Islanda votează privind reluarea procesului de aderare la Uniunea Europeană

Un referendum extrem de strâns aduce în prim-plan preocupările economice, drepturile de pescuit și securitatea în Arctica, într-o dezbatere care ar putea remodela relația dintre Reykjavík și Bruxelles

Islandezii votează pentru a decide dacă țara lor ar trebui să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană, readucând în discuție o chestiune politică care a rămas nerezolvată de mai bine de un deceniu. Referendumul nu le cere alegătorilor să aprobe aderarea la UE în sine. În schimb, acesta va stabili dacă Reykjavík ar trebui să reia negocierile suspendate în 2013.

Deși votul are un caracter pur consultativ, guvernul a promis că va respecta rezultatul. O victorie a campaniei pentru „da” ar duce, prin urmare, la reluarea negocierilor cu Bruxelles. Orice acord la care s-ar ajunge în cele din urmă ar trebui apoi supus votului islandezilor într-un al doilea referendum, înainte ca țara să poată adera la Uniune.

Rezultatul este extrem de incert. Două sondaje de opinie finale au plasat taberele opuse în marja de eroare. Maskína a estimat sprijinul pentru reluarea negocierilor la 50,4%, în timp ce Gallup a indicat că tabăra „nu” se află ușor în frunte, cu 51,6%.

Aproximativ 270.000 de persoane au dreptul să participe. Secțiile de votare s-au deschis la ora 9:00, ora locală, și urmează să se închidă la ora 22:00. Votul anticipat a înregistrat o participare neobișnuit de mare: până la prânz, în ajunul referendumului, fuseseră deja exprimate 56.774 de voturi, inclusiv aproximativ 17.000 de voturi din străinătate. Regiunea capitalei a înregistrat cel mai ridicat nivel de participare anticipată de până acum.

Numărarea voturilor va începe imediat după închiderea secțiilor de votare, primele rezultate parțiale fiind așteptate din districtul sudic. Nu au fost anunțate sondaje la ieșirea de la urne la nivel național.

În spatele acestei competiții strânse se ascunde o dezbatere privind modul în care Islanda ar trebui să-și protejeze atât prosperitatea, cât și independența. Țara este deja strâns legată de UE prin Spațiul Economic European, spațiul Schengen și Asociația Europeană a Comerțului Liber. Ea participă la piața unică și aplică o parte substanțială a legislației europene, în ciuda faptului că are o influență limitată asupra modului în care sunt elaborate aceste norme.

Susținătorii reluării negocierilor susțin că Islanda ar trebui să aibă un loc la masa negocierilor, având în vedere că este deja obligată să pună în aplicare numeroase decizii ale UE. Oponenții consideră că actualul aranjament este de preferat, deoarece combină accesul la piețele europene cu o mai mare autonomie națională.

Nicio altă problemă nu ilustrează mai clar această preocupare decât pescuitul. Resursele marine sunt esențiale pentru economia și identitatea națională a Islandei. Aderarea cu drepturi depline ar necesita negocieri privind Politica comună în domeniul pescuitului a UE, inclusiv aspecte legate de cote și de accesul la apele islandeze. Criticii se tem că deciziile luate în prezent la Reykjavík ar putea deveni obiectul unor compromisuri la Bruxelles.

Pescuitul a reprezentat, de asemenea, cea mai dificilă parte a procesului de aderare anterior. Islanda și-a depus cererea de aderare în 2009, după ce un colaps financiar a devastat sistemul său bancar și a slăbit încrederea în moneda națională. Până la momentul în care negocierile au fost suspendate, patru ani mai târziu, fuseseră deschise 27 de capitole de politică și 11 fuseseră finalizate provizoriu, dar capitolul privind pescuitul a rămas nerezolvat.

Presiunile economice au readus acum problema europeană în prim-plan. Inflația, creditele ipotecare costisitoare și rata dobânzii de 8% a băncii centrale islandeze au întărit argumentele în favoarea unei integrări mai strânse. În comparație, rata Băncii Centrale Europene se situează la 2,25%. Susținătorii pro-europeni prezintă adoptarea eventuală a monedei euro ca o posibilă sursă de stabilitate. Oponenții lor avertizează că renunțarea la coroană ar elimina un instrument valoros pentru a răspunde nevoilor specifice ale economiei mici a Islandei.

De asemenea, contextul geopolitic s-a schimbat radical începând cu anul 2013. Invazia Rusiei în Ucraina, intensificarea concurenței în Arctica și incertitudinea cu privire la politica pe termen lung a Statelor Unite au sporit importanța strategică a Islandei. Insula se află între Europa, Groenlanda și America de Nord, în apropierea strâmtorii GIUK, un coridor vital din Atlanticul de Nord pentru securitatea militară și maritimă.

Islanda, membru fondator al NATO, și-a extins recent cooperarea în domeniul securității cu UE printr-un parteneriat care vizează Arctica, infrastructura critică, afacerile maritime și amenințările cibernetice. Prin urmare, aderarea ar avea o importanță care ar depăși populația Islandei, de aproximativ 400 000 de locuitori: aceasta ar consolida prezența politică a UE într-o regiune care atrage o atenție din ce în ce mai mare din partea Rusiei, Chinei și Statelor Unite.

Dacă alegătorii vor aproba reluarea discuțiilor, Ministerul Afacerilor Externe al Islandei consideră că negocierile ar putea începe înainte de sfârșitul anului și ar putea dura între 18 și 24 de luni. Cu toate acestea, chiar și atunci, aderarea ar rămâne încă nesigură. Referendumul poate redeschide ușa către Europa, dar islandezii ar trebui totuși să decidă dacă vor trece prin ea.

Alessandro Fiorentino