Subscribe
În discursul său rostit la Aachen cu ocazia decernării Premiului Charlemagne, Mario Draghi a prezentat o înțelegere amplă și sistemică a provocărilor cu care se confruntă Uniunea Europeană în noul context internațional. Discursul, dezvoltat dintr-o perspectivă politică, economică și strategică, a oferit o reflecție asupra slăbirii progresive a echilibrului postbelic care a susținut integrarea europeană și asupra necesității de a redefini modelul de integrare continentală. Potrivit lui Draghi, actuala fază istorică este caracterizată de o presiune crescândă asupra continentului european. Cu toate acestea, această situație de criză reprezintă și o oportunitate: dificultățile externe îi determină, de fapt, pe europeni să își redescopere interesele comune și o nouă dorință de cooperare.
ȘOCURILE ECONOMICE ȘI REVENIREA VULNERABILITĂȚII EUROPENE
În discursul său, Draghi a subliniat modul în care Europa a fost lovită de o succesiune continuă de șocuri externe începând din 2020. Efectele pandemiei au fost agravate de tarifele comerciale impuse de Statele Unite, de conflictul din Orientul Mijlociu și de consecințele asupra lanțurilor globale de aprovizionare. O atenție deosebită a fost acordată efectelor economice ale crizei energetice și impactului instabilității din Strâmtoarea Ormuz, considerată un nod strategic pentru comerțul mondial. Acești factori apar într-un moment în care Uniunea Europeană are nevoie de investiții extraordinare. Draghi a precizat că nevoia anuală de cheltuieli strategice, estimată inițial la aproximativ 800 de miliarde de euro, va crește la aproape 1 200 de miliarde de euro anual din cauza creșterii cheltuielilor pentru apărare. Prin urmare, creșterea economică este descrisă ca o condiție indispensabilă pentru sprijinirea tranziției energetice, a securității continentului, a inovării tehnologice și a îmbătrânirii populației.
CRIZA MODELULUI ECONOMIC EUROPEAN
Draghi a susținut că Europa a construit o economie extrem de deschisă fără a-și finaliza cu adevărat piața internă. Integrarea piețelor de capital, a rețelelor energetice și a diferitelor sectoare economice a rămas incompletă, rezultând un sistem fragmentat și vulnerabil. Fostul președinte al Băncii Centrale Europene a observat că Uniunea a încredințat piețelor funcții care, în mod normal, ar fi necesitat o autoritate politică comună, fără a garanta însă acestor piețe o dimensiune cu adevărat continentală. Această asimetrie ar fi favorizat dependența de cererea externă și de lanțurile de producție globale. Prin urmare, Europa ar fi fost mult mai expusă la fluctuațiile politicilor comerciale internaționale.
DEPENDENȚE STRATEGICE ȘI DECĂDERE TEHNOLOGICĂ
Problema dependențelor strategice ale Europei a fost, de asemenea, abordată în discurs. Una dintre principalele probleme critice identificate se referă la decalajul Europei în sectoarele tehnologice și digitale. Începând cu 2019, decalajul de productivitate dintre Europa și Statele Unite a crescut semnificativ, în principal din cauza digitalizării crescute a Americii și a forței sectorului tehnologic american. Draghi a atribuit o importanță crucială dezvoltării inteligenței artificiale, pe care a descris-o drept cea mai semnificativă transformare tehnologică a următorului deceniu. Conform estimărilor OCDE citate în discurs, aproximativ jumătate din creșterea viitoare a productivității ar putea depinde de răspândirea inteligenței artificiale. Cu toate acestea, se pare că Europa investește mult mai puțin decât Statele Unite și China în centre de date, semiconductori, infrastructură energetică și capacitate de calcul.
LIBERUL SCHIMB ȘI POLITICA INDUSTRIALĂ
În timp ce apăra principiul liberului schimb, Draghi a susținut că deschiderea economică nu mai poate fi singurul răspuns al Europei la transformările globale. Noile acorduri comerciale, deși utile, nu ar fi suficiente pentru a compensa slăbiciunile structurale ale economiei europene. Fostul prim-ministru a observat că dezbaterea europeană se polarizează între două abordări: pe de o parte, menținerea unui model deschis bazat pe reguli internaționale; pe de altă parte, revenirea la o politică industrială mai intervenționistă. Potrivit lui Draghi, ambele strategii sunt insuficiente dacă nu sunt însoțite de o integrare economică europeană deplină. În opinia sa, consolidarea pieței unice ar trebui să meargă mână în mână cu o politică industrială comună capabilă să sprijine sectoare strategice precum apărarea, semiconductorii și tehnologiile curate. Conceptul de „Fabricat în Europa” este prezentat ca un instrument de mobilizare a cererii interne europene pentru a sprijini industriile europene.
APĂRAREA EUROPEANĂ ȘI RELAȚIILE CU STATELE UNITE
O altă temă centrală a discursului a fost schimbarea relației dintre Europa și Statele Unite. Draghi a declarat că protecția americană nu mai poate fi considerată ca fiind garantată în aceiași termeni ca în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Această transformare ar forța Europa să își consolideze autonomia strategică. Fostul președinte al BCE a susținut că o mai mare responsabilitate europeană pentru apărare nu ar trebui interpretată ca o slăbire a NATO, ci ca o potențială consolidare a alianței transatlantice prin relații mai echilibrate.
FEDERALISMUL PRAGMATIC ȘI VIITORUL UNIUNII
În secțiunea finală a discursului său, Draghi a propus conceptul de „federalism pragmatic”. Ideea este de a permite țărilor cele mai deschise la integrare să acționeze mai rapid în sectoare strategice precum energia, tehnologia și apărarea, fără a aștepta neapărat acordul unanim al celor douăzeci și șapte de state membre. Conform acestei abordări, Europa ar trebui să se concentreze pe instrumente concrete și pe rezultate verificabile de către cetățeni, consolidând astfel legitimitatea democratică a proiectului european. Potrivit lui Draghi, provocarea pentru UE constă acum în transformarea crizei actuale într-o nouă fază de integrare politică, economică și strategică.