Subscribe
Europa are nevoie de energie. Nu numai pentru a-și menține nivelul actual de prosperitate și dezvoltare, ci și pentru a face față provocărilor viitorului apropiat. Deși acest lucru a devenit evident pentru aproape toată lumea, metoda prin care va fi produsă energia rămâne un subiect controversat în majoritatea țărilor UE.
Declinul iminent al industriei parcurilor eoliene din Suedia coincide, din fericire, cu un angajament consolidat de a reinvesti în energia nucleară. Aceasta este o luptă politică care a fost câștigată cu greu și care nu poate fi luată de bună în alte țări europene. Cel mai flagrant exemplu este probabil cel al Spaniei, unde încrederea excesivă în sursele de energie regenerabile și neplanificabile a dus la o pană de curent la nivel național în aprilie, care a afectat și Portugalia. Pana de curent din Peninsula Iberică servește drept avertisment pentru țările care aleg să urmărească idealuri ecologice în detrimentul construirii unei baze energetice testate și cu adevărat fiabile.
Deși renașterea nucleară în Suedia este binevenită, bătălia politică a degenerat în puncte de dispută din ce în ce mai granulare. Discuția a avansat de la abolirea interdicției privind extracția uraniului, care a fost pusă în aplicare în 2018, la ajustarea dreptului intereselor locale de a opri exploatarea. Cea mai recentă evoluție este că guvernul suedez va aboli dreptul municipal de a veta înființarea de mine de uraniu în jurisdicția lor – în ciuda promisiunilor de a nu face acest lucru.
Dreptul de a nu fi supus exploatării miniere
Acest drept de veto se referă în mod legal la construirea de reactoare nucleare și alte infrastructuri legate de tehnologia nucleară, iar minele de uraniu sunt incluse în această definiție. Cu toate acestea, un dosar guvernamental s-a pronunțat recent în favoarea eliminării minelor din această formulare.
O modalitate indirectă de a elimina dreptul de veto asupra minelor de uraniu, susțin unii. Dar din partea guvernului, această redefinire este menită să elimine obstacolele inutile din calea mineritului în general, deoarece, conform normelor actuale, orice mină care extrage uraniu în scopuri comerciale sau de îmbogățire este, prin urmare, supusă vetoului – cu excepția cazului în care uraniul este aruncat ca deșeu. Acest lucru a reprezentat o problemă în ceea ce privește dezvoltarea în regiunile Suediei în care uraniul este mai răspândit decât în alte părți, deoarece scade atât rentabilitatea întreprinderilor miniere, cât și oportunitatea pierdută de a crește autonomia energiei nucleare suedeze. Ca atare, guvernul admite că nu renunță la promisiunea de a nu exploata mine de uraniu.
Dar Suedia este o potențială mină de aur pentru uraniu. Solul de bază al țării conține unele dintre cele mai importante zăcăminte din Europa și este comparativ subdezvoltat, privit în lumina multor alte țări din Europa cu extracție istorică de uraniu. Unele dintre acestea sunt situate în zone oarecum dens populate, în timp ce altele sunt situate în părți îndepărtate din Norrland, nordul Suediei. O privire superficială asupra distribuției zăcămintelor de uraniu din Suedia poate da de înțeles că ar putea fi ușor de exploatat resursele din nord, datorită populației reduse. Cu toate acestea, probabil că aici au loc cele mai intense conflicte de interese locale.
Sami, un grup de culturi negermanice distincte din punct de vedere istoric care trăiesc în nordul Scandinaviei, sunt frecvent preocupați de problemele de mediu din nordul Suediei și au contestat din punct de vedere juridic multe proiecte de infrastructură din nord care contravin intereselor lor. Privilegiile juridice acordate acestor grupuri în Norrland le permit să conteste înființarea de mine în regiune, iar bătăliile juridice inițiate de grupurile sami rămân o bătaie de cap constantă pentru dezvoltarea publică și privată din nordul Suediei.
Trebuie să înțelegem atât riscurile, cât și oportunitățile
Problema exploatării miniere a uraniului este una care divizează, din motive legitime. Mineritul în general, dar mineritul uraniului în special, este asociat cu contaminarea gravă a cursurilor de apă și a apelor subterane, probleme care sunt amplificate în peisajul riveran din Norrland. Metalele și mineralele blocate în șisturi și roci la sute de metri sub suprafața solului nu interacționează întotdeauna bine cu viața organică sau, de altfel, cu aerul. Teama de catastrofe ecologice nu este nefondată și ar trebui luată în serios.
Suedia este relativ ferită de distrugerea mediului la scară largă ca urmare a exploatării miniere, în ciuda istoriei țării ca principal producător de cupru și fier.
Incidentul care ne vine cel mai bine în minte este probabil subsidența, deformarea geologică a solului, de sub orașul Kiruna, care exploatează mine de fier, în nordul îndepărtat. Acest lucru a determinat un proiect masiv de relocare a întregului oraș și a celor 17 000 de locuitori, care a început în 2014 și se preconizează că va continua pe termen lung, în funcție de tasarea solului de sub oraș.
Deși foarte diferită de un incident de poluare a apei, situația Kiruna poate servi drept exemplu al pericolelor exploatării miniere excesive. Cu toate acestea, deși fără precedent, relocarea din Kiruna este în sine un proiect realizat cu un impresionant simț al aversiunii față de risc și o planificare profesionistă. Succesul acestei operațiuni până în prezent îi face pe suedezi să nu fie familiarizați cu tipul de dezastre miniere care au loc în alte țări cu un sector minier important, cum ar fi Rusia, China și Chile.
Este posibil ca acest lucru să fi determinat politicienii suedezi să subestimeze riscurile asociate exploatării miniere, fapt amplificat de îndepărtarea relativă a celei mai mari părți a exploatării planificate a uraniului. Într-adevăr, o mare parte din retorica recentă împotriva mineritului s-a concentrat asupra aspectelor antidemocratice ale politicienilor fără experiență în apropierea regiunilor miniere, care anulează deciziile localnicilor.
Dacă politicienii suedezi sunt hotărâți să înceapă o nouă epocă de oportunități și dezvoltare în țara lor, trebuie să se asigure că acest lucru nu intră în coliziune cu interesele reale de a păstra și îngriji mediul. Revoluția industrială a avut un cost mare pentru continent, iar starea râurilor, lacurilor și pădurilor europene a continuat să scadă în cea mai mare parte a secolului al XX-lea – perioada dinamică pe care atât de mulți politicieni o evocă astăzi în ambițiile lor energetice.
În timp ce relaxarea reglementărilor de mediu care au fost puse în aplicare de guvernul de stânga între 2014 și 2022 au inspirat perspectivele unui nou boom minier în unele capitale politice, problema minelor rămâne, desigur, controversată în zonele vizate ale țării. Într-o municipalitate din Västergötland, în centrul-sudul Suediei, aripa locală a partidului de guvernământ, Moderații, care conduce municipalitatea, s-a opus redeschiderii oricăror mine de pe teritoriul său, în special a minei de uraniu, în prezent dezafectată. Acest lucru arată disparitatea dintre interesele locale și cele naționale, precum și divizarea chiar și a propriului partid al prim-ministrului cu privire la problema mineritului.
Problema complicată a interesului național
Abordarea NIMBY, „not in my backyard”, a mineritului, inclusiv a mineritului de uraniu, este o durere de cap pentru guvern, care este mai greu de învins decât antagonistul primar obișnuit. Ceea ce stă între Suedia și o adevărată renaștere nucleară nu este o politică ecologică prost gândită, motivată ideologic și contraproductivă, instituită de adversarii săi politici; este o ruptură reală între ceea ce oamenii din țară ar putea fi dispuși să suporte și obiectivele percepute ale statului.
Un sector minier nou dinamizat nu numai că va pune bazele unei producții energetice pregătite pentru viitor (care, în sine, prezintă o infinitate de avantaje), dar va contribui și la revitalizarea economiei Suediei și va pregăti țara pentru piața metalelor rare și a metalelor convenționale.
Conflictul dintre aceste două aspecte importante ale societății, atât conservarea naturii, cât și dezvoltarea economică, are o singură soluție de rezervă: dacă sectorului minier i se permite să prospere din nou, acesta poate aduce inovații tehnologice și noi soluții pentru a gestiona sau a preveni poluarea apei.