suferit atunci când unele state au decis în mod unilateral să își închidă frontierele, blocând efectiv fluxurile comerciale.
În acest context și având în vedere noile provocări geopolitice cu care ne confruntăm, Comisia Europeană a instituit un instrument de urgență, care îi conferă noi competențe în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare.
Noul Instrument de urgență pentru piața unică (SMEI), care abrogă Regulamentul (CE) nr. 2679/98 al Consiliului, are ca scop menținerea liberei circulații a bunurilor, serviciilor și persoanelor, precum și menținerea disponibilității bunurilor și serviciilor esențiale în cazul unor noi situații de urgență în viitorul apropiat.
Acest instrument, conceput pentru a aduce beneficii cetățenilor și întreprinderilor din UE, „completează alte măsuri legislative ale UE pentru gestionarea crizelor”: de exemplu, mecanismul de protecție civilă al UE, precum și normele UE pentru anumite sectoare, lanțuri de aprovizionare sau produse, cum ar fi sănătatea, semiconductorii sau siguranța alimentară, care prevăd deja măsuri specifice de răspuns la crize. „Acesta stabilește un cadru echilibrat de gestionare a crizelor pentru a identifica diferite amenințări la adresa pieței unice și pentru a asigura buna funcționare a acesteia”, se arată în comunicatul de presă al UE.
Mai exact, instrumentul permite Comisiei să intervină în mod activ asupra fiecărui stat membru al UE pentru a le determina să constituie stocuri de bunuri considerate „critice”; în același timp, întreprinderile vor trebui să împărtășească informații privind capacitățile lor reale de producție și eventualele stocuri de bunuri esențiale în caz de criză. În plus, Comisia va dicta prioritățile de producție în caz de urgență, redirecționându-le către acele bunuri considerate „cheie”.
SMEI prevede înființarea unui grup consultativ, crearea unui cadru pentru planificarea de urgență a unei reglementări privind modul de supraveghere a pieței unice și intrarea acesteia în modul de urgență. Grupul consultativ, care va avea rolul de a sfătui Comisia cu privire la măsurile care trebuie luate în cazul unei amenințări, pentru a o preveni sau pentru a o soluționa în cazul în care aceasta este deja în desfășurare, este prezidat chiar de către Comisie și este format dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru.
Acțiunile se vor baza pe monitorizarea lanțurilor de aprovizionare, pe crearea de rezerve strategice, pe clasificarea bunurilor care urmează să fie stocate, pe schimbul de informații privind rezervele de către statele membre și pe coordonarea eforturilor pe baza unor liste de obiective. Statelor membre li se va interzice să restricționeze libera circulație a bunurilor și serviciilor în cazul în care este declanșată o stare de urgență, iar companiile pot fi sancționate în cazul în care rețin informațiile necesare.
Cu toate acestea, nouă țări UE, printre care Belgia, Danemarca și Olanda, s-au pronunțat deja împotriva acestei versiuni a planului, pe care o consideră prea departe de obiectivele inițiale.
„Cerem Comisiei Europene să își respecte planul inițial de a adopta un instrument care să asigure libera circulație a bunurilor, serviciilor și persoanelor, cu mai multă transparență, coordonare și decizii rapide, pe baza unei definiții clare a crizelor legate de libera circulație în cadrul Uniunii Europene”, au scris țările într-o scrisoare adresată șefilor de cabinet ai președintelui Comisiei, Ursula von der Leyen, vicepreședinților Margrethe Vestager și Valdis Dombrovskis, și comisarului pentru piața internă, Thierry Breton.
Criticilor din partea unor state membre li se alătură criticile din partea grupurilor industriale, a reprezentanților comerciali și chiar a sindicatelor. Potrivit dispozițiilor, societățile care nu respectă ordinele de prioritate stabilite în cadrul regimului de urgență riscă amenzi corespunzătoare de până la 1,5% din cifra de afaceri, în timp ce societățile care nu furnizează corect informațiile solicitate de Comisie riscă amenzi de până la 300.000 de euro.
Riscul este că măsurile ar putea exacerba o eventuală criză, în loc să o atenueze, deoarece divulgarea de informații sensibile din punct de vedere comercial privind stocurile și capacitățile de producție sau direcționarea deciziilor de afaceri de sus ar putea avea în cele din urmă un impact negativ asupra companiilor, după cum a declarat Martynas Barysas a BusinessEurope, cel mai mare grup de angajatori din regiune.
Potrivit EuroChambres, propunerea Comisiei depășește obiectivele sale inițiale și introduce măsuri care depășesc ceea ce s-a dorit, cum ar fi „modul de supraveghere”, care riscă să creeze incertitudine juridică.
Propunerile, prezentate la 19 septembrie, urmează anunțului Comisiei Europene, care, în versiunea actualizată a comunicarea privind strategia industrială din mai 2021, a planificat prezentarea unui instrument specific pentru a garanta libera circulație a bunurilor, serviciilor și persoanelor, precum și o mai mare transparență, coordonare și solidaritate în cazuri de urgență.
Acest nou instrument se va încadra în cadrul instrumentelor juridice deja existente ale UE, create pentru gestionarea crizelor în general, cum ar fi mecanismul de protecție civilă al Uniunii. Prin urmare, SMEI se va concentra pe eliminarea barierelor și pe menținerea liberei circulații a bunurilor, serviciilor și persoanelor și pe asigurarea disponibilității produselor critice pe piața unică în caz de activare, în completarea altor măsuri adoptate recent de UE și a propunerilor Comisiei care stabilesc măsuri mai specifice privind anumite aspecte ale gestionării crizelor sau care sunt relevante pentru sectoare specifice. Una dintre acestea este Autoritatea Europeană pentru Pregătirea și Răspunsul la Urgențe Sanitare (HERA). Un alt instrument specific este Planul de urgență pentru asigurarea aprovizionării cu alimente și a siguranței alimentare. Legea privind cipurile europene se încadrează, de asemenea, în acest cadru.
Măsurile sunt în prezent discutate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene. Odată adoptat, regulamentul va intra în vigoare în a 20-a zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al UE.
Instrumentele concepute ar trebui să ajute statele membre să consolideze legăturile existente, promovând din ce în ce mai mult procesele de cooperare și relațiile interne pentru a consolida relația privilegiată care există în cadrul UE. Să rămânem „uniți în diversitate”, chiar și în vremuri de criză.
The text was translated by an automatic system